Nietzsche a murit

Archive for January, 2009

În plictiseala mea de seară m-am pus la un film. Primul din lista cu filme noi: 10 dead men.
Prima impresie? Dacă ştiţi filmul Kill Bill o să realizaţi că filmul “10 dead men” este o copie cumva nereuşită a celui menţionat mai devreme: în loc de o gagică o să găsiţi un tip cu faţă de cocalar prost. AAAAAHHHH!!! Şi filmul este englezesc.
Singurul lucru care mă atrage este ideea cu naratorul. Vocea personajului principal lipseşte cu desăvârşire, dar în locul ei o să auziţi vocea unui nene care povesteşte de zor. O idee oarecum interesantă…până acum ne mai întâlnită prin filme de acest gen. Eu sunt o fană a filmelor de calitate- deşi în ultima vreme, din păcate nu prea am mai văzut- şi aici fac referire la filmele care merită cu adevărat văzute, care nu mă fac să îmi verific mail-ul în timp ce filmul rulează şi tot aşa.
Sper ca în viitorul cât mai apropiat să dau peste un film cât mai interesant- fără exagerări, cât mai realiste şi cât mai ciudat realizate…eheheeee până o să dau peste aşa ceva mai e

Azi am făcut o promisiune de care sper să mă pot ţine: după sesiunea vreau să vizitez Clujul. Am un prieten drag acolo- DA Marius!!! De tine este vorba :p
Nu ştiu când o să plec, nu ştiu cât o să stau, dar ştiu că o să plec…cum o să fac asta…eehh!!! atâta timp cât există o modalitate de a face porcii să zboare trebuie să existe şi o modalitate ca să mă ajute să ajung acolo.

L.E: AM DISCUTAT CU MARIUS!!!!PE 14 FEBRUARIE SUNT LA CLUJ. STAU O NOAPTE ACOLO ŞI A DOUA ZI O TULESC ÎNAPOI LA BUCUREŞTI

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EqiojZAlNt8]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0URx_XJoITk]

Cred că în decursul unei săptămâni vreo 10 persoane m-au întrebat: “Ce mai faceţi?” Oameni buni: NU MAI EXISTĂ “CE MAI FACEŢI?”. ACUM EXISTĂ: “CE MAI FACI?” SAU “CE MAI FACE?”.
Sper să nu mai întrebaţi DE NOI sau motivele. Nu cred că din cauza asta nu mai puteţi dormi noaptea.

Silvana mi-a trimis o leapşa. Vreau, nu vreau o să o onorez:

Sunt Cireşica, MaMeMiMoMu, Pika, Ralu[ca]
Aş vrea să am iar 14 ani
Păstrez toate amintirile din trecut, toate prostioarele care îmi amintesc de prietenii mei de la Galaţi.
Mi-aş fi dorit să mă întorc acolo…
Nu îmi place când lumea mă vede ca un copil alintat.
Mă tem că o să mă trezesc într-o zi fără oamenii pe care îi iubesc.
Aud claxoanele maşinilor la ora 7 dimineaţa.
Îmi pare rău că nu pot fi cum ar vrea alţii să fiu.
Îmi plac căpşunele, ciocolata, marea, animăluţele, cerceii mei, prietenii mei, viaţa pe care o am, Bucureştiul.
Nu sunt perfectă şi nici nu mă chinui să fiu.
Dansez în fiecare dimineaţă.
Cânt în orice moment al zilei.
Niciodată aş folosi cuvinte vulgare ca să jignesc pe cineva.
Rar pot să tac din gură.
Plâng când îmi amintesc de EA.
Nu sunt întotdeauna atentă la discuţii, uneori îmi fuge mintea în alte părţi şi mă trezesc că sunt întrebată ceva şi nu ştiu ce să răspund.
Nu îmi place de mine pentru că sunt prea “scârbă” cu oameni care nu merită.
Sunt confuză când vine vorba de sentimentele mele.
Am nevoie de cineva care să fie lângă mine când am nevoie.
Ar trebui să fiu mai strictă în alegerea prietenilor.

BBBUUUUUUUUNNN!!! Dau leapşa la:
1. Ovidiu
2. Nimeni Altcineva
3. Cel care se laudă că nu ştie nimic
4. Sunshine Sarah

N-am chef de nimic…pu şi simplu nu am chef să scriu.Simt că iar sunt în pană de idei…trebuie să îmi revin! Aşa că o să iau o pauză până îmi vin ideile…

You are a poor and innocent boy
a poor and innocent boy
Who can’t love
Who refuse to love
Who refuse to fight
You are a poor and innocent boy
Who can’t give love even when I beg
I’m going to beg, to beg for your love
Even for a second,for a moment
My heart belongs to you,but you…
you refuse to accept, you refuse to give me a chance
a sign.anything
because I love you and I can’t live without you
but you, you refuse my love
and my everything.
And you refuse
you refuse everything: my love, my life,
That’s all I can offer
That’s all I can give
Don’t end this story
If you do that
You will lose me

Stă singură la balcon şi se gândeşte
Se gândeşte la noaptea lor
Noaptea lor ucisă de ura altora
De gândurile altora
De dorinţele altora
Au uitat să îşi trăiască inocenţa într-o lume
În care totul are un preţ,
Într-o lume în care nimic nu mai este pur şi dulce şi frumos şi clar şi minunat
Au uitat că în lumea asta există dragoste şi fericire
Şi tot

Julieta unde este al tău Romeo?
Unde a fugit? După cine?
Pentru cine te-a abandonat?
Pentru cine te-a lăsat singură în această lume
O lume prea crudă pentru naivitatea ta
Julieta de ce nu te mai caută al tău Romeo?
S-a plictisit de adevăratele sentimente?
S-a plictisit să îşi mai spună în fiecare seară sub balcon
“Te iubesc!” ?
Julieta unde este acel Romeo la care tu ai visat mereu?
Julieta tu eşti cea care l-ai minţit cu sărutările tale suave
Tu eşti cea care l-a izgonit într-o lume în care nu este dorit
Julieta tu eşti vinovată că a plecat de lângă tine
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=h9nc3nBNztQ]

M-am gândit, pentru că nu a primit niciodată o leapşa să îi fac una specială:
NIMENI ALTCINEVA iată leapşsa ta:

De ce ai blog?
Ce vrei tu prin blogul tău?
Ce aştepţi tu de la blogul tău?

De ceva vreme încoace îmi tot pun întrebarea: de ce oamenii nu mai vorbesc ca în alte dăţi? Limbajul are de suferit mult, nu ne mai chinuim să spunem cuvintele cap coadă, sărim cuvinte şi tot aşa. Şi mi s-a apins beculeţul! Toată moda asta cu : LOL! BRB! DND! ASL; PLS; EDX şi care mai sunt se datorează messenger-ului- iniţial Mirc.
Ciudat este că puţini realizează acest defect în vorbire. Şi mai grav este că începe să îşi facă simţită prezenţa şi în limbajul meu de zi cu zi. Nu este normal să purtăm discuţii numai pe “mess”. După părerea mea se pierde prea mult din mesaj, se pierde ideea esenţială. Discutam cu un prieten de-al meu pe mess şi ne-a luat vreo 10 minute până să ajungem pe aceeaşi lungime de unde.Pur şi simplu nu ne înţelegeam- mesajul fiind unul destul de banal.
Mă îngrozeşte ideea că generaţiile următoare nu vor mai şti ce înseamnă literatură, nu vor mai şti cum arată o carte din cauza acestui mediu virtual. DA! Poate fi util! Nu îi neg utilitatea, dar când se ajunge să se exagereze deja nu mai este util, ci devine ca “insulina pentru diabetici”. Suntem dependenţi de limbajul de mess. Nu mai spunem: vin imediat, ci BRB! Că doar este mai simplu, nu? Începem să avem prietenii pe internet şi uşor uşor ne desprindem de realitate- nu mai conştientizăm ce este şi ce nu este real.
Sunt de acord să se apeleze la mess- dar dacă vreau să vorbesc cu rudele din străinătate- spre exemplu- nu să vorbesc cu vecina de lângă mine. Sau, cum a devenit la mine şi la frate*miu o modă: dacă vrem să ne spunem ceva, ne scriem pe mess- deşi stăm în aceeaşi casă, la 2 metri distanţă unul de celălalt.
Am întâlnit persoane care îşi formau personalitatea, caracterul pe messenger, în lumea reală fiind incapabili să scoată 2 cuvinte. Plus multe cazuri de acest gen- cazuri în care persoanele în cauză îşi formau caracterul tastând, dându-se altceva decât sunt. Nu le cere nimeni să fie perfecţi, lumea în sine- şi aici vorbesc de oameni- este imperfectă, prin urmare nu au dreptul de a cere perfecţiunea.
Păcat că puţini realizează acest lucru.
Şi păcat că nu mai există acea comunicare dintre oameni ca în alţi ani.