Am primit un tratament de la medic pe care trebuie sa il urmez cam o luna.

Read the rest of this entry »

Mereu am avut o parere nu tocmai pozitiva cand vine vorba despre subiectul operatiilor estetice (ma refer la cele de infrumusetare, nu pentru situatii critice).

Read the rest of this entry »

By CB

Sambata, 06 Iulie, 20:00
TNB Teatrul National Bucuresti „I.L.Caragiale”, Sala Mare, Bucuresti

Pret: 108.50 RON

Regia: Vlad Stănescu

Distributie:

Maia Morgenstern
Marius Bodochi
Tania Popa
Andreas Petrescu

https://www.tnb.ro/ro/azi-nu-poate-maine

 

In ultimii ani viata mea a fost cuprinsa de o lejeritate iesita din comun. Comoditatea mea atinsese punctele maxime si acum o regret extrem.

Read the rest of this entry »

By CB

Ed Sheeran vine in Bucuresti- Arenele Romane pe 3 Iulie

Pret: 700-2700 RON

Tipu s-a nascut in 1991 si este englezoi

Cu ce se lauda? Compozitor, muzician, producator muzical

Multe premii castigate printre care si:2013 Song of the Year “The A Team”

Omul se pricepe la muzica si la actorie (ma rog de ultima parte nu sunt asa de sigur)

 

Merita vazut.

Prima data cand am urmarit “Sex and the City” cred ca eram prin liceu. Era la moda pe vremea aia si mi se parea nici prea prea nici foarte foarte. Ceva sec, uneori glume bune si prea girlish.

Read the rest of this entry »

Ma numesc CB si posibil sa mai scriu ocazional pe aici.

Pe Raluca o stiu de foarte multi ani si mi-a lasat pe mana blogul ei “prafuit si uitat” de ea si de lume. O stiu de atat de multi ani incat stiu cand este fericita/suparata/obosita/plictisita dinainte de a scoate ceva pe gura. Defect profesional as spune acum.

Read the rest of this entry »

Ultima perioada nu a fost cea mai usoara pentru mine. Viata mea s-a schimbat la 180 de grade intr-o saptamana si apoi mi-a luat 3 luni sa ma obisnuiesc. Si inca invat sa traiesc cu ea. Pe principiul: ce fac eu in viata mea?
Dar am retinut din toata nebunia asta?
Ca eu sunt pe primul loc. Sa nu ma mai sacrific pentru nimeni. Cu mine o sa traiesc toata viata. Compromisurile nu sunt cel mai bun mod de a fi fericita.
Este foarte usor sa te treci pe locul 2, sa ii faci pe altii fericiti, dar nu e mai bine sa fii tu fericit?
De departe perfecta, uneori prea alintata, copilaroasa, uneori imbufnata, depresiva. Asa sunt. Eu invat sa ma accept asa cum sunt. Si vreau ca oamenii de langa mine sa ma accepte asa.
Am invatat ca micile pofte care in trecut necesitau prea multa analiza: oare imi raman bani, oare o sa ii placa, oare merit? -acum nu mai exista. Daca imi doresc ceva imi iau.
Cineva m-a facut materialista, altcineva mi-a spus ca am o chirie prea mare, altcineva ca sunt prea cheltuitoare. In trecut m-as fi suparat si as fi pus pret mare pe aceste cuvinte. Acum? E dreptul lor sa creada ce vor despre mine, nu este problema mea ce cred altii despre mine. Parerea lor nu conteaza in viata mea.
 Doar eu stiu prin ce am trecut ca sa ajung la acest moment. Putini stiu ce lupte s-au dat in mine ca sa fiu astazi asa.
Am invatat sa fiu fericita fara a fi dependenta sentimental de un barbat. Aproape ca uitasem ce prieteni misto ca am, cat de bine este sa ai niste oameni langa tine care te cunosc asa cum esti, care au crescut cu tine, care te-au acceptat cu toata armata de pitici din dotare.
Am realizat ca singura persoana de care am nevoie pentru a fi fericita sunt EU. Ca eu sunt centrul propriului univers. Si in trecut nu intelegeam de ce altii nu ma pun pe primul plan cand nici eu nu ma puneam acolo.
Cei mai misto ani urmeaza sa vina si eu vreau sa ii traiesc si sa ii simt din plin.
Sunt fericita ca pot sa imi cumpar un buchet cu flori fara a ma simti ciudat.
Nu am o relatie acum si sper ca pe undeva pe acolo sa existe acel cineva si pentru mine. Dar de data asta o sa am grija sa fac lucrurile asa cum simt, nu cum trebuie.
Pana una alta eu sunt Cire! Si sunt fericita!
Va pup,

Acum ca s-au mai calmat lucrurile m-am gandit sa imi dau si eu cu parerea.

Multi i-au condamnat ca au dat bani pentru restaurare in loc sa hraneasca oamenii din Africa sau ca de ce nu se doneaza si pentru noi. Asa ca hai sa o luam treptat:

1. De ce nu se doneaza si pentru noi?

Simplu: pentru ca de multe ori se fura. Pentru ca munca se face la misto cu materiale mai ieftine ca restul sa ramane in buzunarele lor. Sunt situatii si situatii. Nu zic nu. Cunosc oameni cinstiti care au restaurat multe obiective si au facut totul ca la carte. Dar ajutorul de la stat a fost aproape inexistent si, de cele mai multe ori, au preferat sa o faca pe barba lor. Cat despre banii donati de statul roman…pai oameni buni in tara asta totul merge ca pe roze. Nu era normal sa doneze?! (ooohh the irony :)) )

2. Hranirea celor din Africa.

Din cate imi amintesc pe acolo inca mai exista triburi mai salbatice asa din fire care nu accepta niciun fel de ajutor. Ba mai mult ne considera Buhuhu! In situatia de fata de ce sa incercam sa ajutam niste oameni care nu vor?

Si mai este o chestie care poate parea extrem de cinica, dar suntem cam multi pe planeta asta. Cumva trebuie o parte din noi sa se curete: prin razboi, prin foamete sau boli.

3. Cine are dreptul sa imi spuna ce sa fac cu banii mei?

Unul din lucrurile pe care nu le-am suportat niciodata este sa mi se spuna ce ar trebui sa fac cu banii mei. Asa sunt si oamenii aia. Ei nu vor sa le spui ce ar fi mai bine sa faca cu banii lor. Poate i-au muncit sau poate doar i-au furat, dar pana una alta nu este treaba noastra sa le dam indicatii.

4. Notre Dame este o catedrala ingrijita.

Ce nu inteleg unii este ca aceasta catedrala nu a ars pentru ca a fost data uitarii si statea in paragina. A fost un accident cand incercau sa o consolideze. Asta este diferenta dintre multe monumente de la noi care probabil sunt mult mai frumoase decat Notre Dame si ea.

Imi doresc din tot sufletul sa se restaureze si sa o revad. Pentru ca niciun lacat de cult nu m-a facut sa ma simt asa cum a facut-o Notre Dame.

 

Siiii cam atat.

Va pup,

Cire

Am vazut de curand Green Book- a luat Oscar pentru cel mai bun film. Bai! A meritat. Interpretarea actorilor te facea sa simti fiecare sentiment de furie, de dezgust, de iubire,  de fericire. Este trist ca perioada prezentata in film a existat si ca inca mai exista mentalitatea ca albii sunt rasa suprema (dar na! asta este deja un alt subiect)

Filmul prezinta nasterea unei prietenii dintre un barbat de culoare si un barbat alb, dar si de modul in care erau priviti/tratati negrii la acel moment.

Rar mi se intampla sa vad un film care ma face sa nu iau telefonul sa il butonez, iar asta a fost unul dintre ele.

Jos palaria atat pentru scenariu cat si pentru interpretare.

Vi-l recomand cu mare drag.

 

Va pupa,

Cire