Archive for the ‘zilnice’ Category
MA DOARE MASEAUA!!! Rau de tot! Abia daca pot manca. Azi, cand ma spalam pe dinti, plangeam de durere- nu o pot atinge cu absolut nimic.
Mi-am luat inima in dinti si m-am intors la cabinet. Ziua a devenit de 1000 de ori mai frumoasa cand l-am vazut pe bombonel… George il cheama 8-> numele meu preferat.
Anyway!
Azi nu o sa scriu cu diacritice…sunt in suferinte. Pot fi scutita 😀
Posted in esenta, medici, noi, reguli, romantism, stirile diminetii, zapaciti, zilnice | No Comments »
Printre dureri cumplite de măsea- în sfârşit ştiu şi eu ce înseamnă o durere de măsea- am mai aflat o chestie despre Arţarul meu preferat.
Buuuuuuun! Hai să vă spun şi vouă:
ciresica: ziua ta de nastere- completa
arţar: hahaha
arţar: pai mai bine iti spun cum ma cheama
ciresica: nu nu
ciresica: ziua ta de nastere completa
ciresica: nu trage de timp
arţar: pai….
arţar: de ziua mea a fost asasinat arhiducele Franz Ferdinand al Austriei
ciresica: si anul
ciresica: anul
ciresica: vreau sa stiu anul
arţar: anul draga mea nu e atat de important precum ai crede
Mengele şi-a primit reputaţia de „înger al morţii” ca urmare a celor 21 de luni petrecute la Auschwitz, în cursul cărora a desfăşurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obişnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea deţinuţilor. Mengele făcea frecvent parte din echipa de medici care făcea „selecţia”, adică hotăra la sosirea prizonierilor în lagăr cine să fie reţinut pentru muncă şi cine să fie trimis direct în camerele de gazare.Buuuuuuuunnn!!! Problema este că de aici mă gândesc la următoarele:
Fie este la facultatea de istorie….. atâtea date chestii, trestii socoteli nu aş ţine mine :))
Fie este înnebunit după citit cărţi de istorie… sau este la facultatea de istorie.
Azi îl întreb numele său complet 😀
Trebuie să mi-l spună: un răspuns pe zi 😀
P.s: dacă aveţi vreo idee referitoare la arţar nu vă sfiiţi să îmi spuneţi ;;)
Azi dimineaţă am trecut printr-o “criză a vârstei mijlocii” :)) de fapt nici nu cred că am ajuns acolo încă .
Mă gândeam să renunţ la blog, să nu îmi mai vărs fustrările, dracii, supărările, emoţiile uneori ascunse şi, totuşi, s-a aprins un beculeţ:de ce?! De ce să fac asta? De ce să renunţ la ce îmi place pentru o simplă stare care nu îmi dă pace? Nu merită! Nici măcar el! Cred că este timpul să îmi revin!
De unde schimbarea asta?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iPXedBaBTWw]
Ăsta este motivul!
O simplă melodie. Daaa!!! Şi eu mă aşteptam la acel prinţ pe un cal alb, cu armura sa strălucitoare. DA! Şi eu mă aşteptam ca viaţa mea să devină un basm: NEWS FLASH!!!! Nu e! Realitatea din acest moment îmi determină viaţa, sentimentele, tot ce simt, gândesc şi spun.
Cred că era şi cazul, având în vedere că toate celelalte au fost nişte încercări nereuşite… aaahhh! La naiba-n puii mei! Uite că încă îmi mai pasă.
Azi mi-am spus că pun cărţile pe masă. Cu riscul de a pierde multe lucruri, multe persoane care se dau prieteni, admiratori…etc.
Nu am nevoie de falşi cititori, nu am nevoie de oameni care să nu mă judece. Să poarte discuţii contradictorii…să îmi dea în cap când greşesc- nu chiar la propriu… Nu ştiu de unde vine nebunia asta de “pedepsire” a gândirii, de “pedepsire” a limbajului, a corectitudinii.
Dracu! Poate m-a pălit un satelit şi m-am mai trezit încă un pic la realitate. Ar fi o idee destul de bună.
O idee la fel de bună ca aceea când am început să capăt curaj în faţa oamenilor, să nu mă înroşesc toată când vreau să spun ceva…am văzut că nu prea îmi dă nimeni în cap, ba mai mult mă ajută să văd unde am greşit. Cred…adică sunt sigură că este un semn bun, nu?
Doamneeee!!! De unde am început şi unde am ajuns…
Dau vina pe muzica din Winamp…am voie,nu? Adică am voie să mă folosesc de scuza asta? NU?! Trebuie să am voie! 😀
Gata…am terminat…nu mai scriu! Promit!
Am primit o leapşa de la Moşu
1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
Mentalitatea.
2. Primul film care îţi vine în minte acum?
Primul sărut…Straaaaange.
3. Ce ai desenat ultima oară (pe hartie, nu în paint)?
O tipă goală…asta e şi mai ciudat .
4. De câte ori ai spus “te urăsc” până acum?
Niciodată…nu o spun niciodată, dar o simt.
5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
Otilia.
6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
Bine…deeeşiii uneori consider că sunt prea ciudată.
7. Daca ar fi sa scrii o carte… ce titlu ar avea?
Visez ca să trăiesc.
8. Descrie în trei cuvinte o persoană pe care încă nu ai cunoscut-o.
Brad Pitt la 23 de ani. :))
9. Continuă propoziţia:
Azi, încă adormit(ă), m-am trezit visând la…nu vreau să îi zic numele…ştie Creaţa despre cine vorbesc 😀
Câteva zile o să iau o pauză…nu ştiu de ce, dar simt că este nevoie să las blogul de o parte pentru câteva zile, să îl ignor şi să mă ocup de…orice altceva.
Nu ştiu dacă decizia asta intră la capitolul: decizii pripite sau nu, dar poate că este una din cele bune.
Aseară am avut nişte vise care mi-au cam dat de gândit…mult!Nu mă aşteptam la aşa ceva.
Ovidiu,îţi mai aminteşti când ţi-a povestit de visul ăla cu noi doi? Ai văzut că s-a îndeplinit deşi nu mi-am dorit?
De data asta, în schimb, îmi doresc enorm să se îndeplinească.
Până atunci o să îl ţin ascuns în mine…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=C5CpFs0G5Ow]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KUKTxlJXww0]
Your so good to me, I know
But I cant change
Tried to tell you but you looked at me like maybe Im an angel underneath
Innocent and sweet
Yesterday I cried
You must have been relieved to see the softer side
I can understand how youd be so confused
I dont envy you
Im a little bit of everything
All rolled into one
Im a bitch
Im a lover
Im a child
Im a mother
Im a sinner
Im a saint
I do not feel ashamed
Im your hell
Im you dream
Im nothing in between
You know you wouldnt want it any other way
So take me as I am
This may mean youll have to be a stronger man
Rest assured that when I start to make you nervous
And Im going to extremes
Tomorrow I will change
And today wont mean a thing
Im a bitch
Im a lover
Im a child
Im a mother
Im a sinner
Im a saint
I do not feel ashamed
Im your hell
Im you dream
Im nothing in between
You know you wouldnt want it any other way
Just when you think you got me figured out
The seasons already changin
I think its cool you do whatcha do
And dont try to save me
Im a bitch
Im a lover
Im a child
Im a mother
Im a sinner
Im a saint
I do not feel ashamed
Im your hell
Im you dream
Im nothing in between
You know you wouldnt want it any other way
Im a bitch
Im a tease
Im a goddess on my knees
When youre hurt
When you suffer
Im your angel undercover
Ive been numb
Im revived
Cant say Im not alive
You know I wouldnt want it any other way
S-a întors…sau mai bine spus s-a reîntors arţarul, daaar din păcate nu am apucat să vorbesc cu el pentru că dormeam, chiar şi visam. Şi o altă reîntoarcere în viaţa mea: trezitul la ora 2. Chiar simţeam că îmi este dor de lipsa somnului… La naiba’n puii mei :))
P.s: Azi mă duc la dentist…asta înseamnă că iar o să îl văd pe tipul ăla cuuuteee
Pe la 9 o să mă duc să îl iau pe Traian din gară…vine prin Bucureşti. Yuhuuu!
AAAA!!! Să nu uit: Arţaruleee!!! Dacă vrei să mai vorbim trebuie să: fie să muţi ora de chinuit la 9- 9 juma, fie…o să mai dureze ceva până o să mai pierdem împreună cele 5 minute.
L.E: tipul cute a fost înlocuit azi de o tipă….mai piţi de felul ei, nu îmi simt juma din faţă din cauza anesteziei, trebuie să mă duc la cumpărături- să vezi distracţie când o să încerc să vorbesc cu vânzătoarele :))
Posted in esenta, familie, noi, noi doi, petreceri, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, stirile diminetii, Traian, zapaciti, zilnice | No Comments »
… de frecat menta
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LcmQ8JMUeWU&feature=related]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=W5nan3TAYEA]
Stăteam şi mă uitam prin nişte mesaje… unele mai tembele decât altele. Unele pline de frustrări, altele scrise cu un curaj pe care rar îl eralez. Este ciudat. Acum regret că le-am scris…nu pe toate, dar unele da.
Nu aş avea de ce…şi totuşi o fac. Poate că pe undeva mai este un strop de conştiinţă care îmi mai dă câte un bobârnac şi îmi spune: nu ai făcut bine bla bla bla.
Oare sunt singura care mai are uneori astfel de regrete? Poate că nu am scăpat total şi definitv de impulsivitatea uneori prostească pe care o deţineam. Poate că încă nu mi-am învăţat lecţia… Ştiţi voi aia cu: gândeşte înainte să deschizi gura sau înainte să acţionezi. Nu prea este indicat, cel puţin de la o anumită vârstă, să te mai arunci cu capul înainte fără să gândeşti.
Ar fi culmea să ajungi la o vârstă şi să fii la fel de impulsiv, o atitudine, după părerea mea, cam prostească şi infantilă.
În fine!
Nu ştiu cât este de important subiectul ăsta sau mai bine spus interesant, dar…mi s-a părut o idee bună având în vedere câ atât eu, cât şi alte persoane pe care le cunosc suferim de mania: “impulsivitatea parfum de regrete”
M-am trezit de dimineaţă cu o durere destul de nasoală în cot…nu cred că am dat cu el de perete, dar ştiu că m-am cam sictirit. Azi făceam 5 luni…fericire pe noi…sau pe mine. Totuşi, nu m-am trezit bocită, nu m-am trezit bosumflată sau emo. NU! M-am pus în fund şi m-am uitat la Badea. Aseară Mary era speriată că eram distrusă rău, cu nervii la pământ şi plină de sictir. Azi sunt aşa…flu flu flu. Nu ştiu de ce. Cred că este de la drogurile pe care le-am visat azi noapte că le luam…asta în condiţiile în care eu nici măcar nu am fumat vreodată…orice.
Mă gândesc cu o oarecare teamă că trebuie să mă ridic din pat…aaah nu! Stai aşa! Nu e teamă, este lene. O lene şi un sictir de nedescris. O fi de bine…o fi de rău…mmmm îi pasă cuiva? Nu.
Vorbeam de epăsare…sau vroiam să vorbesc de nepăsare, dar am luat-o pe arătură.
Mă gândeam să găsesc o definiţie a nepăsării…una aşa a la Cireşica, dar nu îmi vine nimic în minte…sau nu îmi venea. Acum stau şi constat că de fapt chiar propria-mi persoană a devenit o definiţie a nepăsării. Mmmmm ar trebui să mă sperie, să îmi pun întrebări, să mă gândesc la consecinţe, etcâuri de genu’.
O dată ajuns la stadiu de : Nu îmi pasă nici de mine constaţi că viaţa ta este mai frumoasă, mai calmă, mai …ai scăpat de apele tulburi de până acum câteva săptămâni, luni sau poate câţiva ani.
Nu mai pot să fiu păsătoare…de ce? Pentru că am descoperit un lucru care m-a şocat, relativ: problemele MELE sunt mai importante decât ale celorlalţi…mult mai importante. Eu sunt centrul universului MEU! Aşa cum şi voi sunteţi centrele universelor voastre. Deeeeciii definiţia nepăsării se intersectează relativ cu definiţia naturii umane- mamăăăă ce am scos-o pe asta…deja mă doare un creier :))
În fine!
Cred că am aberat mult şi prost azi…şi începe să îmi placă asta…
Posted in esenta, familie, infectii ale societatii, memorii, mistere, noi, reguli, romantism, zilnice | 5 Comments »