Archive for the ‘familie’ Category

Cunosc suficient de multe persoane care au un stil aparte de a vedea lucrurile: totul e roz, totul e frumos, nimic nu e rau.

Well…din punctul meu de vedere asta e o mare problema: Nu! Viata nu e roz! Nu poti sa vezi doar lucrurile pozitive, sa traiesti in bula ta de unicorni si culoarea roz. Pentru ca la un moment dat o sa te lovesti de realitatea in care traiesc ceilalti si o sa aiba un soc. Un soc chiar mare as putea adauga.

Nu spune nimeni sa fii pesimist si negativist, dar nici sa traiesti in negare, nepasare, ignoranta. Totul are o limita.

De multe ori acele persoane au avut un soc cand s-au lovit de realitatea celorlalti si ramaneau cu sechele. Inteleg ca vrei sa traiesti intr-o lume in care totul e minunat si roz, cu totii vrem pana la urma, dar, din pacate, lumea e cam GRI.

- Toti copiii sunt minunati: nu! sunt copii care isi omoara rudele, care dau in cap pe strada, care injura mai mult decat un birjar sau care se bat din orice. Nu are rost sa mai aduc in discutie subiectul SCOALA care acum cred ca a devenit un subiect tabu.

- Daca dai iubire primesti iubire: sunt curioasa ce parere au violatorii si criminalii despre asta. Pana una alta si ei acorda iubire victimelor…poate prea multa.

- Respectam pe toata lumea: bag de seama ca inca nu s-au obisnuit ca respectul se castiga, nu se cere. Din acest motiv persoanele de varsta a 3a isi permit sa injure fara regrete tinerii sau sa se certe ei fiind vinovatii. Poate ca daca i-am pune la punct verbal nu ar mai reactiona asa.

- Faptul ca tu ai un salariu decent nu inseamna ca toti ceilalti o duc bine. Sa nu uitam ca sunt unii care lucreaza de pe o zi pe alta, iar banii se duc pe bautura si nu pe pampersii copiiilor sau pe mancarea lor. Nu toti au dorinta de a munci. Unii sunt doar fabrice de facut copii pentru ajutorul social.

Si lista cred ca poate continua. Dar ati prins voi ideea principala.

Per total cam asta e concluzia: degeaba vedeti voi doar lucrurile frumoase din orice pentru ca izolarea asta de realitate nu face decat sa afecteze mai incolo. Nu vreau sa par rautacioasa…imi plac oamenii asa pozitivi, ma amuza, dar uneori mi se pare ca exagereaza cu bubblee-ul asta al lor. Traim intr-o lume in care, din pacate, daca nu esti cu picioarele pe pamant s-ar putea sa doara rau cand cazi de pe norisor.

In rest toate de bine!

P.S: intotdeauna exista exceptii la tot!

P.S2: ma tin sau nu de promisiune?!

Asa cum este firesc la inceputul anului trag o raceala pe care sa o tin minte pentru inca 11 luni si cateva zile.

Acum macar stiu ca nu a fost voit. A fost muter racita, am preluat-o cu o mandrie de nedescris si tin la ea ca si cand as fi cel mai egoist om de pe planeta. Dupa? Este daddy. Si el la inceput de “drum”. Ce pot sa spun mai mult? Cred ca Rudolf o sa fie invidios pe nasul meu extraordinar de rosu in timp ce ficatul si stomacul tipa sa nu le mai dau pastile. Am trecut pe chestii clasice: ceaiuri, multa lamaie, baie cu sare. Chestii de bun simt care nu au niciun efect.

Cel mai probabil in weekend voi sta ca o leguma in pat dupa cateva frectii serioase cu spirt.

Dar cum gandesc pozitiv sunt sigura ca o sa scap in viitorul apropiat de acest “prieten” care ma viziteaza cam des.

Sa ne auzim de bine

Eu mereu am fost de părere că Read the rest of this entry »

Cred că eu sunt defectă. De fapt aș putea să jur că sunt defectă. În timp ce majoritatea fetelor se uită după rochițe roz, filme de amor și floricele, eu mă uit la filme cu psihopați.

De curând am descoperit un serial atât de bolnav încât încep să îmi fac griji. :)) glumesc! Am descoperit serialul Hannibal și simt că lumea filmului mai are o șansă. De când am văyut filmul Hannibal (cu Anthony Hopkins) am făcut o pasiune cam dubioasă pentru acest gen de filme. Îmi pare rău că nu am văyut serialul de la început, dar de acum o să am activitate în fiecare seară, după ce mă întorc cu Pușa de la plimbare.

Deci da! Am probleme mari :))

Acum a venit și momentul să spun: am părăsit Bucureștiul. Cel puțin pentru o perioadă nedeterminată și asta pentru că noul loc de muncă îmi permite această posibilitate. Este într-adevăr o decizie la care m-am gândit multă vreme, dar fie vorba între noi: nicăieri nu-i mai bine ca acasă :D

O să mă întorc la un moment dat în București (asta dacă planurile mele de viitor nu prevăd un oraș mai mare), dar momentan vreau să stau acasă.

Un film exact pe placul meu: extrem de dubios!

O cameră cu 4 oameni. Din cei 4 rămâne doar 1. Seamănă puţin cu “Exam”.

Vi-l recomand!

Nota 9.

Acum o săptămână am mers până la dentist şi acolo era Read the rest of this entry »

Acum ceva vreme am ieşit în oraş cu un tip. Read the rest of this entry »

Când eram eu mai mică eram cam speriată de bombe, nu că acum nu aş fi, dar nu asta e ideea. Read the rest of this entry »

Veneam într-o zi de la muncă precum un fluturaş, iar în calea mea apare un tip care îmi cere Read the rest of this entry »