Archive for the ‘o zi din viata unei fetite mici’ Category

Cunosc suficient de multe persoane care au un stil aparte de a vedea lucrurile: totul e roz, totul e frumos, nimic nu e rau.

Well…din punctul meu de vedere asta e o mare problema: Nu! Viata nu e roz! Nu poti sa vezi doar lucrurile pozitive, sa traiesti in bula ta de unicorni si culoarea roz. Pentru ca la un moment dat o sa te lovesti de realitatea in care traiesc ceilalti si o sa aiba un soc. Un soc chiar mare as putea adauga.

Nu spune nimeni sa fii pesimist si negativist, dar nici sa traiesti in negare, nepasare, ignoranta. Totul are o limita.

De multe ori acele persoane au avut un soc cand s-au lovit de realitatea celorlalti si ramaneau cu sechele. Inteleg ca vrei sa traiesti intr-o lume in care totul e minunat si roz, cu totii vrem pana la urma, dar, din pacate, lumea e cam GRI.

- Toti copiii sunt minunati: nu! sunt copii care isi omoara rudele, care dau in cap pe strada, care injura mai mult decat un birjar sau care se bat din orice. Nu are rost sa mai aduc in discutie subiectul SCOALA care acum cred ca a devenit un subiect tabu.

- Daca dai iubire primesti iubire: sunt curioasa ce parere au violatorii si criminalii despre asta. Pana una alta si ei acorda iubire victimelor…poate prea multa.

- Respectam pe toata lumea: bag de seama ca inca nu s-au obisnuit ca respectul se castiga, nu se cere. Din acest motiv persoanele de varsta a 3a isi permit sa injure fara regrete tinerii sau sa se certe ei fiind vinovatii. Poate ca daca i-am pune la punct verbal nu ar mai reactiona asa.

- Faptul ca tu ai un salariu decent nu inseamna ca toti ceilalti o duc bine. Sa nu uitam ca sunt unii care lucreaza de pe o zi pe alta, iar banii se duc pe bautura si nu pe pampersii copiiilor sau pe mancarea lor. Nu toti au dorinta de a munci. Unii sunt doar fabrice de facut copii pentru ajutorul social.

Si lista cred ca poate continua. Dar ati prins voi ideea principala.

Per total cam asta e concluzia: degeaba vedeti voi doar lucrurile frumoase din orice pentru ca izolarea asta de realitate nu face decat sa afecteze mai incolo. Nu vreau sa par rautacioasa…imi plac oamenii asa pozitivi, ma amuza, dar uneori mi se pare ca exagereaza cu bubblee-ul asta al lor. Traim intr-o lume in care, din pacate, daca nu esti cu picioarele pe pamant s-ar putea sa doara rau cand cazi de pe norisor.

In rest toate de bine!

P.S: intotdeauna exista exceptii la tot!

P.S2: ma tin sau nu de promisiune?!

DA DA!! Traiesc! Doar ca in ultima vreme am fost atat de ocupata cu viata incat am uitat complet de blog, dar promit ca o sa incerc sa revin in forta.

Primul subiect: de ce Beauty and the Beast sucks!

Am vazut de curand Beauty and the Beast- remake-ul. Desenele animate le-am vazut de atatea ori incat uneori am impresia ca stiu replicile.

Hai sa incep:

1. Actrita principala: este stana, nu are reactii, nu i se citeste nimic pe chip, doar goliciunea din ochi. Lipsea cu desavarsire expresivitatea- pe la jumatatea filmului deja ma plictisesem

2. Povestea nu e respectata 100%. Rusinica!!!! Vindeti povesti “falsificate” copiiilor.

3. Efectele speciale: recunosc ca unele din  efectele speciale (gen obiectele din castel) erau cam infricosatoare pentru mine…prea nu stiu cum!

4. Rochia lui Belle: WTF was that?! Este horor!! Parca sunt niste carpe de sters praful adunate intr-un mop. Era asa draguta rochia din desene. Culmea ca Disney a fost acuzat ca nu a investit in rochie- avand in vedere ca o tipa a facut rochia 1 la 1. Rusinica Disney!!!

Cam asta e ce am prins asa din mers. Merge vazut intr-o duminica la plictiseala, dar sincer? Am fost profund dezamagita pentru reclama facuta, E un fel de 50 shades pentru copii.

 

In rest? Sa ne auzim cu bine!

Se pare că în ultima vreme am ajuns să detest mersul la cumpărături. De ce? Pentru simplul motiv că  Read the rest of this entry »

Am ajuns la concluzia că eu nu fac parte din secolul ăsta. De ce spun asta? Read the rest of this entry »

Ieri am avut treabă pe la spitalul Fundeni şi pe la 6 şi ceva am plecat de acolo. Read the rest of this entry »

Am ieşit zilele trecute cu un prieten pe care nu îl mai văzusem de un car de ani şi din vorbă în vprbă am ajuns la subiectul:  Read the rest of this entry »