By P

A apărut un comentariu interesant la un moment dat de la o domnişoară, Iris, dacă nu mă înşeală memoria. Îmi spunea că o să dau peste “ză one”. Păi dulce domniţă am dat peste ea, dar degeaba. Am cunoscut-o în anul doi de facultate: timidă, la locul ei şi surprinzător de frumoasă şi virgină. A ales să îşi piardă virginitatea cu un poponar. FUCK! Sună ca o poveste lacrimogenă cu buget redus. Idiotul a părăsit-o la câteva luni după întâmplarea asta.

A venit bocind la mine în speranţa că îi voi alina cumva suferinţa, dar se pare că m-a confundat cu un altu. I-am oferit un pat peste noapte, dar a doua zi i-am pus bagajele în braţe şi am rugat-o să nu mă mai caute  niciodată.  Nu am mai aflat nimic de ea timp de câteva luni.

Nu mi-a mai păsat de ea, era ca o amintire proastă, o melodie plagiată de la un artist renumit.  Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi dat-o afară a doua zi, nu îmi pasă, nu mă chinui cu astfel de gânduri. După cum am mai spus: nu sufăr de masochism.

Nu ştiam cum aş reacţiona dacă aş vedea-o iar în faţa mea, nu ştiu dacă aş lua-o la palme sau aş săruta-o, dar sunt conştient de un singur lucru: că nu aveam să o mai revăd niciodată pentru simplu motiv că facea parte din TRECUT!

M-am amăgit când am dat peste ea la o cafenea de pe Lipscani. Aceeaşi frumuseţe enervantă, aceeaşi fineţe, fineţe care ar trebui interzisă la o femeie ca ea. Am simţit o oarecare bătaie în piept, dar a avut grijă să ucidă orice semn de viaţă în mine când a sărutat un cocalar de 30 de ani. A fost suficient cât să cred că trecusem printr-o poveste ieftină şi penibilă de dragoste.

No Responses to “În amintirea ei”

Leave a Reply