By P

Soon…

By P

Sa nu uiti niciodata ca, ascunse sub un tatuaj, sunt semnele luptei tale

By P

De curand am observat o stare de agitatie in randul parintilor cu privire la posibilitatea introducerii educatiei sexuale in scoli.

Unii parinti erau panicati ca astia micii ai lor vor invata cum sa faca sex din frageda pruncie. Eu nu sunt parinte si nu le pot intelege ingrijorarea, dar pot sa spun cum mi-as fi dorit sa fie la mine.

Prin liceu noi, fetele, am facut ceva ore de educatie sanitara. Recunosc ca mi-au placut si mi-as fi dorit sa aprofundam astfel de subiecte, dar, din pacate, nu s-a putut. Mi-ar fi placut si mai mult daca astfel de lucruri le discutam din timp, nu la liceu cand, deja multe lucruri, le-am trait pe pielea mea. Le vad un “rau necesar”. Eu cu parintii mei nu am discutat despre lucruri de acest gen. A fost o curiozitate din partea mea sa descopar lucruri/informatii care au legatura cu educatia sexuala/sanitara. M-au ajutat enorm de mult la maturitate si m-au facut sa fiu atenta in anumite situatii.

Din ce am inteles in stanga si in dreapta aceste cursuri sunt facute….de dragul de a fi facute. Aici cumva inteleg si frustrarea parintilor. Cu cine vor discuta copiii lor? Cu un specialist? Sau un alt profesor de mate/info/fizica? Asa cum, daca as avea un copil, nu l-as lasa pe mainile unui preot la fel nu l-as lasa pe mainile unui om care nu are pregatirea necesara pentru a discuta lucruri mai intime. Eu, in liceu, am avut parte si de profesori misogini, rautaciosi cu fetele sau chiar deplasati in unele situatii. La acel moment eram prea mica sa constientizez, dar acum sigur i-as fi pus la punct.

Imi doresc sa cred ca astfel de cursuri nu sunt doar despre cum sa nu fii parinte la 13 ani, ci si despre cum sa spui “nu”, sa inveti sa te protejezi de BTS, sa fii atent la schimbarile din organismul tau, sa inveti ce inseamna adolescenta pentru corpul tau. Eu sunt pro astfel de cursuri atata timp cat sunt facute “a la carte”: cu o programa clara, cu specialisti intr-un asemenea domeniu, cu persoane care nu vor judeca, nu vor lua in deradere si vor sustine orice fel de intrebare/curiozitate din partea elevilor.

Acum nu pot sa sper decat ca lucrurile vor fi facute cu cap si nu la misto pentru a mai bifa ceva pe o lista.

Va pupa Cire.

… sanatatatea mea mintala este pusa in pericol.

Pana de curand faceam parte dintr-un grup pe Facebook. Era all fun and games pana cand a inceput sa devina aglomerat. Foarte multi oameni au inceput sa acceseze grupul respectiv. Prea multi din punctul meu de vedere.

Asa ca am decis sa il parasesc. Am realizat ca unele persoane erau rele gratuit si, cand le atrageai atentia, spuneau: auzi pisi dar de ce esti asa de sensibiloasa? Corect! Chiar asa de ce sunt? Pentru simplul motiv ca in grupul respectiv sunt si copii sau persoane cu probleme. Cui ii face bine sa razi de un defect, sa fii misogin sau pur si simplu nepasator?

M-a durut sufletul sa parasesc acel grup pentru ca, indiferent de ce s-a intamplat in ultima perioada, erau si oameni misto. Doar ca eu tin foarte mult ma sanatatea mea mintala si refuz sa iau parte la lucruri/discutii care nu imi fac bine. In 2 ani am reusit sa ma repun pe picioare din acest punct de vedere si nu mai permit sa fie distrusa/afectata sau influentata in vreun fel. Am inteles ca nimic pe lumea asta nu merita sa imi pierd mintile. Been there, done that. Trebuie sa fiu cel putin masochista ca sa mai accept asa ceva.

Cred cu tarie ca trebuie sa avem grija de noi cand vine vorba de sanatatea noastra mintala. Asta o spune un om care se lupta cu depresia de peste 4 ani. Care a trecut prin atacuri de panica, prin neputinta de a se da jos din pat sau de a fi obosita indiferent daca dormeam 4 ore sau 12 ore. Ma bucur nespus de mult ca am invatat sa plec cand eu nu mai sunt ok. Cand lucrurile, oamenii care ma inconjoara nu mai sunt ce am eu nevoie. Poate suna a egoism. Si cel mai probabil asta si este. Spiritul de autoconservare a devenit hard core la mine. Tocmai pentru ca am trecut prin Iad si am vazut cat de rau se poate ajunge.

Mi-as dori ca oamenii sa fie mai atenti la astfel de lucruri. Din pacate, nu toti gandesc asa. Unii sunt rai gratuit, altii rad de cei care sunt altfel decat ei. Recunosc ca si eu am fost asa la un moment dat. Cand ajungi sa “faci sapaturi” in propriul suflet realizezi ce om meschin poti fi. Asta va recomand! Sa aveti grija de sanatatea voastra pentru ca este mai importanta decat orice pe lumea asta.

Va pupa Cire!

by P

Raluca 2018: Doamnee! E batut in cap! Nu inteleg de ce nu imi asculta sfatul? Eu stiu mai bine.

Raluca 2021: Esti sigur ca este decizia cea mai buna? Da? Ok! Eu sunt aici daca ai nevoie de sprijin.

Cam asa as descrie evolutia mea din ultimii ani. In trecut judecam oamenii pentru deciziile lor doar pentru ca nu imi ascultau sfaturile. Credeam ca oamenii gresesc daca nu merg pe aceleasi principii pe care le urmam eu. O gandire deloc corecta si chiar toxica pe alocuri.

Acum am realizat ca exista pareri bune care pot fi diferite de alte mele. Ca deciziile luate de altii sunt bune pentru ei, chiar daca eu nu le vad asa. Am invatat sa fiu alaturi de oameni indiferent daca sunt de acord cu actiunile lor sau nu. Si, cel mai important, am invatat sa nu mai dau sfaturi. Fiecare se lupta cu deciziile lor, iar o parere din exterior nu face decat sa ii perturbe.

Daca imi cere cineva parerea incerc pe cat posibil sa nu ii spun cum e mai bine sau mai putin bine. Incerc sa aflu ce isi doresc cu adevarat. Am realizat ca majoritatea stiu deja ce vor, dar, cumva vor sa primeasca aprobarea din exterior. Recunosc ca si eu am fost de multe ori in aceasta situatie. Imi era frica sa iau o decizie si cautam aprobarea celor din jurul meu. Poate poate se intampla un miracol si poate fi altcineva responsabil pentru lucrurile care nu se intampla conform asteptarilor.

Raluca din 2018 era o persoana care isi varsa frustrarile pe deciziile altora, care nu intelegea cum e posibil ca X-ulescu sa nu o asculte, sa nu ii urmeze sfaturile. Raluca din 2021 este mult mai relaxata, mult mai degajata cand vine vorba de deciziile altora. Imi place sa merg pe principiul: “major si vaccinat, stie ce face”

Ma bucur cand vad schimbarea asta in mine, dar mai ales cand altii vad schimbarea asta. Cineva mi-a zis, cand m-am reintors in Bucuresti, ca par linistita. Ca nu mai sunt incruntata, cu mii de ganduri la purtator. Ca par mult mai degajata si relaxata. Asta m-a facut sa zambesc. Ma bucur enorm cand altii vad cat am evoluat si ca, mai presus de toate, nu mai sunt Ura Muratura.

Va pupa Cire!

Sau….

Acum ceva timp am fost abordata de un tip. Glumite nevinovata, mici flirturi, un zambet aici, o chicoteala pe dincolo. A fost amuzanta toata situatia pana am aflat ca este insurat. Si cu copil. Reactia mea: doi pasi in spate: saru’mana si la revedere! Am fost dezamagita de faptul ca a crezut ca sunt genul de femeie care ar accepta un astfel de compromis, dar asta
spune mai multe despre el decat despre mine.

Eu sunt de parere ca inselatul este unul dintre cele mai nasoale lucruri pe care i le poti face partenerului. Ce m-a socat a fost, dupa ce i-am zis ca nu mai are rost sa continuam tocmai pentru ca este insurat, reactia lui: Daca sotia mea nu afla nu o sa o omoare. Sunt curioasa cat de sanatoasa este gandirea asta. Mi se pare infiorator sa iti minti pe fata partenerul doar pentru ca esti curios sau vrei sa fii un don juan sau pur si simplu esti un nenorocit.

Mi-am amintit o faza in fosta mea relatie. Cand, la un moment dat, m-a sunat tipul cu care fusesem inainte sa imi spuna ca ii e dor de mine si ca vrea sa ne vedem. Ca isi dorea sa fim iar impreuna si sa fim iar fericiti. A fost ciudat sa fiu pusa in situatia asta mai ales ca eu nu am inselat niciodata. A fost si mai ciudat sa ii ascund acest lucru partenerului meu de la acel moment. Cred ca era prima data cand ii ascundeam ceva.

Eu, din pacate sau din fericire nu prea stiu sa mint. Ma pierd foarte repede, am memoria scurta si, pentru sanatatea mea mintala, prefer sa zic adevarul chiar daca, de multe ori, acesta doare. Asta imi doresc si de la partenerul meu. Nu vreau sa imi ascunda lucruri pentru a ma proteja. Cred ca o astfel de actiune din partea lui nu ar face decat mai mult rau.

Pana una alta eu sunt bine sanatoasa si cred ca te poate ucide ceva ce nu stii. Depinde cat este de dureros.

Va pupa Cire!

Detinerea puterii corupe inevitabil ratiunea.
Immanuel Kant

Se pare ca pandemia nu a fost suficienta pentru omenire. Ce se intampla acum in Gaza este trist, cumplit, urat. De zeci de ani nu vedem decat ura, dorinta de razbunare in acea zona. Si este trist! Sa vezi oameni nevinovati murind pentru putere, pentru ca sunt unii care vor sa fie mai mari si mai tari decat altii.


Nu intru in politica pentru ca nu asta imi doresc. Nu simt decat tristete pentru niste oameni care sunt fortati de circumstante sa traiasca asemenea clipe. Si pentru ce? Istoria ne aminteste de fiecare data ce se intampla cand cineva vrea mai multa putere, dar se pare ca, de cele mai multe ori, preferam sa o ignoram.

Noi nu avem nevoie de Apocalipsa. Am gasit un inlocuitor pentru ea: oameni manipulati care ajung apoi sa regrete, oameni cu putere care scapa basma curata, copii furati de copilarie, oameni care mor pentru ca au avut ghinionul de a se naste intr-o lume “fucked up”.

Eu pot doar sa sper ca toata tragedia asta va avea un final si imi doresc ca numarul victimelor sa se opreasca. Atat imi ramane. Speranta!


Eu de fel aveam prostul obicei sa fiu un pic mai “haterita” din fel. Si acum mai am momente de “rabufnire”, dar s-au diminuat considerabil.

Cand am astfel de momente sunt atenta la oamenii din jurul meu, la oamenii care sunt in anturajul meu la acel moment. Si uite asa realizez cat de mult imi schimb starea in functie de cei din jurul meu. Lucru care, uneori, nu tocmai placut.

Am descoperit ca oamenii potriviti in momentele potrivite scot din mine cele mai bune si frumoase lucruri. Acest lucru l-am sesizat de ceva ani, dar cumva acum a devenit un mod de a-mi selecta anturajul. Sunt oameni care, fara sa vrei, scot ce este mai rau din tine si invers. Cred ca in astfel de situatii cel mai sanatos este sa va strangeti mana si sa plecati pe drumuri separate. Pe principiul ” te iubesc, dar imi faci rau”.

In trecut incercam sa inteleg de ce sunt atat de rautacioasa, ironica si nesuferita cu oamenii din jurul meu. Pana am realizat ca starea mea era influentata de altii. O sa aud prin spate: ” vaaaai! Dar asa de usor te lasi afectata de oameni?” Si raspunsul meu o sa fie: da! Cu totii suntem asa. Ia sa vezi cum e sa stai langa un om nervos. Cum o sa te influenteze? Dar langa un om fericit? Toti suntem asa. Toti suntem influentati de grupul in care ne aflam la acel moment. Important este sa stim cum sa gestionam astfel de situatii si pe cine alegem sa ne influenteze in continuare.

Multumesc cerului, karmei, divinitatii ca m-au facut sa tin langa mine oameni care m-au ajutat sa evoluez, sa cresc spiritual, care m-au invatat sa am altfel de asteptari, sa “dream big” doar prin simpla lor prezenta. Acum cred cu tarie in vorba aia ” cele rele sa se spele, cele bune sa se adune”.

Va doresc si voua sa aveti acelasi noroc pe care l-am avut eu. Sa fiti inconjurati numai de oameni care va influenteaza in bine. Pentru ca, pana la urma, toti meritam tot ce este mai bun si frumos pe lumea asta.

Va pupa Cire!