Nietzsche a murit

Archive for the ‘noi doi’ Category

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ue5LGZDz8r0]

Niciodată nu o să înţeleg scuza asta: “Te iubesc, daaar o să ne fie mai bine despărţiţi!”
Am păţit de 2 ori chestia asta şi de fiecare dată am reacţionat: Tu eşti retardat?!
Nu pot să înţeleg! Nu pot să percep cum este posibil una ca asta…adică mă iubeşti, dar domnule nu trebuie să mai fim împreună că suferim amândoi. În ecuaţia asta eu nu ştiu care este necunoscuta.
Cum să iubeşti o persoană şi totuşi să o părăseşti?! Adică….nu e chestia aia cu: la bine şi la rău?! Nu zic neapărat de căsnicie pentru că deja acolo lucrurile se complică, nu! Zic de relaţiile alea…banale, simple.
Nu vorbesc de un lucru personal, ci în general. Am întâlnit suficiente cupluri cae treceau prin această fază.
Eu nu concep următorul lucru: îl iubesc, mă iubeşte, dar totuşi îmi dă papucii pentru că este mai bine pentru amândoi. În ce condiţii este mai bine? Adică…eu cred următorul lucru: că dragostea lui nu este suficient de puternică saaau nu este deloc şi prin urmare.
Cineva îmi spunea că asta se numeşte aventură. Că nu ai cum să iubeşti sincer pe cineva şi apoi să îi dai papucii… NU E NORMAL!
Dar în ziua de azi oare ce mai este normal? Că principiile pe care le am se pare că nu sunt în concordanţă cu lumea asta.

Mâine este ziua femeii…8 MArtie…
Sunt nerăbdătoare să o sun pe mama şi să îi urez “La mulţi ani!”, să îmi umplu camera cu zambile şi ghiocei- da! Îmi cumpăr singură flori. Şi ce dacă? Îmi place să îmi cumpăr flori.
Cică în perioada asta toate femeile sunt mai strălucitoare, mai frumoase, mai elegante…Probabil. Nu am de unde să ştiu.
Mă bucur totuşi că este primăvară- şi în curând vară…
Vreau, ciudat sau nu, să treacă mai repede primăvara. Mă deprimă…este sezonul care mă deprimmă cel mai mult. Mama dădea vina pe vreme, eu dau vina pe mine.
………
Azi urăsc că sunt atât de emotivă.
L.E: Au revenit insomniile. Este 1 juma şi eu nu pot dormi. M-am obosit la piscină în speranţa că o să dorm ca un bebeluş la noapte…m-am înşelat…
P.S: Se pare că lipsa somnului mi-a dăunat grav. Mi-am revenit!

Azi m-am extenuat la piscină. Am înnotat până am simţit cum energia mea scade considerabil până se pierde de tot. De ce? Simţeam nevoia de a elimina într-un mod nervii/dracii/supărarea pe care i-am acumulat în cursul a 2 zile. Probabil că şi postul ăsta m-a făcut să îmi dau seama că am un pic mai mult de rasism în mine…
Nu îmi pasă…am ajuns în acel punct în care pur şi simplu sunt indiferentă la părerile altora.
Ieri am primit o veste care m-a lăsat mască, care m-a făcut să am lacrimi în colţurile ochilor- am promis să nu mai plâng, nu merită!
În fine!
Şi pe lângă turele chinuitoare de piscină am înghiţit o groază de apă- şi mai ales a intrat pe nas…DAAAAAAARRR!!!Ce lmai mult mă enervează apa din urechi pe care nu ştiu cum să o scot.
Sunt mândră de mine totuşi că am învăţat cât de cât cum să “calc”apa. Sper că fac şi bine…detalii, detalii
După aia m-am băgat la bulbuci şi am stat ca o legumă fiartă. A fost minunat! Simţeam cum bulbucii pun stăpânire pe mine şi îmi masează şi cea mai nesemnificativă parte. Era perfect!
Abia aştept mâine să mă duc la sală să îmi rup gâtul pe aparate 😀
Să alerg pe bandă şi să ascult melodia asta:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hOTYaJNgWzA]
VIA: CZA!
P.s: beau ceaiul de seară.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dgt416S_NC8&NR=1]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hBJlv2tQfKs]

A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.

A fost un vis crescut in munti, crescut in munti,
Nascut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti, inalti, carunti,
Ce astazi se destrama.

Voi ce va destramati, usor va destramati,
Voi, vise pe poteci (pe poteci)
In amintirea muntilor, a muntilor
Sa dainuim pe veci, sa dainuim

di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
oooo
da=di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
da-dam-dam dam

A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.

dam di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
oooo
da=di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-dï-dam
da-dam-dam dam

Probabil că vă daţi seama despre ce o să fie vorba în postul ăsta. Dacă nu, vă luminez eu: există sau nu dragoste la prima vedere?
Eu una nu cred. Nu cred că te poţi îndrăgosti din prima de o persoană despre care nu ştii absolut nimic. Că este acea atracţie între voi…da! Asta o cred, dar dragoste? Să fim serioşi.
Nu ai cum să ştii că vei rămâne cu acea persoană pe veci…la urma urmelor există 50% şanse ca relaţia să nu funcţioneze nici după ce v-aţi cunoscut cât de cât mai bine.
Eu sunt genul care se îngrăgosteşte de oricine…şi aşa cum mă îndrăgostesc aşa îmi şi trece. Fără ruşine. Nu sunt genul de om care să se implice în totalitate într-o relaţie. Sau poate nu mai sunt…eram…cândva…mi-a cam trecut acum :))
Cred că este mult mai simplu să ne ascultăm inima decât raţiunea şi tocmai din acest motiv credem în existenţa dragostei de la prima privire.
Este mult mai simplu să spui: am preferat să îmi ascult inima decât creierul. Şi ştiţi de ce? Pentru că niciodată nu o să auziţi pe cineva să spună: s-a jucat cu mintea mea…NU! O să spună: s-a jucat cu inima mea. Devenim nişte victime şi încercăm să îl arătăm cu degetul pe celălalt. De ce? De ce nu suntem conştienţi că o parte din vină ne aparţine.
Uitaţi! Vă dau un exemplu: când m-am îndrăgostit prima dată am făcut o greşeală enormă: am fugit eu la el…când ştiam că oricum relaţia este ca şi compromisă. De ce? Pentru că ştiam după aia că oricum o să îl găsesc vinovat pentru ce mi-a făcut.
Cine a fost cu adevărat vinovatul? EU! De ce? Pentru că am lăsat garda jos. Pentru că mi-am lăsat orgoliul în Bucureşti în timp ce eu fugeam la Galaţi după el.
Aşa fac multe fete. Şi apoi se plâng că de ce aşa şi de ce pe dincolo.
Dragele mele să vă dau un sfat: nu e singurul bărbat de pe planetă şi sunt sigură că o să daţi peste altul de 1000 de ori mai bun.
DAAA!!!Ştiuuu!! Dragoste la prima vedere :-@ Dar sincer acum…ia gândiţi cu creierul şi nu cu inima să vedeţi voi cum începeţi să îi găsiţi defecte, să găsiţi în el lucruri care nu vă plac, care vă deranjează chiar prea mult.
Nu el este Prinţul de pe un cal alb la care vă gândeaţi când eraţi mici.
Dragostea la prima vedere nu are niciodată rezultate prea bune pentru CORASONUL vostru…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gLvK5nKbo6w]

If there’s a prize for rotten judgement
I guess I’ve already won that
No man is worth the aggravation
That’s ancient history, been there, done that!

Who’d’ya think you’re kiddin’
He’s the Earth and heaven to you
Try to keep it hidden
Honey, we can see right through you
Girl, ya can’t conceal it
We know how ya feel and
Who you’re thinking of

No chance, no way
I won’t say it, no, no

You swoon, you sigh
why deny it, uh-oh

It’s too cliche
I won’t say I’m in love

I thought my heart had learned its lesson
It feels so good when you start out
My head is screaming get a grip, girl
Unless you’re dying to cry your heart out
Oh

You keep on denying
Who you are and how you’re feeling
Baby, we’re not buying
Hon, we saw ya hit the ceiling
Face it like a grown-up
When ya gonna own up
That ya got, got, got it bad

No chance, now way
I won’t say it, no, no

Give up, give in
Check the grin you’re in love

This scene won’t play,
I won’t say I’m in love

You’re doin flips read our lips
You’re in love

You’re way off base
I won’t say it
Get off my case
I won’t say it

Girl, don’t be proud
It’s O.K. you’re in love

Oh
At least out loud,
I won’t say I’m in love

În ultima vreme toate îmi merg ca dracu. Certurile tot mai dese cu ai mei, despărţirea, şcoala care mai mult stă decât merge. În fiecare dimineaţă mă trezesc cu un chef “nebun” de viaţă.
Nu mai ies în oraş, nu mă mai dau jos din pat…nu mai fac absolut nimic. Cu greu reuşesc să schiţez un zâmbet cretin, fals. Copiii de la centru mă sună şi mă întreabă când mai vin …şi mereu le dau acelaşi răspuns sec: când o să am timp. Am timp liber, prea mult chiar…dar mă simt inutilă, incapabilă să fac ceva.
Am jurat să nu mai beau…azi am cedat…pur şi simplu am cedat. Măcar acum să uit toate câcaturile prin care trec.
Prietenii mă invită la o cafea, la o petrecere…le răspund la fel: nu am bani, deşi portofelul stă neatins. Moralul îmi este la pământ. Azi aş fi fost în oraş cu el, sărbătorind…acum sărbătoresc încă o lună de singurătate.
Mi-a spus să îmi continui viaşa fără el…şi primul impuls a fost să îi spun că am pe altcineva…nu m-ar fi crezut. Am înghiţit în sec şi i-am zis: Sper să mori!
Acum am un pahar cu lichior de ciocolată în faţă…îl beau printre lacrimi.
Azi se mai fac şi 2 ani şi 2 luni de când au îngropat-o…au îngropat-o de ziua mea…făceam 21 de ani. Prietenii mă sunau să îmi spună “La mulţi ani!” şi eu plângeam…şi le respingeam apelurile.
Nu mai simt nimic acum…psihic dunt demoralizată…complet. Mary a încercat să mă facă să zâmbesc…măcar un pic. Nu pot. Mi-a zis că viaţa e de câcat…şi îi dau dreptate…măcar pentru ea să fiu mai puternică…măcar pentru mine.
Nu mai ştiu să maschez ceea ce simt…nici măcar zâmbetul ăsta cretin nu mă mai ajută.
Nu ştiu unde se duce viaţa mea…nu ştiu ce o să se aleagă de ea…momentan este goală…lipsită de multe…
Şi ciudat este că începe să se obişnuiască aşa.[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=URvC-7lcrvI]