Nietzsche a murit

Archive for the ‘noi doi’ Category

M-am trezit din beţie…şi asta înseamnă că fie nu am băut suficient, fie…nu ştiu.
Ciudat este că încă mai simt un pic de alcool prin sânge…îmi place, mă gâdilă, îmi gâdilă globulele roşii.
Am terminat sesiunea…aproape că uitasem să vă zic.
Mă bucur că în sfârşit am terminat-o!!Mi se acrise de atâta şcoală. O să am şi eu câteva zile de linişte, de relaxare, de somn până la 12…
Mai ciudat mi se pare faptul că am început să mă gândesc la o discuţie purtată cu Chris despre… în principiu despre tâmpeniile pe care le fac. Mi-a plăcut când mi-a tuflit:
“CRISTI: suferi
CRISTI: shi-tzi inneci amaru in bautura
ME: si de ce puii mei nu rezolv nimic?!
CRISTI: ca pur shi simplu doar bei..
CRISTI: ce crezi ca alcoolul face minuni ?
ME: speram
CRISTI: p moment poate..dar p termen scurt…
CRISTI: p termen lung uitzi singura”
A fost probabil singurul care mi-a zis adevărul “în faţă”. Şi încep să realizez că nu fac decât să mă port ca un copil râzgâiat care nu are ce face altceva mai bun decât să se plângă de viaţă. Dar acum fie vorba între noi: de ce să mă plâng? La urma urmelor am tot ce îmi doresc. Oamenii ăia care nu au ce pune pe masă, care merg kilometri întregi numai ca să ia o găleată cu apă…ăia ce să mai spună?
Să devină EMO? Pentru ce? De asta suntem singurele fiinţe raţionale. Pentru că suntem singurele în stare să gândim raţional.
Şi cred că este timpul să mă pun şi eu cu picioarele pe pământ!

Îmi place viaţa mea…sau cel puţin asta îmi spun. Ciudat este că iar am devenit ploada aia emo. Nu ştiu de ce! Doar mereu mă iau de ei. În fine!
Eram în metrou şi mă întrebam: unde dracu vreau să ajung? Azi m-am dus la examen mahmură. Ieri am băut de am turbat…de ce? Nici eu nu ştiu. Sau poate ştiu şi pe undeva încerc să ocolesc subiectul. Stau şi mă întreb pe când va veni şi schimbarea?! Am mai primit o lovitură azi…aşa fraţilor! fără număr, fără număr că doar sunt din piatră, fără sentimente. Ciudat este că în seara asta probabil că o să mă fac praf! Sunt la al doilea pahar cu vin şi nu mă las până nu termin sticla.
Vorbeam într-o zi cu Mary şi îi spuneam că în momentul ăsta suntem amândouă terminate, distruse psihic. Problema este că ea este mai matură decât mine şi mereu îmi spune: “Nu mai bea! Îţi face rău! Te rog!Ai grijă de tine!” Eu o aprob şi seara când ajung acasă deschid o sticlă de băutură. Deja s-au adunat cam multe sticle şi ficatul meu începe să îmi facă scandal. Îi dau una şi continui să beau.
Momentan viaţa mea este de câcat! Am nevoie de umărul lui …să plâng pe el…şi el îmi spune că este într-o ceaţă în ceea ce privesc sentimentele. Aşa că mă închid în camera mea, bag nişte muzică, doar de dragul de a fi şi torn puţin câte puţin vin sau orice altceva.
M-a distrus.
Uneori îmi muşc buza să nu mai plâng, alteori am ochii umflaţi şi roşii de la atâta bocit. Poate am obosit…sau poate am realizat că s-a terminat. Nu ştiu…
Ştiu doar că am început să beau şi că îmi place starea pe care mi-o conferă…Pot să îmi iau gândul de la toate astea.
Acum sinceră să fiu nu ştiu de ce beau…chiar nu am motive. Motive întemeiate….pur şi simplu a devenit un…moft. Înainte de culcare mă îndop cu nişte alcool. Consider că aşa adorm mai repede, nu mai am coşmaruri, nu mă mai trezesc pe la 2 şi încep să plâng că proasta. Prea complicat pentru mine. Mama mi-a zis că îmi complic viaţa aiurea. Cu oameni care nu merită…poate are dreptate, poate ar trebui să o ascult mai des…nu ştiu.
Ştiu doar că trebuie să o termin cu obiceiul ăsta prost de a-mi mai distruge viaţa.
Poate că acum e cazul să mă maturizez…Să încep oare de mâine?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jn8XfKnDPlg&ytsession=EKqJauyUQuOsX8AjjPEsvg1JoDimj7pNXecazEJllGChXw1Jre3UFx3WXCvkIxJ_sfvY9X1utbw5NsqxUgCTVW9LJzk6aoT5jXsBuZj1jSb4aB5wJPKFhuskQlPRJWG6l3zPaBDHgjad8K-NPS2NajovAsL2yw8bJwJ96cPPj4PJseGCNBzm0qDvwbRUEh-vgSf6jue-jpz_VphcZR9HtJyG0ScIQTajeda7rySA753x6XknD-puPuVyCTjavx41GYYgooELEerqjw4WgA5fkM6fsejWtS3wwOvz9YkMtNNy_Yrg_yGnng]Ca să vedeţi: cred că am răcit! Nu ştiu când, nu ştiu cum, dar oricum mă simt varzăăăăăăă.
M-am trezit cu un chef nebun de a sta în pat şi a asculta nişte Bon Jovi. Nu mă întrebaţi motive…pur şi simplu asta simt.
M-am mai trezit şi cu un chef nebun de a fi sictirita faţă de falşii prieteni care mi-au invadat viaţa…de fetele “drăguţe”…de toate individele care se fac că plouă când nu ar trebui…
Aseară eram cu ochii pe tv! De ce? să văd cum se finalizează cazul bătrânii. Şi îmi place să am dreptate: doctorii au primit “sancţiuni drastice” şi….atât!
În Evenimentul Zilei se aruncă vina de la unu la altu…de ce? Şi acum sincer: cine te-a obligat să te faci medic? Ştiai foarte bine că se duce viaţa ta socială pe apa sâmbetei…şi asta datorită slujbei…că îţi ocupă mult timp, prindeţi voi ideea din mers.
Nu zic că nu sunt medici capabili, dar câţi sunt? Cât să îi numeri pe degetele de la o mână. Se plâng că acum oricine ajunge medic…păăăi: la Galaţi se intră la medicină cu 5!!!!!CU 5 OAMENI BUNI!
Asta înseamnă că oricine poate intra la medicină şi oricine poate ajunge medic. DAAAA!!! Şi voi vă plângeţi că de ce nu sunt medici buni. Uite de aia! Când o să vă permiteţi să fiţi capabili să creşteţi nivelul de educaţie atunci dragii mei să vă permiteţi să cereţi medici buni…până tunci rugaţi-vă să nu fie nevoie să daţi pe la spital.
De la Cireşica!

Stă şi se uită pe geam. Este sictirită de toţi şi de toate. A şi uitat cum era când avea o viaţă liniştită, lipsită de griji, de probleme, de amintiri.
Şi-ar fi dorit un alt trecut, şi-ar fi dorit o altă viaţă…şi pentru ce toate astea?
Îşi aminteşte de EL şi parcă o lacrimă îi curge pe obraz. A jurat să nu mai plângă…nu merită lacrimile ei. Şi-a mai amintit şi de ceea ce ar fi fost copilul lor. Din păcate vieţile lor au urmat drumuri diferite.
A început să bea…mult! Uneori ajungea să nu mai ştie de ea…să se trezească în paturile unor străini…şi nu îi pasă. Probabil că a obosit să mai fie interesată de părerile altora, probabil că nu o mai interesează nimic din viaţa asta.
Îşi aminteşte şi de prietenii ei, de prietenii din copilărie, de prietenii ei de care nu mai ştie nimic de ani buni. Cine o fi fost de vină? Ea mereu se acuză…doar ea este cea care e plecat…şi i-a uitat. Poate a plecat prea devreme de acasă….cine mai ştie?! Încearcă să îşi amintească de leagănul ei preferat, dar nu mai ştie…nici măcar culoarea lui. Regretă acest lucru…dar…

N-am somn… este 2.46 şi nu pot închide un ochii. Îl ascult pe Chris Rock şi mă rog să adorm pe scaun…şi nu pot! PUR ŞI SIMPLU NU POT!!!!Azi vreau să văd răsăritul.Nu l-am mai văzut de mult…şi cred că îmi este dor de el.Mi-am deschis web-ul şi mă uit la mine pe web…sunt plictisită…şi am o stare taaare ciudată. Nu ştiu de ce…pur şi simplu am o nelinişte. Aş vrea să îmi dau seama de ce, dar nu îmi imaginez niciun motiv pentru care am starea asta mai puţin grozavă.Am ajuns oare la perioada aia în care sunt emo? BLEAX!!!Sper să nu fie cazul! Am început să mă gândesc la toate tâmpeniile făcute de vreo 2 ani încoace şi parcă nu îmi vine să cred că sunt făcute de mine…eram altfel. Aveam alte priorităţi, alte gânduri…acum sunt…MMMDAAA!!! Am făcut-o şi pe asta.
Uneori cred că m-am dezamăgit, că nu m-am ridicat la nivelul propriilor aşteptări. Şi mă îngrozeşte ideea asta. Că nu sunt în stare să îmi duc la bun sfârşit ideile. Nu eram aşa. Rar renunţam la un lucru şi rar renunţam la ceva pentru că mi se părea prea dificil…acum sunt..
Nepăsătoare, sictirită, plictisită…
Aştept un meteorit care să îmi ducă lucrurile începute la bun sfârşit.
Într-o perioadă aveam şi nişte vise…se pare că s-au spulberat şi alea. Poate că am ajuns la vârsta aia la care nimic nu mai contează. Uneori simt că nu mai sunt deloc ce eram, că m-am schimbat complet…şi în sensul rău. Îmi amintesc de o cheste spusă de mama mea: vreau să fii fata aia serioasă! PE care eu mi-o doresc. M-au durut acele cuvinte. Şi la acel moment am tăcut. Ca şi acum de altfel. Într-un fel mă deranjează faptul că nu pot fi ceea ce ai mei au vrut să fiu. Că i-am dezamăgit teribil. Că viaţa mea a luat un alt drum de când…uneori mă întreb cum ar fi fost dacă acum erau lângă mine? Mi-e mai mult dor de el…era viaţa mea atunci…şi pentru ce? Cineva mi-a zis că trebuia să fac şi acel pas…dar acel pas de ce mi-a adus numai suferinţă? Acel pas mi-a schimbat complet viaţa.
Un amic de-al meu mi-a spus că a reprezentat o epată în maturizarea mea- o maturizare din toate punctele de vedere.
Mă gândesc uneori, la un pahar de vin, că am ajuns să discut numai despre mine….poate că egoismul ăsta m-a făcut să îmi buşesc toate relaţiile. Mă gândesc că nu mă pot ridica la standardele lor…că nu am ce discuta…că mereu există pauzele alea tâmpite în care amândoi suntem tăcuţi…şi ne uităm în vag…că nu ne mai leagă nimic şi că ne chinuim degeaba împreună.
Am devenit o umbră cu un zâmbet tâmp, care se uită în olgindă şi nu mai vede nimic…este gol! Totul!DA! Sunt deprimată! Şi greu pot trece de starea asta…sau poate că nu am reuşit să trec niciodată de starea aia de acum 2 ani. Îmi amintesc de acele momente de rahat şi înghit în sec…ştiu! Nu sunt singura!Şi sigur nu sunt ultima! Dar nu vroiam să trec prin atâtea dintr-o singura lovitură. Uneori sunt conştientă că eu am fost de vină…că nu am avut grijă de noi…dar ce ştiam eu la vremea aia? Aceleaşi nimicuri pe care le ştiu şi acum! M-au lovit una câte una şi nu mi-am învăţat nici acum lecţia. Pentru ce să o învăţ?
La ce bun?
Pentru ce toate astea? Oricum mâine o să mă schimb iar…şi iar…şi iar…şi iar…până nu o să mai fiu eu…

Cred că în decursul unei săptămâni vreo 10 persoane m-au întrebat: “Ce mai faceţi?” Oameni buni: NU MAI EXISTĂ “CE MAI FACEŢI?”. ACUM EXISTĂ: “CE MAI FACI?” SAU “CE MAI FACE?”.
Sper să nu mai întrebaţi DE NOI sau motivele. Nu cred că din cauza asta nu mai puteţi dormi noaptea.

You are a poor and innocent boy
a poor and innocent boy
Who can’t love
Who refuse to love
Who refuse to fight
You are a poor and innocent boy
Who can’t give love even when I beg
I’m going to beg, to beg for your love
Even for a second,for a moment
My heart belongs to you,but you…
you refuse to accept, you refuse to give me a chance
a sign.anything
because I love you and I can’t live without you
but you, you refuse my love
and my everything.
And you refuse
you refuse everything: my love, my life,
That’s all I can offer
That’s all I can give
Don’t end this story
If you do that
You will lose me

Stă singură la balcon şi se gândeşte
Se gândeşte la noaptea lor
Noaptea lor ucisă de ura altora
De gândurile altora
De dorinţele altora
Au uitat să îşi trăiască inocenţa într-o lume
În care totul are un preţ,
Într-o lume în care nimic nu mai este pur şi dulce şi frumos şi clar şi minunat
Au uitat că în lumea asta există dragoste şi fericire
Şi tot

Julieta unde este al tău Romeo?
Unde a fugit? După cine?
Pentru cine te-a abandonat?
Pentru cine te-a lăsat singură în această lume
O lume prea crudă pentru naivitatea ta
Julieta de ce nu te mai caută al tău Romeo?
S-a plictisit de adevăratele sentimente?
S-a plictisit să îşi mai spună în fiecare seară sub balcon
“Te iubesc!” ?
Julieta unde este acel Romeo la care tu ai visat mereu?
Julieta tu eşti cea care l-ai minţit cu sărutările tale suave
Tu eşti cea care l-a izgonit într-o lume în care nu este dorit
Julieta tu eşti vinovată că a plecat de lângă tine
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=h9nc3nBNztQ]

Este dimineață, cel puțin pentru mine. Sunt destul de obosită, ieri după examen am ieșit în oraș și am pus capul pe pernă pe la vreo 1, dar somnul meu a fost întrerupt subit de Ovidiu care mi-a spus că i-a venit o idee genială de cum să facă un banner. L-am înjurat printre dinți ;)) și am adormit din nou. De dimineață l-am luat la coate și îi ziceam: dooormi? dar de ce dormi??? trezește-te!!!!Probabil că și el m-a înjurat printre dinți și s-a culcat la loc…și încă mai doarme.
Anyway! Eu totuși sunt curioasă când o să îmi revin din amorțeala asta care mă domină de când am terminat-o cu politologia. Sunt mai tot timpul obosită și vreau să dorm. Dacă aș dormi 24 din 24 ar fi super, dar…se pare că nu prea se poate. Pe 2 Februarie o să am un alt examen. Și sinceră să fiu nu am niciun chef să mă apuc de el, dar…la naiba! trebuie!
Acum stau și mă gândesc că nici vremea de afară nu prea mă ajută să îmi revin- plouă și este morăcănos…bleax!!!!
Să sperăm că până în maxim 2 zile să îmi revin și eu să mă apuc de învățat.
P.s: asta cred că este cea mai inferctă sesiune