Îmi place viaţa mea…sau cel puţin asta îmi spun. Ciudat este că iar am devenit ploada aia emo. Nu ştiu de ce! Doar mereu mă iau de ei. În fine!
Eram în metrou şi mă întrebam: unde dracu vreau să ajung? Azi m-am dus la examen mahmură. Ieri am băut de am turbat…de ce? Nici eu nu ştiu. Sau poate ştiu şi pe undeva încerc să ocolesc subiectul. Stau şi mă întreb pe când va veni şi schimbarea?! Am mai primit o lovitură azi…aşa fraţilor! fără număr, fără număr că doar sunt din piatră, fără sentimente. Ciudat este că în seara asta probabil că o să mă fac praf! Sunt la al doilea pahar cu vin şi nu mă las până nu termin sticla.
Vorbeam într-o zi cu Mary şi îi spuneam că în momentul ăsta suntem amândouă terminate, distruse psihic. Problema este că ea este mai matură decât mine şi mereu îmi spune: “Nu mai bea! Îţi face rău! Te rog!Ai grijă de tine!” Eu o aprob şi seara când ajung acasă deschid o sticlă de băutură. Deja s-au adunat cam multe sticle şi ficatul meu începe să îmi facă scandal. Îi dau una şi continui să beau.
Momentan viaţa mea este de câcat! Am nevoie de umărul lui …să plâng pe el…şi el îmi spune că este într-o ceaţă în ceea ce privesc sentimentele. Aşa că mă închid în camera mea, bag nişte muzică, doar de dragul de a fi şi torn puţin câte puţin vin sau orice altceva.
M-a distrus.
Uneori îmi muşc buza să nu mai plâng, alteori am ochii umflaţi şi roşii de la atâta bocit. Poate am obosit…sau poate am realizat că s-a terminat. Nu ştiu…
Ştiu doar că am început să beau şi că îmi place starea pe care mi-o conferă…Pot să îmi iau gândul de la toate astea.
Acum sinceră să fiu nu ştiu de ce beau…chiar nu am motive. Motive întemeiate….pur şi simplu a devenit un…moft. Înainte de culcare mă îndop cu nişte alcool. Consider că aşa adorm mai repede, nu mai am coşmaruri, nu mă mai trezesc pe la 2 şi încep să plâng că proasta. Prea complicat pentru mine. Mama mi-a zis că îmi complic viaţa aiurea. Cu oameni care nu merită…poate are dreptate, poate ar trebui să o ascult mai des…nu ştiu.
Ştiu doar că trebuie să o termin cu obiceiul ăsta prost de a-mi mai distruge viaţa.
Poate că acum e cazul să mă maturizez…Să încep oare de mâine?

No Responses to “Vindem suflete la jumătate de preţ”

  • Laura Driha says:

    Girl… cred ca da, e cazul sa te maturizezi. Bautura nu e o solutie. Am vazut oameni perfecti distrusi de acest viciu. Nu-ti doresc dependenta si urmarile ei… Mai ai timp, da-ti doua palme cand mai vrei o sticla, spala-te pe fata si mergi inainte.
    Nu-ti spun ca e usor sa treci peste o astfel de depresie. Dar alcolismul e o boala. Fii puternica !
    GET OVER IT !

  • Ştiu că nu e o soluţie! Palmele mi le-am dat cam acum jumătate de oră când am realizat că nu mai merită

Leave a Reply