Archive for January 13th, 2009
imi vine oarecum greu sa ma acomidez cu noul tip de bloc…momentan inca mai fac cateva incercari si mereu renunt…fie de plictiseala, fie din cauza …
Posted in Simt o furie interioară şi nu mi-o explic… oarecum încerc să nu mă gândesc la ea, să o ignor, dar nu pot…îmi vine să sparg farfurii, să ţip, să lovesc un sac de box…simt nevoia să elimin toată energia asta negativă adunată în mine.o simt cum se prelinge prin vene, cum îmi invadează fiecare colţişor din mine.
de mult nu am mai simţit o asemenea furie…poate că sunt furioasă pe mine…sau pe viaţă sau pur şi simplu îmi place să dau vina pe orice altceva dar numai pe acel lucru nu.poate ăsta e motivul…sau poate am trecut deja peste, poate l-am lăsat în urmă şi acum regret că am făcut asta…nu ştiu…nici eu nu mai ştiu.
un singur lucru are curajul să se lupte cu el…că vreau să mă întorc în franţa…şi că vreau să rămân acolo pentru totdeauna…vreau să rămân acolo pentru că acolo simţeam că este lumea mea…că acolo este totul…inclusiv o partea din inima mea…acolo am lăsat o bucată din ea şi vreau să mă întorc la ea…vreau să mă întorc în franţa şi să rămân definitiv acolo…să plec şi să rămân pentru că acolo am simţit că sunt “acasă”…m-am simţit ca acasă, în sânul familiei mele…acolo m-am simţit în siguranţă şi fericită…acolo am avut totul…
poate mă amăgesc…sau poate nu
oricum nu mai vreau să rămân aici. nu mai am pentru ce sau pentru cine
M-am decis să plec de la mama
şi să vin aici. puţin cam greu, dar încetul cu încetul încep să îi dau de capăt
pentru mine relaţiile mereu au fost o enigmă, niciodată nu le-am înţeles şi niciodată nu am ştiut să am o relaţie normală de la un capăt până la altul…
asta e! nu e punctul meu forte.
totuşi sunt curioasă de un lucru: dacă luaţi o pauză în relaţie cam cât timp aţi fi dispuşi să aşteptaţi?
eu una am mai avut astfel de “pauze”, dacă le pot numi aşa, dar niciodată nu l-am aşteptat pentru că ştiu că oricum acea relaţie nu o să mai aibă un viitor. şi de unde îmi dau seama? de cum mi-a spus : hai să luăm o pauză. deci să mor dacă înţeleg. cu ce mă ajută pe mine că îmi spui : luăm o pauză ,nu ne despărţim când oricum şi tu şi eu suntem conştienţi că nu o să mai fie niciodată nimic între noi. mi se pare o pierdere de timp….la fel ca şi chestia aia cu : să rămânem prieteni după…mă leşi! cu un singur băiat am rămas în oarecare relaţii bune- şi când zic asta mă refer că încă ne mai salutăm pe stradă.
de ce nu cred în prietenia din afara relaţiei? pentru că eu văd în el un prieten înainte de a-l vedea iubit…şi din moment ce nu mai avem nici măcar asta în comun- să spunem un lucru pe care amicii/ prietenii îl fac împreună atunci de ce? mi se pare un gest de maltratare a sufletului…tu vrei să îl/o săruţi şi el/ea îţi trânteşte: ştii suntem numai prieteni.
fie sunt eu mai bătută în cap fie chiar aşa este cum zic…nu îmi pot da seama…care este de fapt şi de drept adevărul?
ce înseamnă o relaţie?
că să mor dacă aş şti să dau o definiţie…până acum credeam că e : îl iubeşti, te iubeşte, împărţiţi totul, discutaţi orice, eşti geloasă/ gelos dacă vezi că vorbşte cu exul/exa şi tot aşa…dar se pare că m-am înşelat…
nu pot să înţeleg cum unii oameni stau împreună pentr tot restul vieţii, cum ajung să se cunoască atât de bine încât îşi dau seama de orice…
deci eu nu înţeleg…înţeleg procesele de la fizică, chimie, biologie, dar asta nu!
cred că la fabricare au uitat să îmi monteze şi piesa asta pentru relaţii…că altfel nu îmi explic.
de ce întreb? pentru că mă macină, pentru că am ajuns la 23 de ani şi eu nu ştiu nici măcar din jumate din cât credeam că ştiu…şi este enervant…stresant….absolut sâcâitor.
azi am simţit pe pielea mea că e 13 marţi.
pentru început m-am trezit cu faţa la pernă, ciufută şi scârbă.
am plecat frumos în regie să îmi printez cursurile de la politologie! după ce am stat mai bine de jumatate de oră în speranţa că poate o să le meargă ălora netul am plecat cu bluza umflată spre un alt xerox.
acolo am stat la o coadă şi mai mare decât la prima…numai jumatate de oră am aşteptat la rând şi apoi vreo 15 minute până le-a printat…asta după ce s-a crucit tipul de acolo de cât o să am de învăţat…aaah! norocoasa de mine.
am plecat spre casă…dar staaaaaaaaaaaaaaaaaai aşaaa!!! trebuie să mă duc la piaţă. cu toate catrafusele după mine am plecat la piaţă. mi-am luat toate necesare şi am ajuns în faţa blocului…
FUCK!!! am uitat să îmi iau cafea şi ciocolată- cică mă ajută să reţin mai bine…mă duc la magazin, iau toate alea…am catrafusele, cumpărăturile de la piaţă şi cumpărăturile de la magazin. ies din magazin…blestem în gând! am uitat să scot cheia…bag mâna îngheţată în buzunar şi încep să fac săpături după chei…cartelă metrou, portofel, strugurel, batistă…unde naiba sunt cheile alea?!
mă uit mai atentă…în mâna mea erau cheile…unde în altă parte?
mai blestem de vreo 3 ori. ajung la 8, deschid uşa şi deja lumea sare pe mine să îmi dea ultimele veşti…
până diseară nu mai ies din casă că sigur o să dea maşina peste mine….şi aşa că era să dea de vreo 2 ori în regie :))
cu stimă şi respect, cireşica
p.s: urăsc cu toată inima ziua asta