Archive for the ‘infectii ale societatii’ Category
Ciiteam pe un blog de piţipoancă un articol legat de ce îşi doresc femeile. Ia uite ce a scris duduia:
“Lista cu ce-si doresc femeile, in ordinea importantei ar arata asa:
– sanatate si diete
– frumusete
– moda si coafuri
– cupluri si sex
– timp liber
– casa si bucatarie
– copii
– societate si cariera.”
[ca o notă personală: tipa are 19 ani…deci încă nu şi-a scos puţulica din nisip].
Ce cred eu că îşi doresc? Îşi doresc să trăiască într-un film tipic hollywoodian, să fie fericite până la adânci bătrâneţi cu un făt frumos.
Nu zic că îmi displace ideea de a merge la 70 de ani mână de mână cu moşul meu şi să ne bucurăm de plimbările lungi din parc sau de cozile interminabile la compensate.
Aş fi ipocrită dacă aş spune că nici eu nu m-aş dori acea viaţă frumoasă şi roz ca în filme, dar oare aş fi fericită? Nu ar fi frumos ca, fiind femeie, să îmi scriu singură povestea, să nu mai existe deja un scenariu al vieţii?
Din păcate cunosc mult prea multe cupluri care respectă acest tipar al unui film clasic de dragoste.
Ce îmi doresc ca femeie? Nu ştiu! Carieră, familie, sănătate, tot tacâmul acela clasic şi ştiut de toţi.
Am fost criticată că îmi fac vacanţa departe de prietenul meu şi el departe de mine. De ce? Nu cred că este aşa o mare problemă faptul că avem nevoie de o pauză, că avem nevoie să fim printre prieteni şi fără să stăm unul lângă altul la masă.
Ce îmi doresc? Îmi doresc multe. Nu aş şti să le expun într-o ordine în funcţie de importanţa lor. Lista cu răspunsuri aleatorii este mult mai evidentă în mintea mea decât cea în care trebuie să le găsesc un loc în ierarhie.
Poate că îmi doresc şi eu acelaşi stil de viaţă pe care “femeile fericite” îl au, dar acum ştiu că vreau să stau cu o cană cu “cafia”, să mă uit la un film prost şi să mă văd cu fetele diseară- noaptea fetelor :))
…nesimţit. Ieri am fost la un interviu. Buuun! Toate bune şi frumoase până m-au pus să aştept. O ORĂ! Am zis: eehhh ata ete! Sunt oameni ocupaţi, nu au timp. După care a venit o tipă, cu maxim 2 ani mai mare decât mine să discute cu mine. Mi-a pus în faţă nişte foi şi mi-a zis să le completez. A plecat şi dusă a fost…pentru încă o jumătate de oră. Vine într-un final îmi pune nişte întrebări mai mult sau mai puţin inteligente. Ca o mică paranteză: când vă întreabă de ce aplicaţi pentru postul respectiv voi ce spuneţi?
Se pregăteşte să plece din nou
îmi spune să o aştept pe o canapea. Pe o canapea pe care mai erau încă 3 candidaţi- cu toţii se uitau ca nişte miei gata de a fi tăiaţi. Şi…aştept…şi aştept …şi aştept…şi aştept… după vreo juma de oră vine o tipă, din câte am înţeles de la ea cu mult mai mică la vârsta decât mine să îmi spună despre diferite lucruri legate de firma respectivă.
După două ore şi jumătate- în cel mai bun caz eram liberă să plec acasă.
M-a deranjat enorm de mult atitudinea lor faţă de mine şi faţă de ceilalţi. Sunt de părere că este o idioţenie de zile mari să chemi câte 100 de oameni pentru un interviu şi să îi pui pe toţi să aştepte cu orele ca eşti tu ăla mare şi tare.
În fine!
O altă problemă a fost faptul că a doua tipă mi-a zis că o să mă sune [ieri] să stabilească cu mine când începe perioada de training. Azi primesc mail şi îmi spun că “Din pacate experienta si calificarea dumneavoastra nu sunt intru totul compatibile cu cerintele postului pentru care ati candidat”. Nici măcar nu s-au chinuit să îmi scrie numele sau să scrie cu diacritice.
Consider că TU ca angajator ar trebui să ai un pic de respect faţă de viitorul angajat şi nu numai. Ce părere să am când sunt lăsată să aştept cu orele- regret enorm de mult că nu plecat-că mi se spune una şi se face alta, că limbajul folosit de angajator era ca al unui copil de doi ani pedepsit de mă’sa.
Cum azia am fost nevoită să îmi petrec ceva vreme pe drumuri am ales calea cea mai simplă tuturor bucureştenilor: metroul. Problema este alta: nu mai am mp3 şi deci sunt nevoită să ascult tot ce se discută prin metrou.
Azi am aflat că:
– poţi cumpăra un Nokia nu ştiu de care cu 50 de ron- o afacere bună estima viitorul compărător.
– Maricica o aşteaptă pe Mărioara la Mecul de la Unirii şi că deja a întârziat
– unii ţigani se uită sub rochiţa mea- ciudat sau nu este destul de lungă şi sunt slabe şanse să se vadă ceva.
– aş fi chinezoaică- după forma ochilor- ciudat.
– una care trecuse în anul doi când era mică [nu am înţeles exact cât de mică] încerca să înţeleagă conceptul de “ipotecă” şi ciudat a şi reuşi- mă fir’ar ea de geniu nedescoperit
– unul a refuzat un job că nu îi plăceau condiţiile
– “Moromeţii” este un roman psihologic – la asta m-a bufnit râsul. Mă mir că nu m-au luat duduile la bătaie că râd de prostia lor. Apropos: abia ieşiseră de la bac- ceea ce este cam tragic.
– nu ştiu cine a fost la munte şi că totul era infect.
Dacă în următoarea lună nu îmi cumpăr un mp3 cedez psihic.
The End!
Mediul online este plin de diversi/diverse indivizi/individe. Cel mai mult ma enerveaza cand imi mai da add cate un tip care incepe cu BUZZ si cand il intreb cine este imi spune “un baiat”. Sa mori tu?!
Intotdeauna cand am dat add cuiva am stiut sa spun: “Buna! Numele meu este Raluca. Am id-ul tau de pe x/ de la y. Pot sa te deranjez pentru una sau doua intrebari?”
Din pacate nu toti cunosc aceste reguli de buna purtare, iar acest lucru ma deranjeaza. Nu cer nu stiu ce lucruri imposibile, dar cred ca acest lucru este accesibil pentru toata lumea. Desi educatia nu este la mana oricui.
Deci dragii mei: daca imi dati add pe mess incepeti o discutie ca niste oameni civilizati, nu ca niste pusti scapati de pubertate
By P
Iubeşti bărbatul ăla
precum
îşi iubeşte
vampirul trecutul
de muritor
de fiinţă nesemnificativă
care
se hrănea
cu un sânge de viţă nobilă
care
se hrănea
cu sângele virginelor brunete
iubeşti un trecut
atât de dureros
încât
refuzi să vezi
că
există un final
în toată
povestea tragică
a unei Juliete
uitate de
iubitul ei Romeo
Ţi-aş fi zâmbit
dacă
nu aş fi ştiut
că
inima ta
este donată
unei alteia
care are nevoie de ea.
Posted in esenta, infectii ale societatii, memorii, mistere, noi, P, romantism, teatru, zilnice | No Comments »
Ne educăm caracterul pentru o societate care nu cunoaşte definiţia bunului simţ. Se întâmplă ca de multe ori să fiu aprostrofată de mama mea că nu mulţumesc atunci când cumpăr ceva. De ce aş face-o? Atâta vreme cât vânzătoarea îmi arată o scârbă demnă de creaţia sucului de lămâi. Am zis că nu mă apuc să educ o persoană care ar putea să îmi fie mamă în ceea ce priveşte tainele bunului simţ. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu înţeleasă greşit în ceea ce priveşte atitudinea mea: ba sunt prea scârbă, ba prea acidă, ba pe colo, ba pe dincolo.
Mi s-a impus şi mi s-a cerut respectul, dar orgoliul meu de copil încăpăţânat nu poate acorda asemenea lucru fără a fi câştigat.Nu cer să se dea de două ori peste cap sau să facă nu ştiu ce lucruri ieşite din comun pentru a-mi câştiga respectul, dar cred că avem cu toţii nişte norme după care ne ghidăm când acordăm acest lucru. Un lucru relativ greu de câştigat dar foarte uşor de pierdut.
O aşa zisă prietenă mi-a spus că este nemulţumită de faptul că nu îi ofer respectul cuvenit.
Ştiu! Sună paradoxal: îmi eşti prieten, dar nu te respect…tocmai de aceea am şi spus: “aşa zisă prietenă”.
Un altcineva mi-a spus că respectul pentru o femeie este determinat de câţi bărbaţi i-au trecut prin pat. Şocul a fost suficient cât să mă facă să izbucnesc într-un râs de zile mari. Nu ştiam că aceştia sunt termenii prin care sunt respectată sau nu. Prefer să aud criterii cum ar fi: modul în care mă port, în care vorbesc, gesticulez sau cum mă îmbrac, dar sub nicio formă de câţi bărbaţi mi-ar fi invadat patul.
Într-un final vreau să ştiu: ce înseamnă respectul? Cine îl merită şi cum îl câştigă? Cum judeci un om şi cum îi clasifici: merită sau nu respectul meu?
mai puţin creier. Zilele trecute în plictiseala mea am dat peste un filmuleţ cu o emisiune, mai exact cea a lui Morar. Toate bune şi frumoase până când în prim plan apare o duduie: Roxyyyyy Maneliiiisssssstaaa. Mare e grădina ta doaaamneeeee!!!!!!!!!!
La început am zis: eeh încă una care se dă mare vedetă. Asta până a început să cânte sau mai bine zis până a început banda să cânte. Mulţumesc doamne că nu mi s-au spart termopanele :))
Băi băieţi fetiţa aia cântă behăie în ultimul hal. Pe lângă acest lucru cred că persoanele care i-au înregistrat albumul au cam făcut mişto de ea. Miştouri în ultimul hal. Nu că aş fi afectată de chestia asta, doamne fereşte! Dar eu nu înţeleg un lucru: de ce dracu o mai cheamă ăştia pe la emisiuni? Şi de ce se duce ea la emisiuni? Oare nu se simte puţin cu musca pe căciulă că TOŢI, dar efectiv TOŢI îşi bat joc de ea? Probabil că intră în categoria aia de oameni cărora trebuie să le desenezi ca să se prindă de aşa ceva :))
Doamne!!!!! Mare îti este gradina. Si sigur hit-ul este unul din locurile unde poti realiza asta. M-a mâncat sa intru pe un cont – a carui “reclama” era pe coclauri.com. M-am uitat la poze, mi-am zis ca a mai aparut un gay si am dat sa închid câââând citesc comentariul asta: “pop moale la u…”. CE?! Ba… fie sunt eu blonda, fie persoana în cauza este total pe dinafara în ceea ce priveste limba româna. Nu zic, si eu am greselile mele, este normal, dar nu cred ca atât de… vizibile.
Ete si altele:
“mucos tare baia tu asta…: *: *: *: *”
“sumara batu: *: *: *: *:): X: X: X:”
Aaaahhh uitati si o poezie “draguta”:
“kand se naste omul
Spun A
Iar kand moare spune MOR
Atunci viata e formata din
AMOR: x: x:”
Si acum vine întrebarea mea: oamenii astia vorbesc asa cum scriu? Din pacate am avut si eu o prietena care o luase pe aceasta parte a… limbajului de copil scapat în put, la 2 ani, dar din fericire si-a revenit.
Cred ca din cauza asta mi-am si sters contul. Prea multi dubiosi cu prea multe comentarii dubioase la mine. Am preferat ca pozele sa fie private si sub nicio forma publice.
Bun! Am lamurit acest aspect, dar totusi, cum ramâne cu acest limbaj tipic hi5? Chiar considera ca acest gen de manifestare îi ajuta în vreun fel? Primisem si eu la un moment dat un comentariu de genu si îmi amintesc ca mi-a luat ceva- cu întrebat prin vecini desigur- pâna am gasit traducerea în româna.
Pentru ce toate astea? Cu ce ma ajuta pe mine un asemenea comentariu? Cu nimic. Ba mai mult ma face sa ma gândesc ca persoanele care îmi admira pozele sunt cam înapoiate mintal de scot asemenea cuvinte… pe gura… sau nu.
By P
A apărut un comentariu interesant la un moment dat de la o domnişoară, Iris, dacă nu mă înşeală memoria. Îmi spunea că o să dau peste “ză one”. Păi dulce domniţă am dat peste ea, dar degeaba. Am cunoscut-o în anul doi de facultate: timidă, la locul ei şi surprinzător de frumoasă şi virgină. A ales să îşi piardă virginitatea cu un poponar. FUCK! Sună ca o poveste lacrimogenă cu buget redus. Idiotul a părăsit-o la câteva luni după întâmplarea asta.
A venit bocind la mine în speranţa că îi voi alina cumva suferinţa, dar se pare că m-a confundat cu un altu. I-am oferit un pat peste noapte, dar a doua zi i-am pus bagajele în braţe şi am rugat-o să nu mă mai caute niciodată. Nu am mai aflat nimic de ea timp de câteva luni.
Nu mi-a mai păsat de ea, era ca o amintire proastă, o melodie plagiată de la un artist renumit. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi dat-o afară a doua zi, nu îmi pasă, nu mă chinui cu astfel de gânduri. După cum am mai spus: nu sufăr de masochism.
Nu ştiam cum aş reacţiona dacă aş vedea-o iar în faţa mea, nu ştiu dacă aş lua-o la palme sau aş săruta-o, dar sunt conştient de un singur lucru: că nu aveam să o mai revăd niciodată pentru simplu motiv că facea parte din TRECUT!
M-am amăgit când am dat peste ea la o cafenea de pe Lipscani. Aceeaşi frumuseţe enervantă, aceeaşi fineţe, fineţe care ar trebui interzisă la o femeie ca ea. Am simţit o oarecare bătaie în piept, dar a avut grijă să ucidă orice semn de viaţă în mine când a sărutat un cocalar de 30 de ani. A fost suficient cât să cred că trecusem printr-o poveste ieftină şi penibilă de dragoste.
By P
Am descoperit o senzaţie de-a dreptul fascinantă. Nu este vorba de un orgasm alături de Katerin Zeta Jones- da bă! Nu fac parte din categoria poponarilor îndrăgostiţi numai de Angelina Jolie. Este vorba de o senzaţie nemaiîntâlnită până acum. Aş vrea să îi dau o definiţie, dar nu ştiu cum aş începe şi problema cea mai gravă este că nu aş şti cum să închei.
Nu aş avea cum să o cataloghez din moment ce nu am mai avut astfel de experienţe plăcute în domeniu. Mă gândeam cât de porcos ar suna dacă aş spune cuvintele astea la telefon sau pe mess. Sau hai să nu îi spunem porcos, ci mai degrabă pervers, sadic, răutăcios.
“Am dreptate!” MEREU! Şi lucru ăsta este de necontestat. Ştiu că sunt plin de mine şi nu regret acest lucru. Îmi permit să fiu îngâmfat într-o lume în care totul este permis. Nimeni, dar absolut nimeni nu vă impune să respectaţi regulile nescrise ale caracterului imaculat. Cu cât sunt mai misogin, nenorocit, ipocrit, îngâmfat cu atât viaţa mea devine necondiţionată de nişte reguli ale unor indivizi, porci prin definiţie.