Archive for February 7th, 2009
Vorbeam cu Dan despre mare…şi cât de dor îmi este de ea. De nopţile de la mare când înotam în apa caldă, când era linişte, fără copii gălăgioşi, când mă puteam pierde printre valurile mici. Mi-e dor de prietena mea de la mare, cea cu care mergeam la plajă şi râdeam ca nebunele de unele singure, când ieşeam în cluburi şi agăţam, în glumă, băieţi.
Mi-e dor de mare şi de soarele cald de vară. Mi-e dor de multe lucruri care ţin de mare, de scoici, de nisipul care uneori mă frigea în tălpi, până şi de alge şi de meduze. Mi-e dor de apa sărată pe care uneori o înghiţeam când Geo mă băga cu capul la fund, când valurile mă dădeau jos din picioare când eram aproape de mal…
Mi-e dor de crema de protecţie, de muzică de pe plajă, de porumbul vândut de către tot felul de indivizi- unii mai dubioşi decât alţii- şi noi îl savuram fără probleme. Mi-e dor de pozele cu maimuţica, de salteaua mea golflabilă şi de costumul meu de baie…ăla negru cu biluţe colorate…
mi-e dor de crema mea creolă după câteva zile de stat la soare, de pistruii care îmi invadau nasul, de scoici, de prosopul ud, de cearşaful plin cu nisip..
Mi-e dor de apus şi de răsărit, de aerul rece…de tot…
Mi-e dor de mare!</stronî
Posted in Am intrat la CătălinG şi am văzut că a băgat iar poze. Vă recomand, când vă plictisiţi să intraţi să le vedeţi :p
Mă macină o curiozitate de câteva zile: cine sunt cei care mă citesc şi mai ales care sunt motivele pentru care revin pe blogul lui Nietzsche.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jn8XfKnDPlg&ytsession=EKqJauyUQuOsX8AjjPEsvg1JoDimj7pNXecazEJllGChXw1Jre3UFx3WXCvkIxJ_sfvY9X1utbw5NsqxUgCTVW9LJzk6aoT5jXsBuZj1jSb4aB5wJPKFhuskQlPRJWG6l3zPaBDHgjad8K-NPS2NajovAsL2yw8bJwJ96cPPj4PJseGCNBzm0qDvwbRUEh-vgSf6jue-jpz_VphcZR9HtJyG0ScIQTajeda7rySA753x6XknD-puPuVyCTjavx41GYYgooELEerqjw4WgA5fkM6fsejWtS3wwOvz9YkMtNNy_Yrg_yGnng]Ca să vedeţi: cred că am răcit! Nu ştiu când, nu ştiu cum, dar oricum mă simt varzăăăăăăă.
M-am trezit cu un chef nebun de a sta în pat şi a asculta nişte Bon Jovi. Nu mă întrebaţi motive…pur şi simplu asta simt.
M-am mai trezit şi cu un chef nebun de a fi sictirita faţă de falşii prieteni care mi-au invadat viaţa…de fetele “drăguţe”…de toate individele care se fac că plouă când nu ar trebui…
Aseară eram cu ochii pe tv! De ce? să văd cum se finalizează cazul bătrânii. Şi îmi place să am dreptate: doctorii au primit “sancţiuni drastice” şi….atât!
În Evenimentul Zilei se aruncă vina de la unu la altu…de ce? Şi acum sincer: cine te-a obligat să te faci medic? Ştiai foarte bine că se duce viaţa ta socială pe apa sâmbetei…şi asta datorită slujbei…că îţi ocupă mult timp, prindeţi voi ideea din mers.
Nu zic că nu sunt medici capabili, dar câţi sunt? Cât să îi numeri pe degetele de la o mână. Se plâng că acum oricine ajunge medic…păăăi: la Galaţi se intră la medicină cu 5!!!!!CU 5 OAMENI BUNI!
Asta înseamnă că oricine poate intra la medicină şi oricine poate ajunge medic. DAAAA!!! Şi voi vă plângeţi că de ce nu sunt medici buni. Uite de aia! Când o să vă permiteţi să fiţi capabili să creşteţi nivelul de educaţie atunci dragii mei să vă permiteţi să cereţi medici buni…până tunci rugaţi-vă să nu fie nevoie să daţi pe la spital.
De la Cireşica!