Nietzsche a murit

Archive for the ‘zilnice’ Category

Prima melodia care mi-a adus un zâmbet sincer…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Vu6hLL5zKsE]

Presupun că mulţi dintre voi ştiţi celebra poză cu copilul ăla subnutrit, aproape mort cu vulturul ]n spatele lui. Nu?
Ete colea!
Am văzut ieri la Arhi un filmuleţ cu unii care erau arşi de vii…erau acuzaţi pentru vrăjitorie. BUUUUNNN!!!
Şi acum vine întrebarea mea: unde era Crucea Roşie? Unde erau ipocriţii ăia care apără drepturile oamenilor? Unde era duduia Andreea Marin?
Nu înţeleg cum acel cameraman care a filmat toată chestia aia a stat de o parte, cum de nu i-a păsat. Cum este posibil ca în secolul ics ics băţ să mai existe asemenea pedepse. M-am îngrozit!
Cineva mi-a zis: vine sfârşitul lumii şi drăcii din astea… I-am zis: proasto! Sfârşitul lumii este realizat de noi: noi omorâm animale pe cale de dispariţie, noi tăiem copaci, noi am creat bomba atomică, noi omorâm copii nevinovaţi. NOI! Nu ăla la care te rogi tu. Mă apucă nebunelile când mă gândesc că viitoarea generaţie o să dea dovadă de un cretinism de neimaginat. De ce? Pentru simplul motiv că ne tâmpim şi noi…şi tot aşa.
Ne tâmpim pentru că la rândul nostru acceptăm toate porcăriile de pe planeta asta. Aş fi ipocrită să spun că eu nu tac şi nu înghit mult prea multe lucruri.
Cu toţii o facem…dar de la asta până la a omorî nişte oameni care…freacă nişte beţe într-un castron este drum lung.
Oare când o să se trezească oamenii să pună piciorul în prag?
Probabil că nu prea curând….

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5yJnvv_R2rk&feature=related]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tXmLRHnoSAs&feature=related]

În Bucureşti plouă de rupe…urăsc vremea asta. O consider insuportabilă atât pentru minunata mea “coafură”, cât şi pentru starea emoţională. Nu ştiu de ce. Nu sunt emo, dar simt un gust amar rău de tot…Mă gândesc la tot felul de chestii şi nu ştiu cum să le zic, cum să mă explic, cum să le raportez la lumea din jurul meu.
Aseară vorbeam cu cineva care mi-a spus ceva de genul: sunt fericit lângă prietena mea, dar pe planul sexual nu ne potrivim… Şi mi-a propus oarecum să…. eeehhh ştiţi voi. L-am refuzat delicat. Motivele pentru care am făcut asta sunt într-un număr greu de atins în cuvinte. Am ajuns să îl urăsc cu toată fiinţa mea- eu care de obicei sunt incapabilă să urăsc pe cineva sau să vreau răul cuiva. Simt cum frustrările ating cote maxime atunci când citesc fiecare rând pe care prietena lui i le scrie. Poate că trebuie să merg mai departe, să uit, să îmi văd de viaţă. Experienţa aia m-a secat de viaţă. Zâmbesc fals şi încerc să ascund fiecare strop de ură care s-a acumulat în mine. Refuz să îl mai văd. Nu ne-am mai văzut de aproape 2 luni. Cred că dacă îl văd acum îl pocnesc, îl scuip în ochi sau…pur şi simplu îl ignor. Merită toate astea înzecit. Mama mereu îmi spunea că nu merită, că este un nimeni, că mă zbat prea mult pentru el. Avea dreptate…părinţii mereu au dreptate.
Poate că din cauza asta sunt frustrată. Că de fiecare dată ei au dreptate şi eu nu. Poate că sunt frustrată că nu ştiu să ţin ochii deschişi, să văd realitatea aşa cum este ea şi sub nicio formă cum vreau să o văd eu.
Nu există prinţi, zâne fermecate, inorogi, nu există basme.
Poate că acum am realizat asta. Acum bula mea minunată care mă proteja s-a spart…câtă tragedie…
Văd lumea altfel şi nu îmi place…dar constat că acum am deschis ochii, că trăiesc în realitatea celorlalţi.
Sunt speriată de ideea că m-aş reîntoarce la ceea ce eram cândva…acum 2 luni. Acum 2 luni când trăiam, pe bună dreptate, cea mai frumoasă minciună sau mai bine spus cele mai false sentimente. Am spus “te iubesc!” şi acum regret…nu eram suficient de sigură pe ceea ce vedeam..
Într-un fel sau altgul cred că asta a fost greşeala fatală. Am crezut în ceva ce nu exista. Cum poţi face asta? Simplu: îţi asculţi inima şi nu creierul.
Acum dor amândouă…creierul de amintiri, inima de dor.
Nu ştiu de ce îmi este dor… poate că de simplul ţinut în braţe sau când adormeam nas în nas. Nu ştiu. Acum în mintea mea este o nebuloasă. Sunt dezorientată…un copil mare într-o lume şi mai mare.
A fost bine cât am stat acasă…m-am calmat, mi-am calmat toţi nervii…departe de lumea asta virtuală şi nu numai…mi-e, oarecum, dor de zilele alea. Dar, din păcate, nu o să se mai întoarcă prea curând.
Este ciudat…mă gândesc că poate m-am maturizat prea brusc, prea dur, prea… ieri eram o copilă, azi …
Aseară am dormit pentru prima dată… m-am trezit buimacă. Nu ştiam ce este cu mine. Nu era 2 ceasul…ciudat! Vroiam să fie ora 2 şi să nu mă streseze nimeni…
Cineva mi-a spus o dată că dragostea vine când nu te aştepţi…şi dacă nu mai crezi în ea? Crede ea în tine? De ce ar face asta? Atâta timp cât ea este cea care te face să te gândeşti numai la idioţenii, ea este cea care te face să plângi. Cum se poate ca ea să creadă în tine şi totuşi să te rănească?
Poate că… am ajuns la stadiul în care pur şi simplu nu ştiu ce să mai fac sau să zic…sau poate ştiu, dar îmi este frică să o spun cu voce tare. De obicei asta se întâmplă: îţi este frică să spui cu voce tare care este adevărul…aşa că faci orice numai ca să îl amâni…poate apare acea rază de speranţă de pe undeva…
Şi dacă nu mai apare?
O să o zic cu voce tare?![youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TR1B8wHS_mE]

Am uitat să scriu o chestie: ieri, dacă nu mă înşel, a fost ziua maghiarilor, zi naţională, la ei.
Dau frumos drumul la tembelizor şi văd că preşedintele lor vine în România să sărbătorească ziua naţională. Eu deja eram ceva de genul: ăăăăăăăăăăă poftim?!
Cum adică? De ce vii la noi, în ROMÂNIA, să sărbătoreşti ziua ŢĂRII TALE?!
Care e logica? Vai doamne că sunt mulţi maghiari în rromânia şi că ….nu ştiu ce. Din nou: Aşa şi????????????
Cu ce mă impresionează pe mine că sunt mulţi de-ai tăi la mine în ţară? Nu am văzut să vină reprezentanţi ai Chinei să sărbătorească ziua lor naţională la noi. De ce tocmai voi?
După părerea mea chestia asta a fost ca o palmă dată cu nesimţire rromânilor.
Nu mă dau mare patriot sau chestii de genul că nu îmi stă în fire, dar tu cu ce drept vii la mine în ţară să petreci ceva ce nu ţine de ţara asta?
Poate rromânia este a maghiarilor şi pe mine încă nu m-a anunţat nimeni…sau cine ştie:))
Oricum nu mi se pare normal şi firesc, dar din păcate părerea mea , la fel ca multor altora nu contează şi nu face nici cât o ceapă degerată. Acum probabil nu fac decât să îmi vărs frustrarile pentru că se poate da nas în nas şi cu nesimţirea înalţilor demnitari străini.
rromânia rullz :))

Am ajuns în Bucureşti… YUHUUU!!!! Daaar asta nu înseamnă că am scăpat de insomnii…La naiba!
Acum am observat o chestie: creieraşul meu este setat să se trezească la ora 2, 2.15 cel tarziu. Asta am păţit-o şi acasă- bine că nu am acces aşa de uşor la pc ca aici aşa că adormeam după vreo jumătate de oră.
Nu ştiu dacă este normal, adică mai mult ca sigur că nu este normal, dar nah! Fac şi eu ce pot!
Cam atât!
Pentru moment! Mă duc la dentist!!!!Uraţi-mi noroc…urăsc să merg la dentist :))
L.E: am fost la dentist!Momentan încerc să îmi revin după urletele unei ploade de 9 ani- o adusese taică’su să îi facă ăştia o carie. Nu vreţi să ştiţi cât a plâns…brrrrrr
Mâ mai duc vineri. Sper să nu mor până atunci :)) —nu de la durere că nu mă doare nimic, ci de la frică
P.S: era un tip super dulce acolo 😀

Am ascultat la sfatul lui Cristi o domnişoară: Irina Popa.
DA! Tipa are voce, dar oare în afara de încercarea de la Eurovision de anul acesta, anul trecut locul 2 la Mamaia altceva? Şi să fim serioşi singura şansă ca să o vedem pe la posturile specializate de muzică, cu un album pe rafturile mgazinelor de muzică şi o participare la premiile mtv România este să o pălească un noroc teribil.
După cum mai spuneam: compozitorii crează numai pentru bani, nu şi pentru a promova adevărate voci. Ceea ce este puţin cam…trist!
Nu o să spun niciodată: dacă aş avea bani aş schimba ceva bla bla bla!
Astea ar fi nişte frustrări! Nimeni nu face nimic diferit atunci când e acolo sus.
În fine!
Vă mai las o melodie să mă delectaţi ciocănelul, scăriţa şi nicovala:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UXa8UiPmhnw&feature=related]

Care este? Mersul cu trenul!
4 ore în IC – când e aglomerat. Am zis că turbez, că mă dau cu capul de toţi pereţii, că mă arunc din tren în timp ce merge.
Cumplit!!! În viaţa mea nu am mai mers atât de chinuit- şi am mers destul de mult cu trenul, poate prea mult uneori.
Cireşica de pe tort- alta decât mine- a fost o duduie care mergea cu trenul cu copilul de nici 2 luni. Mi-a picat faţa când am văzut bietul copil. Cum pana mea să îl duci la Bucureşti cu trenul? În condiţiile în care era cât de cât frig şi fffffffffooooooooooaaaaaaaaaarte aglomerat.
În fine!
Face fiecare după cum îl taie capul…totuşi tortura a devenit completă în momentul în care bebeluşul a început să plângă. Şi ţipa, urla, bocea, etc. Toată lumea era cu căştile la urechi şi cu muzica tare- eu aveam muzica tare şi auzeam şi ce asculta vecinul.
Cumplit! Îmi venea să o pocnesc pe aia că a fost atât de cretină încât să îşi ia copilul mic la o plimbare cu trenul…
Per ansamblu? Peste vreo 2 luni- în cel mai bun caz mai dau pe acasă. Oameni buni în asemenea condiţii nu se mai poate.

Tehnologia evoluează şi mă bucur pentru asta, daaaarrrr totuşi în unele situaţii parcă pune stăpânire. Un exemplu este muzica. Apar tot felul de remixuri, nu se mai cântă live, vocile sunt prelucrate la greu. Mi-e dor de vremea când ascultam numai muzică de bună calitate, cu cântareţi adevăraţi, nu “ciuperci”apărute după ploaie. Nu am mai auzit o melodie care să mă atragă cu adevărat- aici fac referire la industria românească pentru că în afară mulţi artişti sunt sancţionaţi dacă încearcă să “prostească” publicul.
De asta nici nu mă duc la concerte. Pentru că nu îmi place să aud cât se chinuie respectivul- respectiva să cânte cât mai corect. Sunt şi solişti- soliste la care îţi dai jos pălăria pentru vocea minunată, dar să fim serioşi cam câţi sunt? Îţi ajung degetele de la mâini ca să îi numeri.
Este uneori înfricoşător să vezi câte “staruri” sunt lansate de către diverşi compozitori falşi numai pentru a li se mări fondurile.
Probabil că eu cer absolutul atunci când vreau să aud o melodie cântată corect live, poate că la noi nivelul de cultură muzicală este sub nivelul normal. Cred că se promovează nişte…personaje care chiar nu au tangenţe cu această industrie.
Acum toată lumea face versuri, face melodii, poate cânta- doar există atâtea prostii care îţi ajută vocea, ţi-o corectează….etc.
Îmi amintesc când făceam canto că venise o tipă…clasa a 10a parcă şi a cântat Ave Maria şi noi ne uitam fascinate la ea…pur şi simplu ni se făcuse pilea ca de găină. Pentru noi cânta perfect!
Eram fascinate….avea o voce minunată. Eeeeh! Eu nu am mai auzit nimic de tipa aia, deşi merita să ajungă undeva departe.
Nuuuu! Noi promovăm formaţii gen: Morandi, Blaxy Girls, Elena Gheorghe şi mulţi alţii.
Vreau domnule să ascult ceva inteligent! Ceva care să mă ridice de pe scaun să ţopăi, nu să mă facă să schimb canalul.
Uite o voce adevărată care nu m-a dezamăgit niciodată!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=myCVK82gcmE&feature=related]

Am tras chiulul de la scris. Nu am avut chef sau pur şi simplu am preferat câteva zile departe de blog, net, mess şi tot aşa. A fost o mini vacanţă binemeritată, zic eu. De mâine o să intru îm pâine şi o să mă apuc să scriu. Am câteva idei, dar nu sunt aranjate încă aşa cum îmi doream 😀
Sper ca până mâine să fie toate la locul lor.
Momentan îmi fac de treabă prin casă.
V-am pupat!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0x0HeGL4TKw&feature=related]