Nietzsche a murit

Azi m-am extenuat la piscină. Am înnotat până am simţit cum energia mea scade considerabil până se pierde de tot. De ce? Simţeam nevoia de a elimina într-un mod nervii/dracii/supărarea pe care i-am acumulat în cursul a 2 zile. Probabil că şi postul ăsta m-a făcut să îmi dau seama că am un pic mai mult de rasism în mine…
Nu îmi pasă…am ajuns în acel punct în care pur şi simplu sunt indiferentă la părerile altora.
Ieri am primit o veste care m-a lăsat mască, care m-a făcut să am lacrimi în colţurile ochilor- am promis să nu mai plâng, nu merită!
În fine!
Şi pe lângă turele chinuitoare de piscină am înghiţit o groază de apă- şi mai ales a intrat pe nas…DAAAAAAARRR!!!Ce lmai mult mă enervează apa din urechi pe care nu ştiu cum să o scot.
Sunt mândră de mine totuşi că am învăţat cât de cât cum să “calc”apa. Sper că fac şi bine…detalii, detalii
După aia m-am băgat la bulbuci şi am stat ca o legumă fiartă. A fost minunat! Simţeam cum bulbucii pun stăpânire pe mine şi îmi masează şi cea mai nesemnificativă parte. Era perfect!
Abia aştept mâine să mă duc la sală să îmi rup gâtul pe aparate 😀
Să alerg pe bandă şi să ascult melodia asta:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hOTYaJNgWzA]
VIA: CZA!
P.s: beau ceaiul de seară.

No Responses to “Muzică şi bulbuci”