Posted in Sunt unele momente care determina parcursul vietii unui om. Cred ca tine de fiecare data ce si cat vrea sa invete din experientele trecute.
Mult timp am crezut ca am suparat karma pentru ca lucrurile nu se asezau deloc asa cum imi doream. Pana am realizat ca, de fapt, eu ma minteam ca vreau x si y lucru. Cand am devenit constienta de ce am nevoie cu adevarat totul a devenit clar si limpede. Si cumva lucrurile au inceput sa se aseze asa cum speram.
Lumea s-a uitat stramb la mine cand le-am zis ca vreau sa imi schimb viata. 5 zile a durat pana am luat totul de la zero. Cand am schimbat jobul, casa, orasul, inima. Am fost decisa sa fac pasul acela si parca totul s-a asezat strategic. La fel a fost si cu casa. In momentul in care m-am decis ca e momentul sa fiu la casa mea am gasit ce aveam nevoie la a 5a vizionare. Cand am pasit pragul am zis: e a mea! Fara doar si poate. Stiu persoane care cauta un apartamentul de peste 3 ani si nici acum nu au gasit.
Cand m-am decis ca vreau sa schimb macazul, ca am nevoie de o provocare in cariera, ca am nevoie sa evoluez si sa ma dezvolt stiti ce a facut karma? Mi-a scos in cale asta. O alta provocare pe care mi-o doream. Si este o senzatie de nedescris sa vezi cum totul capata contur. Acum 3 ani, pana sa ma reintorc in Bucuresti credeam ca este imposibil sa mai am asteptari de orice natura. Si acum? Sky is the limit baby!
Asa am realizat cat de mult ma iubeste Karma. Pentru ca de fiecare data cand imi doresc ceva cu adevarat, cand am nevoie de acel lucru ea ma ajuta. Si credeti-ma ca nu e senzatie mai misto decat asta. Da da! Haterii din spate spun: ce spune ma asta? Well! Pana la urma fiecare are dreptul la o parere. Stiti vorba aia: caini latra si caravana trece? Eh! Prindeti voi aluzia.
Sa credeti in Karma pentru ca ea sigur crede in voi
Va pupa, Cire
Zilele trecute am avut treaba la un service pentru electrocasnice si am fost martora la o faza dubioasa rau.
Read the rest of this entry » Mica poveste pe post de intro: La sala o gagica se pregatea sa ridice ffff multe greutati. In jurul ei vreo 3 tipi care sa o ajute. Eu stateam si ma uitam la ea, iar in gand imi spunea: you can do this girl! you can do this!
Cand am revenit in Bucuresti mi-am propus sa donez in fiecare luna niste banuti catre Unicef si Salvati Copiii. Am facut chestia asta o perioada destul de lunga. La un moment dat am decis sa opresc donatiile pe care le faceam pentru cele 2 organizatii. Motive personale in spatele deciziei.
Read the rest of this entry »