Archive for February 16th, 2009
Primită de la Nenea Şef, leapşa aceasta mă pune să-mi scriu un autoportret completând câteva chestii. Aşadar:
SUNT: aia care este mereu pusă pe şotii;
AŞ VREA: să mai am iar 17 ani;
PĂSTREZ: toate prostiile pe care le consider amintiri;
MI-AŞ FI DORIT: multeeeeeeeeeee excursii prin lume;
NU ÎMI PLAC: oamenii ipocriţi, falşi;
MĂ TEM: de cutremure;
AUD: orea multe ciudăţenii
ÎMI PARE RĂU: daca fac pe cineva sa planga;
ÎMI PLAC: filmele si muzica, dar şi prietenii mei;
NU SUNT: niciodată atentă;
DANSEZ: oriunde, oricum;
CÂNT: doar sub dus;
NICIODATĂ: nu uit zilele de nastere ale celor dragi;
RAR: reuşesc să îmi “aranjez” viaţa;
PLÂNG : prea des;
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: aşa cum vor alţii să fiu;
NU ÎMI PLACE DE MINE: când plâng;
SUNT CONFUZ: când merg la cumpărături :D;
AR TREBUI: să fiu mai rece.
Gata! Se opreşte la mine…cine o vrea..să o ia 😀
Posted in Buuun!!! Am fost la Cluj- am zis că mă duc…v-am înnebunit zicând mereu că plec acolo.
Ce părerea mi-a făcut?
Păi!
Clujul este un oraş mic, dar mic rău- sau cred asta pentru că m-am obişnuit cu Bucureştiul şi… poate fi şi asta o explicaţie.
A fost destul de frig, a nins mereu ceea ce m-a cam secat. Nu suport frigu., nu suport frigul cu ninsoarea.
De ce spun că este mic? Păăăiii de la gară până în centru cu taxiul faci cam 5-10 minute maxim. Şi gara este oarecum la periferie.
Oamenii sunt minunaţi, calmi,doar ştiţi voi cum sunt ardelenii:mai molcomi,mai “leneşi” şi…nah! m-am trezit eu moldoveancă în mijlocul ardelenilor.
Arhitectura este, într-adevăr veche, ei păstrând stilul acesta şi la clădiri noi. Aici chiar am fost impresionată- şi ghidul meu personal Marius [:D] chiar a făcut o treabă bună povestindu-mi diferite povestioare ale oraşului.
Nu auzeai claxoanele maşinilor. În cele 2 zile cât am stat nu am auzit decât o singură dată “vocea” unei maşini.
Liniştea asta chiar m-a “domolit” un pic. A fost oarecum benefică pentru neuronii mei.
Am văzut tot felul de monumente- nu mă puneţi să le înşir că sigur o să uit vreo unu sau două.
Am ieşit într-un bar/ restaurant…unde era cam foaaaaarteee plin, dar super drăguţ aranjat. Singurul lucru care m-a enervat- nu!!!NU DERANJAT, CI ENERVAT!- a fost că am stat 2 ore să aşteptăm să ne aducă comanda. Urât! Foarte urât!
Seara este atât de linişte că dacă te chinui mai mult îţi poţi auzi gândurile. A fost prima noapte în care am dormit neîntoarsă- poate şi drumul de 9 ore de la Bucureşti până la Cluj a avut o influenţă.
Totuşi simt o oarecare urmă de dezamăgire- mă aşteptam la altceva. Nu ştiu la ce…dar eu mă gândeam şi vedeam Clujul altfel…poate că vorbeşte oboseala din mine.
Merită văzut? CATEGORIC!
Merită să te muţi acolo? Da! Dar numai dacă eşti o persoană doritoare de linişte.
Aş renunţa la Bucureşti pentru Cluj? Sub nicio formă. Puteţi să mă faceţi nebună, dar după Paris, Bucureştiul este oraşul meu de suflet.
Atât au trecut! Mi-e dor de ea…singurul regret este că nu am fost lângă ea atunci când a avut nevoie de mine.
Acum…mi-aş vinde şi sufletul numai să o ţin de mână în acele momente…