M-am trezit din beţie…şi asta înseamnă că fie nu am băut suficient, fie…nu ştiu.
Ciudat este că încă mai simt un pic de alcool prin sânge…îmi place, mă gâdilă, îmi gâdilă globulele roşii.
Am terminat sesiunea…aproape că uitasem să vă zic.
Mă bucur că în sfârşit am terminat-o!!Mi se acrise de atâta şcoală. O să am şi eu câteva zile de linişte, de relaxare, de somn până la 12…
Mai ciudat mi se pare faptul că am început să mă gândesc la o discuţie purtată cu Chris despre… în principiu despre tâmpeniile pe care le fac. Mi-a plăcut când mi-a tuflit:
“CRISTI: suferi
CRISTI: shi-tzi inneci amaru in bautura
ME: si de ce puii mei nu rezolv nimic?!
CRISTI: ca pur shi simplu doar bei..
CRISTI: ce crezi ca alcoolul face minuni ?
ME: speram
CRISTI: p moment poate..dar p termen scurt…
CRISTI: p termen lung uitzi singura”

A fost probabil singurul care mi-a zis adevărul “în faţă”. Şi încep să realizez că nu fac decât să mă port ca un copil râzgâiat care nu are ce face altceva mai bun decât să se plângă de viaţă. Dar acum fie vorba între noi: de ce să mă plâng? La urma urmelor am tot ce îmi doresc. Oamenii ăia care nu au ce pune pe masă, care merg kilometri întregi numai ca să ia o găleată cu apă…ăia ce să mai spună?
Să devină EMO? Pentru ce? De asta suntem singurele fiinţe raţionale. Pentru că suntem singurele în stare să gândim raţional.
Şi cred că este timpul să mă pun şi eu cu picioarele pe pământ!

No Responses to “Mahmureala a ajuns prea devreme?”

Leave a Reply