Nietzsche a murit

Archive for the ‘infectii ale societatii’ Category

De când am blog mi s-a întâmplat să primesc tot felul de mesaje mai mult sau mai puţin jignitoare. De multe ori mă deranjează când văd câtă răutate, invidie şi prostie poate exista într-o persoană.
“P” îmi spunea să îmi scot dex-ul de cuvinte “parfumate” şi să le răspund astfel încât să nu mai comenteze vreodată. Eu, din păcate, nu mă pot coborî la acel nivel pentru simplul fapt că nu îmi place să răspund cu aceeaşi monedă.
Cineva mă întreba de ce tot cenzurez unele comentarii. Răspunsul este unul simplu: PENTRU CĂ POT, parcă aşa spunea VisUrât,nu? Este blogul MEU şi fac ce vreau cu el.
Nu te obligă absolut, dar ASBOLUT NIMENI să mi-l citeşti, aşa cum nici eu nu sunt obligată să îţi citesc injuriile. Trebuie să accept şi criticile, dar le accept, le accept pe cele care au un rol contructiv asupra mea. Aşa cum Ioana sau Laura le au asupra mea. Numai eu ştiu de câte ori m-au apostrofat amândouă, dar au făcut-o fără să mă jignească sau să folosească cuvinte mai puţin demne de o femeie.
Am primit azi un mesaj care mi-a scos piticii războinici la înaintare.
Dragii mei, vreau să vă explic ceva(sau eSplic): eu mereu am fost adepta muncii. Nu mi-a plăcut să trândăvesc. Nu aveam un loc de muncă, stăteam acasă şi făceam de mâncare, curăţenie, cumpărături, spălam şi multe altele. Deeeci nu stăteam cu cracii la soare sperând să vină marele miracol şi să mă salveze.
Când i-am povestit lui “P” despre minunatul mesaj cum că eu aş fi ultima duduie de pe centură şi datorită banilor “câştigaţi prin muncă onestă” am plecat în Franţa mai avea puţin şi venea special în ţară şi cotonogea persoana respectivă. Sunt de părere că nu am greşit cu nimic muncind cu zecile de ore să îmi permit să îmi clătesc ochii cu puţină civilizaţie.Şi că m-am mândrit cu acest lucru. Nu regret că am făcut acest lucru.
Un alt aspect care văd că a ajuns să deranjeze pe mulţi (adică vreo 2 persoane): iubiţii mei. Cu cine am fost, cât am fost şi ce am făcut cu ei.
Singura persoană care ştie TOATE detaliile este prietenul meu. I-am spus verde în faţă tot şi nu s-a simţit deloc deranjat de aceste detalii privind trecutul meu. Tind să cred că suntem toţi oameni şi că greşim cu toţii,nu? Nu mi se pare normal să fiu judecată pentru nişte greşeli pe care le-am făcut în trecut şi pe care am avut grijă SĂ NU LE MAI FAC!
Că am avut şi eu hormoni plecaţi cu pluta este partea a doua, dar consider că la 24 de ani nu îmi mai permit să mă port ca o copilă bătută în cap. Aş vrea să pot crede că există măcar un strop de raţiune în fiecare dintre noi, o raţiune care nu ne face să ne purtăm ca la clasa a doua.
DA! OKEY! Nu sunt de acord că X-ulesc mă înjură sau Y îmi spune că am un blog de rahat, dar nici să le dau educaţie nu pot. DAAAAAAAAAAAAAARRR!!! Pot face un singur lucru: Să le cenzurez comentariile. Cui nu-i convine e liber să apese pe X-ul de sus şi să nu mă mai citească. Nu caut să am mii de vizitatori, vreau o mână de oameni care să mă respecte aşa cum şi eu îi respect pe ei.
O seară plăcută în continuare!

Cum stăteam eu cuminte la interviu şi ascultam, după cum a spus tipul de la interviu Mihai, “poezioara” am avut plăcerea de a cunoaşte şi nişte oameni noi.
Toţi erau studenţi şi printre primele interviuri. Oameni şi oameni, dar am văzut nişte lucruri care m-au cam…deranjat, dacă pot spune aşa.
În primul rând: el şi ea au venit împreună la interviu. Ea a fost respinsă după prima probă, el nu. După vreo oră, după ce am terminat şi a doua probă vine tipul la Mihai şi îi spune că prietena sa nu mai are chef să îl aştepte aşa că l-a rugat să abandoneze interviul. Tipul cuminte a ascultat-o şi a renunţat. Ciudat e că tipul era printre favoriţi,dar na…ata ete.
O altă chestie care m-a frapat a fost faptul că mulţi au renunţat pentru că aveau mult prea multe responsabilităţi, iar salariul nu era de peste 20 de milioane. Ştiu că este greu ca să ai multe responsabilităţi şi un salariu deloc de director, dar decât să stau acasă…mai bine nu.
M-am enervat să văd oameni care fug de muncă, m-am enervat să văd oameni care să spună: “bă…au ai mei bani, deeci nu mă interesează aşa de mult postul”. De ce vii atunci dacă mami şi cu tati au bani şi te pot ţine până la 100 de ani? De ce îţi strici timpul pe un interviu când ai putea să stai la salon.
O altă chestie care m-a frapat a fost faptul că încă mai sunt oameni care nu ştiu să folosească un calculator…un tânăr de 20 şi ceva de ani nu ştie să folosească word-ul sau excel? Dumnezeule mare!
Per total? Mă bucur că am fost prima selectată după terminarea interviului şi că în sfârşit o să scap din punct de vedere financiar de mămica şi de tăticu.

Ca în fiecare vară apare câte un nou trend în modă. Niciodată nu am reuşit să ţin pasul, dar anul ăsta moda a luat-o razna rău de tot. CUM? Nu ştiţi despre ce vorbesc? Ruşine să vă fie! Vorbesc de acele cizmuliţe croşetate.
Cizmuliţe care stau frumos în picioarele piţipoancelor. Eu una recunosc că nu înţeleg câtuşi de puţin moda asta. Poţi să mă împuşti, să mă dai cu capul de pereţi, dar nu mă poţi face să înţeleg de ce o persoană sănătoasă la cap ar purta aşa ceva. Trebuie să fii puţin redus mintal să îţi maltratezi în halul ăsta picioarele.
Bă înţeleg că se poartă, dar dacă la anul, pe vremea asta, o să se poarte cojocul sau blana? Voi fetelor o să purtaţi aşa ceva că nu vreţi să fiţi de râsul lumii. Ce mama naibii?! Te îmbraci după cum dictează un tip gay şi deloc după cum te simţi tu bine…că deh! Ăla ştie mai bine.
Recunosc că şi eu îmi mai cumpăr haine care să fie în toi cu moda, dar nu fac din asta o pasiune: nu mi-aş lua niciodată ochelari din ăia ca de libelulă sau cizme croşetate.
Dar ce ştiu eu,nu?
Acum vine curiozitatea: o să le purtaţi şi la iarnă?

L.E:

Tot citesc prin ziare cum că X-ulescu a bătut-o pe iubita/ nevasta/mama/ bunica. De când mă ştiu am fost împotriva violenţei. Am sărit o singură dată la bătaie când credeam că este “cul” să faci una ca asta.
Dar niciodată, dar absolut niciodată nu aş putea înţelege de ce un bărbat loveşte o femeie. Adică să o bată până să o bage în spital…aşa ceva nu cred că poate fi înţeles de un om normal la cap.
Înţeleg că eşti redus mintal şi că este singura soluţie pe care o consideri eficientă, dar oare mintea ta de cocostârc beat nu îţi dă nişte semnale cum că nu este deloc bine ceea ce faci?
O altă vină o poartă femeile care acceptă toate rahaturile astea. Să ştiu că bărbatul lângă care stau a avut “curajul” să ridice mâna la mine…păi nu cred că ar fi deloc bine.
Înţeleg: nu ai unde să fugi, eşti singură într-un oraş, dar cred că există o prietenă care să te ajute o seară, cred că există un vecin căruia care să i se facă milă de tine şi să te ia acasă pentru o noapte.
O altă vină o poartă statul care nu face nimic ca să protejeze femeile de violenţa bărbaţilor.
Când mergeam la centru vedeam frica din ochii femeilor atunci când veneau bărbaţii lor ca să îşi vadă copiii. Erau atât de îngrozite, de speriate, de neîncrezătoare.
Nu vreau să ajung una din femeile care acceptă prima, a doua şi a zecea palmă pentru că îşi iubeşte bărbatul şi nu poate trăi fără el.
Vreau să cred că pe lumea asta există şi femei care să nu accepte astfel de tratamente din partea unuia care este mai mult decât redus mintal.

Toţi prietenii mei ştiu că sunt o fană înfocată a filmelor. Urmăresc zilnic minim 3 filme: mai vechi, mai noi, comedii, dramă, desene, etc.
Dar în ultima vreme nu am mai văzut niciun film care să mă impresioneze cât să îl văd şi a doua şi a treia sau a zecea oară. Majoritatea au subiecte expirate, cu actori care nu dau randament sau pur şi simplu nu sunt realizate conform standardelor mele. DA! Eu mă uit la un film dacă îmi îndeplineşte standardele.
Aseară am văzut G- Unit. Am râs, m-am amuzat, dar o spus cu mâna pe inimă că nu este un film la care să mă mai uit şi a doua oară. Nu ştiu de ce. Au fost unele secvenţe foarte haioase, dar nu ştiu…nu e acel ceva.
De exemplu la Moulin Rouge m-am uitat de peste 10 ori şi încă mă mai uit. Este un film vechi de mai bine de 8 ani, dar sunt îndrăgostită până peste cap de el. Romeo şi Julieta un alt film cu vechime de care nu mă pot sătura. Şi lista continuă.
Din păcate nu mai văd aceeaşi calitate în noile filme de pe piaţă.
Mi-e dor de un film în stilul Hannibal care să mă ţină cu sufletul la gură şi multe altele de acest gen.
Acum o văd pe Megan Fox aplecată, pe Jolie în curul gol şi…cam atât. DA! Recunosc că nu sunt fană Fox sau Jolie pentru simplul fapt că mi se par nişte actriţe nu tocmai grozave şi cam “nenaturale”. Îmi permit să le critic munca pentru că într-un fel sau altul ăsta este rolul oricărei persoane care se duce la un film.
Mi-e dor de un film de calitate şi din păcate nu văd să scoată cei din această industrie un film care să aibă nişte standarde ridicate.

BUUUNNN!!!Hai sa o luam cu inceputul: acum vreo doua luni mi-am luat un telefon. Tare mandra eram de el: micut, negru si simplu, exact cum imi place. De o luna de zile a inceput sa imi faca probleme.EEHHH ata ete! Asa sunt eu…mai stricacioasa.
Mi-am facut de dimineata curaj sa ma dau jos din pat si sa merg pana la magazinul orange de unde mi l-am luat ca sa il bage in service.
Toate bune si frumoase pana ajung la magazin: erau 10 oameni, dintre care numai 4 angajati. Surprinzator am fost nevoita sa stau la coada: MARTI la ora 8 juma.
EEEHHH!!! Ata ete! Nu e capat de tara.
Nimeresc la o duduie. Incep sa ii torn cate probleme imi face telefonul si ca vreau un service. Se uita asta prin telefonul meu [am uitat sa mentionez ca 15 minute am stat si m-am uitat la ea pentru ca era ocupata sa trimita la lume mesaje] si incepe sa tasteze la pc.
Deodata o aud:
“MMMM ai numai 15 numere de telefon in memorie? Dar ce are telefonul TAU?”
Am simtit ca ma apuca toate istericalele:
unu la mana: ce te freaca pe tine grija cate numere am eu in agenda?
si
doi la mana: de cand ai ajuns sa imi vorbesti la PER TU? Eu stiam ca pe client trebuie sa il respecti si totusi buletinul arata ca nu am 15 ani sa isi permita sa imi vorbeasca pe acest ton.
BUUUNNNN!!!Sa spunem ca este dimineata si nu i s-au trezit inca bunele maniere.
Cum stateam eu si ma uitam cand la podea, cand la moaca tipei vad pe biroul ei o oferta: “nu va suparati, dar cum sta treaba cu aceasta oferta a dumneavoastra?”
Sta asta, se uita debusolata la mine si imi spune: “ce oferta? Nu stiu despre ce vorbesti?”
Ii citesc calma anuntul si o aud: “Aaaahhh pai e cu un transfer de date, dar tu nu ai nevoie ca ai putine numere de telefon in agenda.”
Eu deja fierbeam…si POC am explodat: “poftim? Dar am zis ca este pentru mine? Acum nu mai am voie sa intreb?”
Tipa se uita la mine, zambeste si isi continua treaba inutila.
Eu mai aveam putin si saream peste tejghea sa ma bat parte in parte cu ea [:))]
“O sa puteti intra in posesia telefonului peste 15 zile”
“CAT????????????????????????????????”
“Pai sa stiti ca la alte firme stati si cate o luna”
“Dar nu ma intereseaza de alte firme.”
“Daca doresti iti pot da un telefon de la noi” [s-au dus pe apa sambetei manierele]
“DA! Si normal ca vreau. Totusi e vorba de 2 saptamani”
“Iti fac un proces verbal cu care sa vii cand iti ridici telefonul. Cu el si cu telefonul de la noi”- fraza asta mi-a repetat-o de peste 5 ori. Incepusem sa ma simt ca un copil retard.
Dupa aproape o ora am scapat si eu din chinurile la care m-o supus duduia cu pricina.
In concluzie, dragii mei de la ORANGE v-as sfatui sa va apucati sa va reeducati angajatii sau macar o parte din ei pentru ca dau dovada de o nesimtire fara limite.
P.s: Unde este regula cu clientul nostru, stapanul nostru? Sau asta se aplica numai pitzipoancelor de pe magheru si a domnilor la constum cu cravata?

Mi s-a întâmplat să mai intre câte unul, altu pe messenger şi să îmi propună un schimb de link-uri. Am acceptat de fiecare dată pentru simplul motiv că nu văd mare pagubă să am în blogroll încă o persoană.
Recunosc cu mâna pe inimă că nu îi citesc zilnic pe cei din lista mea, dar asta nu înseamnă că regret că am ocazia să cunosc ideile altor persoane.
Totuşi mi s-a întâmplat ca să mi se ceară un schimb de link şi după nici o lună să observ că individul mă ştersese fără să mă anunţe. Am citit după “regulile” impuse de acesta pentru un schimb de linkuri. Mi s-a părut puţin cam…hmmm…cum să mă exprim? Cam parşiv la acest capitol: păi stai să înţeleg: te crezi Arhi/ VisUrât/Zoso să îmi ceri un număr de 100 de vizitatori unici?!
Mi se pare nesimţire. PUNCT!
Nu cer acum să mă bage din nou în lista sa pentru că nu vreau să am de a face cu astfel de oameni dotaţi cu o nesimţire de nedescris.
Mereu se întâmplă ca ajuns în “top” să ai pretenţii de vedetă de carton. Sunt curioasă câţi din cei care se cred are sculă pe basculă mai au năsucul la nivelul “oamenilor de rând”.
Dragii mei ipocriţi să vă amintesc că sunteţi oameni ca şi mine şi ca oricare altă persoană? Sau simţiţi nevoia să fiţi bagaţi în seamă de oameni mari ai acestei lumi?
Mi-e scârbă şi mă simt uneori profund jignită de atitudinea unor oameni atât de josnici şi limitaţi în gândire.

Am citit în nu ştiu ce ziar că din toamnă elevele vor fi obligate să aibă o ţinută decendă la şcoală. Reacţia lor? Desigur că sunt deranjate de acest fapt. CUM? Ele să poarte uniformă sau să se îmbrace cât mai mult?[de cele mai multe ori sunt aproape dezbrăcate.]
Bun!
Înţeleg, nici mie nu mi-a plăcut să port uniformă, iar de cele mai multe ori mă simţeam ca în antichitate când femeile nu aveau acelaşi statut ca şi bărbaţii- tind să cred că nici acum nu s-au schimbat foarte multe. Mai înţeleg că uniforma nu este niciodată pe placut fetelor: fusta prea lungă, sacoul prea lung sau mare, culoarea e câh şi mii şi mii de alte motive, care mai de care mai speciale, asta ca să nu spun absurde.
Totuşi, ministerul nu este de condamnat la luarea acestei decizii. Ultima dată când am dat pe la fostul meu liceu m-am crucit. Fete cu fuste de un milimetru- cred că fermoarul şi buzunarele făceau toată fusta, bluze decoltate ca să se vadă decolteul a la Andre. Asemenea ţinute nu sunt pentru şcoală. Sunt conştientă că o să se găsească vreo piţi care să comenteze aiurea şi să o deranjeze atitudinea mea, dar acesta este adevărul. Există o ţinută pentru şcoală şi una pentru agăţat băieţi. Ştiu că nu e deloc “cul” să stai câte 8 ore într-o ţinută apropiată cu cea de pe vremea lu’ bunica, dar nici nu muriţi. N-au murit altele înaintea voastră sigur nu o să fiţi voi primele.
În fine!
Şi cum citeam eu articolul dau de declaraţia unei puştoaice de clasa a12a care afirma că ea preferă să fie exmatriculată decât să i se interzică să vină cu batista lu’ tăticu la şcoală. BRAVO! Du-te aşa şi să dea Domnu să fii exmatriculată şi să nu aibă părinţii ce să îţi facă- să vezi atunci cum o să dispară fustiţele din garderobă.
Duduile din liceu să spunem că încă nu au neuronii adunaţi într-un singur tot unitar, dar oare alea de la facultate cum stau?
Am terminat o facultate cu muuuuuulte fete şi muuulte fete care purtau mini. Nu am nimic cu ele, Doamne fereşte! Multora le stătea chiar bine, dar totuşi e şcoală. Chiar dacă nu ai respect faţă de instituţie, ai respect faţă de omul care stă în faţa ta şi îţi predă.
DA dragii mei! Sunt o persoană de modă veche şi nu mi-e ruşine să o neg. Consider că anumite reguli nu trebuie încălcate şi că oricât de mult te-ai chinui să le încalci tot o să eşuezi lamentabil, tot o să dai peste un profesor “comunist” care o să te asculte la fiecare oră şi care nu o să îţi dea mai mult de 6 pentru că nu îi place ţinuta ta.
Dragele mele, din păcate, eu nu sunt persoană în măsură să vă dea sfaturi cum să vă îmbrăcaţi şi ce atitudine să aveţi faţă de anumite reguli, dar credeţi-mă că nu este capăt de ţară să ai aceeaşi culoare la sacou şi la fustă cu a colegei.

Ca la fiecare “reuniune” de familie eu încep să îmi reneg existenţa pe planeta asta. În afară de câţiva membri care merită tot respectul meu restul sunt toţi o apă şi un pământ.
Cum nici bine nu am ajuns acolo m-au şi luat la întrebări: vaaaaaaiii Raluca dar ce ai crescut, vaaai dar ai prieten, vaaaaiiii dar cum merge cu facultatea?!
Şi eu cum sunt o domnişoară educată le-o tăiam: sunt obosită, este aşa de important?! ETC!
Unul din lucrurile pe care nu le suport este interogatoriul din timpul reuniunii. Mă mir cum de nu m-au întrebat şi cât mai port la săndăluţe. Mai un zâmbet sec, mai o înghiţitură şi mai seacă, totul până s-au plictisit să primească răspunsuri sictirite. Niciodată nu am fost fană a unor astfel de reuniuni pentru simplul fapt că nu suport ipocrizia ridicată la nivel de rang. CÂH!!!!!
Singurele lucruri care m-au bucurat au fost cele 3 zile alături de părinţii mei, căţeii cu care m-am jucat en gros şi hamacul în care mi-am pierdut ideile de câteva ori.

Am citit prin nu stiu ce ziar ca doamna Ecaterina Andronescu [a.k.a Abramburica] vrea sa scoata invatamantul la distanta ceea ce nu este o idee foarte buna in opinia celor care conduc o facultate.
In principiu nu sunt de acord cu decizia doamnei ministru. Nu mi se pare in regula sa impui unui viitor student sa fie la zi. Daca omul vrea sa fie la ID lasa-l sa fie la ID, dar sa ii fie scris pe diploma ce fel de forma de invatamant a terminat. Macar atata lucru sa ne diferentieze. Cineva spunea ca astia de la ID sunt cam fraieri si nu prea au tangente cu facultatea. L-am contrazis usor iritata de atitudinea lui. Am cunoscut suficiente persoane de la ID care sa aiba niste idei mai mult decat ingenioase si care sa se descurce mai bine decat unul la zi. Nu le iau apararea. Asa cum la zi exista persoane care trec pe pile, asa exista si la ID, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. Ma deranjeaza ca doamna ministru a inceput sa arunce cu niste legi doar ca sa se afirme in lumea politica- acum ca vin alegerile. O alta lege este cea privind licenta. Pana acum se dadea o singura proba, dar acum vrea sa o schimbe, sa existe doua probe: una orala si una scrisa. Daaaaarrr asta nu e tot. Mai nou cica vrea sa schimbe si modul de a da la liceu- pentru a….ah la naiba am pierdut sirul schimbarilor.
Ma mir cum de nu incepe sa schimbe si modul de a da bacul sau admiterea la facultate.
Doamna ministru dumneavoastra va ganditi vreun pic atunci cand cereti asemenea legi? Pentru ca sincera sa fiu nu mi se pare ca faceti asta.
De ce v-ati trezit tocmai acum sa atacati facultatea “Spiru Haret”? Nu iau apararea facultatii, doamne fereste! Nici prin gand nu imi trece sa apar o facultate care habar nu are cu ce se mananca “educarea unui student”, dar de ce acum?! De ce in an electoral? De ce cu cateva luni inainte de admitere?
De ce doamna ministru va jucati de-a v-ati ascunselea cu viitorul studentilor, cu viitorul canditatilor? Chiar sunteti atat de plictisita sa nu faceti nimic incat v-ati decis sa distrugeti si ultimele lucruri relativ bune din invatamant?
Felicitarile mele doamna ministru! A-ti reusit sa va coborati la nivelul politicienilor clasici din rromania.