Nietzsche a murit

Archive for the ‘mistere’ Category

Cum stăteam eu aşa fată cuminte şi curăţam cada mi s-a aprins un beculeţ. Relaţiile- de obicei alea de lungă durată. Cum stăteam aşa şi ştergeam cu spor duşul mă gândeam la care pe care iubeşte mai mult într-o relaţie. Să nu îmi spuneţi că amândoi au sentimente egale că nu cred asta.
Cine sună primul mai des? Cine vine cu invitaţia, cine spune “te iubesc!” prima dată. Sunt lucruri care par nesemnificative, dar…nu ştiu…parcă au şi ele rostul lor acolo.
Pe mine una m-ar deranja să fiu mereu cea care vine cu ideile, care îl sună sau care îi spune “te iubesc!” [ciudat este că nu am mai zis asta de multă vreme]. Am văzut femei care se plâng că bărbatul nu mai este pe aceeaşi lungime de undă ca şi ele, care vor să fie alintate ca la început sau să le pupe picioarele bărbaţii. Am văzut bărbaţi care se plângeau că prietenele nu se mai aranjează ca în trecut, că parcă s-au cam îngrăşat sau care nu le mai fac anumite pofte. Adevărul este că pentru mine relaţiile mereu au fost nişte subiecte multe prea complicate, uneori îmi vine greu să găsesc răspuns şi la întrebările din relaţia mea. Şi da, eu îmi complic cât pot de mult viaţa şi implicit relaţia.
Cineva mi-a spus că îl iubeşte pe prietenul ei, dar că din când în când mai flirtează cu câte unul şi că pe prietenul ei nu îl deranjează acest aspect. Băi sinceră să fiu pe mine m-ar cam deranja să aflu că prietenul meu flirtează cu altele. Adică ori cu mine ori deloc. Şi probabil că din cauza unor reguli uneori prea stricte se rup unele relaţii.
Vrem libertate, dar pe de altă parte nu vrem să oferim libertate partenerului.
Întotdeauna într-o relaţie unul o sa aducă mai mulţi bani decât celălalt, o să aibă mai mult timp liber, o să facă mai multă curăţenie sau cumpărături, o să aibă factura de la telefon mai mare.
Pe de o parte mi s-ar părea extrem de plictisitoare şi monotonă o relaţie fără aceste inegalităţi şi compromisuri, fără un “bă ce mă enervezi!” sau “nu mai ţipa!” sau “mă doare capul , nu am chef azi.”
Trebuie să recunoşteţi că toată chestia asta este cu du-te – vino. Ne punem în balanţă părţile pozitive şi părţile negative. iar de cele mai multe ori părţile mai puţin roz câştigă.
Eu recunosc cu mâna pe inimă că am iertat multe lucruri- nu neapărat în relaţia din prezent, ci în relaţiile din trecut. Vedeam relaţia ca fiind cel mai frumos lucru şi refuzam să accept că el este “golănaş”, că nu mă sună când îmi promite sau că azi “e prea ocupat”.
Pentru că acceptăm aceste compromisuri? Suntem noi cei care suntem puţin mai jos decât partener? Sau suntem atât de slabi încât în momentul în care spune: “nu îţi convine, pa” renunţăm să ne mai eliberăm “tăuraşul” din suflet?

De cand ma stiu am fost total paralela cu tehnologia. Adica : de la calculatoare pana la un simplu stick. Azi m-au trecut toate emotiile cand calculatorul la care ma aflam incepuse sa o ia razna. Deja imi spuneam: al doilea calculator stricat. Am jurat ca nu o sa imi mai bag nasul pe unde nu imi fierbe oala, dar cum eu zic, tot eu aud si as putea spune ca degeaba.
Incepusem sa fac cateva rugaciuni in speranta ca nu i-am stricat calculatorul fratelui. L-am repornit- din nu stiu ce motive s-a inchis de nebun singur…va jur ca eu nu i-am facut nimic rau 😀 . Dupa ce l-am repornit am inceput sa imi rod unghiutele din dotare sperand ca v-a porni si nu imi v-a da iar un mesaj din acela scris in chineza si ca o sa ascund mica belea in care m-am bagat.
I-a luat aproape 5 minute sa porneasca, dar acum merge bine si nu mai da niciun mesaj ciudat. Deci e clar: NU IMI MAI BAG NASUL PE UNDE NU IMI FIERBE OALA CA EU SIGUR STRIC!
Ce invatatura tragem de aici:
eu: sa nu o mai fac pe informaticianul
voi: niciodata sa nu ma lasati sa va umblu prin calculator ca sigur vi-l stric.

Am la munca o colega care nu are cel mai grozav nume de familie sau cel putin asta afirma ceilalti. Din pacate, dupa cum spuneam si zilele trecute, am unii colegi cam redusi mintal.
In fine! Si cum au aflat numele tipei au inceput sa rada de el. Din punctul meu de vedere mi se pare un lucru pe cat de pueril pe atat de stupid. Si un alt lucru pe care l-am auzit a fost acela ca “numele iti contureaza personalitatea”. O alta tampenie, dar desigur este strict punctul meu de vedere. Desigur eu am avut placerea de a discuta cu respectiva si mi se pare o tipa super, dar singurul ei defect este ca o afecteaza foarte mult vorbele rautacioase ale altora…vi se pare cunoscut genul de persoana?

Acum ca mi-am eliberat sufletelul pot sa va zic un lucru: ma bucur ca se apropie week-endul si pot sa dorm pana la 12 fara sa am mustrari de constiinta.

By P

Într-o lume
perfectă în gândurile sale
se naşte un ateu,
un ateu
care nu vede
cât de
nesemnificativă
e
perfecţiunea.

Ca în fiecare vară apare câte un nou trend în modă. Niciodată nu am reuşit să ţin pasul, dar anul ăsta moda a luat-o razna rău de tot. CUM? Nu ştiţi despre ce vorbesc? Ruşine să vă fie! Vorbesc de acele cizmuliţe croşetate.
Cizmuliţe care stau frumos în picioarele piţipoancelor. Eu una recunosc că nu înţeleg câtuşi de puţin moda asta. Poţi să mă împuşti, să mă dai cu capul de pereţi, dar nu mă poţi face să înţeleg de ce o persoană sănătoasă la cap ar purta aşa ceva. Trebuie să fii puţin redus mintal să îţi maltratezi în halul ăsta picioarele.
Bă înţeleg că se poartă, dar dacă la anul, pe vremea asta, o să se poarte cojocul sau blana? Voi fetelor o să purtaţi aşa ceva că nu vreţi să fiţi de râsul lumii. Ce mama naibii?! Te îmbraci după cum dictează un tip gay şi deloc după cum te simţi tu bine…că deh! Ăla ştie mai bine.
Recunosc că şi eu îmi mai cumpăr haine care să fie în toi cu moda, dar nu fac din asta o pasiune: nu mi-aş lua niciodată ochelari din ăia ca de libelulă sau cizme croşetate.
Dar ce ştiu eu,nu?
Acum vine curiozitatea: o să le purtaţi şi la iarnă?

L.E:

În lipsă de ocupaţie şi mai ales în lipsa unui somn sănătos m-am gândit să fac un joc: haideţi să aflăm cine e Jack Spintecătorul.
Ete la ce m-am gândit eu:
1. Trupul femeilor era mutilat în ultimul hal: medic? Eventual unul din domeniul chirurgiei- să presupunem că avea instrumentele necesare pentru a face o astfel de operaţie
2. Vârsta a doua: prea tânăr nu putea fi pentru că ar fi avut multe greşeli în ceea ce priveşte tăierea, poate că ar fi avut şi unele ezitări. Nici bătrân nu putea fi deoarece nu ar fi avut puterea necesară cât să elimine cu aşa uşurinţă o femeie.
3. Necăsătorit: iniţial am zis că e, iar crimele fiind dovada frustrărilor acumulate în timpul căsniciei, dar astfel de ieşiri ar fi stârnit suspiciunile soţiei. Fiind singur nu era nevoit să dea explicaţii nimănui de ce trebuie să vină sau să plece aşa de târziu.
4. Destul de bogat şi arătos: presupunem că acele doamne de companie nu l-ar fi acostat dacă era un beţivan cu hainele rupte.
5. Îşi alegea victime de o vârstă mai înaintată[victimele aveau între 41 şi 47 de ani]- puterea unei femei de 40 şi ceva de ani nu se poate compara cu a uneie de 20.
6. Avere: să presupunem că avea un cabinet medical personal- luarea instrumentelor dintr-un spital public ar fi ridicat nişte semne de întrebare.

Voi mai aveţi şi alte idei?
P.s: Cred că m-am ţăcănit :))

În una din zilele de plictiseală m-am gândit la o chestie mai mult sau mai puţin obişnuită.
O dispută intelectuală între Jack Spintecătorul şi Hercule Poirot.
De vreo lună încoa’ tot citesc pe minunatul gugle despre ei. Jack Spintecătorul cred că este singurul bărbat…sau mai bine spus criminal pentru care am făcut o pasiune ajunsă la rang de obsesie sau cel puţin mai sunt câţiva paşi până la acel punct.
Niciodată nu am citit cu atâta pasiune despre crimele odioase ale unui om, un om care nu a fost niciodată descoperit, arestat şi pedepsit pentru cruzimea şi sadismul de care dădea dovadă.
Dacă Hercule Poirot ar fi fost mai mult decât imaginaţia unei minţi sclipitoare şi dacă ar fi trăit în acea perioadă l-ar fi descoperit?
Hercule Poirot ar fi fost capabil să afle cine este Spintecătorul?
Acest joc mai mult decât murdar dintre cei doi oameni cu o inteligenţă de invidiat ar fi fost deliciul multor oameni- sună puţin cam infricoşătoare ideea, o recunosc.
Şi într-un final cine credeţi că ar fi avut de câştigat?
Eu pun banii de pariu pe Jack Spintecătorul pentru simplul motiv că niciodată nu lasă urme, dar cum spune Poirot: orice criminal face o greşeală la un moment dat, o greşeală care îl va da de gol.

Ciudat sau nu am început să îmi amintesc de serile când auzeam întrebarea: “Deci Cireşico…cine sunt?”
Unde eşti Arţarule?

Am citit prin nu stiu ce ziar ca doamna Ecaterina Andronescu [a.k.a Abramburica] vrea sa scoata invatamantul la distanta ceea ce nu este o idee foarte buna in opinia celor care conduc o facultate.
In principiu nu sunt de acord cu decizia doamnei ministru. Nu mi se pare in regula sa impui unui viitor student sa fie la zi. Daca omul vrea sa fie la ID lasa-l sa fie la ID, dar sa ii fie scris pe diploma ce fel de forma de invatamant a terminat. Macar atata lucru sa ne diferentieze. Cineva spunea ca astia de la ID sunt cam fraieri si nu prea au tangente cu facultatea. L-am contrazis usor iritata de atitudinea lui. Am cunoscut suficiente persoane de la ID care sa aiba niste idei mai mult decat ingenioase si care sa se descurce mai bine decat unul la zi. Nu le iau apararea. Asa cum la zi exista persoane care trec pe pile, asa exista si la ID, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. Ma deranjeaza ca doamna ministru a inceput sa arunce cu niste legi doar ca sa se afirme in lumea politica- acum ca vin alegerile. O alta lege este cea privind licenta. Pana acum se dadea o singura proba, dar acum vrea sa o schimbe, sa existe doua probe: una orala si una scrisa. Daaaaarrr asta nu e tot. Mai nou cica vrea sa schimbe si modul de a da la liceu- pentru a….ah la naiba am pierdut sirul schimbarilor.
Ma mir cum de nu incepe sa schimbe si modul de a da bacul sau admiterea la facultate.
Doamna ministru dumneavoastra va ganditi vreun pic atunci cand cereti asemenea legi? Pentru ca sincera sa fiu nu mi se pare ca faceti asta.
De ce v-ati trezit tocmai acum sa atacati facultatea “Spiru Haret”? Nu iau apararea facultatii, doamne fereste! Nici prin gand nu imi trece sa apar o facultate care habar nu are cu ce se mananca “educarea unui student”, dar de ce acum?! De ce in an electoral? De ce cu cateva luni inainte de admitere?
De ce doamna ministru va jucati de-a v-ati ascunselea cu viitorul studentilor, cu viitorul canditatilor? Chiar sunteti atat de plictisita sa nu faceti nimic incat v-ati decis sa distrugeti si ultimele lucruri relativ bune din invatamant?
Felicitarile mele doamna ministru! A-ti reusit sa va coborati la nivelul politicienilor clasici din rromania.

Cum mergeam eu frumos pe strada am vazut un afis cu : poarta rochie! www.petocuri.ro. Campania indeamna femeile sa fie mai feministe, mai…nu stiu cum. Eu una sunt total in dezacord cu aceasta campanie. O rochie nu te face sa fii mai feminina, poate mai atragatoare, dar nu feminina. Consider ca aceasta caracteristica a femeilor tine mai mult de comportament, de modul de a vorbi. Am vazut zeci de femei care erau in rochii superbe si vorbeau cu : “fa proasto” sau “du-te dracu de ratat!”. Cu ce sunt mai feminine acele dudui in rochii?
La fel ca si tocurile. Poti fi mai senzuala, dar asta nu inseamna ca esti mai feminina.
Am vazut fete imbracate in trening care emanau o eleganta si o senzualitate de iti era mai mare dragul sa te uiti la ele.
Deci intr-un final nu vad rolul sau mai bine spun rostul acelei campanii. O femeie chiar isi pierde din feminitate daca nu mai poarta rochie si tocuri? Sa fim seriosi!