Archive for January 10th, 2009
Mă gândeam în plictiseala mea la o chestie destul de…normală ca să spun aşa: BĂIEŢII ŞI MATURITATEA.
da ştiu e dovedit ştiinţific că ei se maturizează mult mai târziu, dar acum vine întrebarea mea: dacă ai depăşit deja vârsta de 30 nu crezi că e cazul să te maturizezi? să nu mai ai mentalitatea aia a unui puşti înfierbântat?
recunosc! nu sunt cea mai matură de pe planetă, dar ştiu când să termin cu “jocurile” dintre mine şi o altă persoană…şi ştiu când am exasperat pe cineva cu acelaşi subiect.
înţeleg…îţi mai dă şi câte o fată apă la moară…dar…omule!!!chill! gata! este deja prea mult pentru restul.
mai înţeleg şi că tipa în cauză vorbeşte cu tine în acelaşi mod…dar serios acum…
din păcate am luat parte la prea multe discuţii de acest gen care nu au făcut decât să îmi pun dopuri în urechi…
ştiu! nu sunt expertă în astfel de discuţii, dar parcă nu prea merg oriunde asemenea conversaţii…
normal,logic şi firesc [în umila mea părere] este că astfel de discuţii se poată numai cu persoana cu care eşti…iubit/ă…eventual şi între patru pereţi…nu că ar fi un subiect tabu…este o ţară liberă, faci ce vrei, dar totuşi ce te face să crezi că şi restul poartă aceeaşi pasiune pentru asemenea subiecte…nu am nimic împotrivă să îi vorbeşti vulgar în intimitatea voastră – e strict problema voastră şi faceţi cum vreţi, dar să aud de dimineaţă şi până seara acelaşi subiect murdar care între timp a devenit şi al naibii de plictisitor…mi se cam ia.
poate mă aprobaţi…sau poate nu. nu am de unde să ştiu, dar acesta este punctul meu de vedere…oricât de liber/ă ai fi in gândire nu toţi sunt dispuşi să-ţi audă subiectul “incitant” în fiecare zi…
asta e
aşa sunt eu
mai introvertită la unele capitole
Posted in 
Multe persoane mi-au făcut observaţie că am devenit neppăsătoare, că nu îmi mai pasă că unii dintre prietenii mei au probleme, că nu vreau să îi mai ajut, că lumea se duce de râpă şi tot aşa….
eeeh! dragii mei vă anunţ că şi eu am problemele mele pe cap…şi nu am chef să mă gândesc şi la ale voastre.
sunteţi cu toţii majori, vaccinaţi şi capabili să luaţi nişte decizii…nu mă mai băgaţi în toate nimicurile…că sinceră să fiu m-am cam săturat.
până acum eram obsedată să îi ajut pe ceilalţi uitând de viaţa mea…eeeh! acum lucrurile stau altfel…te ajut cu plăcere, dar după ce îmi rezolv eu treburile. nu te aştepta să îmi las viaţa în pace doar că tu ai nişte probleme…
nu te mai aştepta să reacţionez ca o fetiţă dulce şi drăguţă, care te susţine şi îţi vinde poveşti ieftine numai ca să te facă să te simţi bine. nu
acum zic verde în faţă. şi mai ales dacă eşti vinovat/ă.
îmi amintesc când una dintre aşa-zisele mele prietene- a ieşit cu brio din această categorie mi-a făcut observaţie că nu o mai bag în seamă, că am devenit prea “cu nasul pe sus” pentru ea…asta în condiţiile în care eu mă strofocam să învăţ pentru minunatele restanţe.
am încercat să îi explic pe cât am ştiut de frumos că momentan am nişte probleme legate de şcoală şi că fiinţa ei o să sufere până termin eu cu restanţele.
duduia nu a luat prea bine cuvintele pe care i le spuneam, s-a ofuscat şi mi-a trântit o replică de genul: “halal prietenă mai eşti!”…şi eu ca o dulceaţă ce sunt i-am replicat: “asta e! nu le pot avea pe toate!”
de atunci tipa abia dacă mă salută…şi dacă mă salută probabil că trebuie să îi ridic un piedestal…sau cel putin asta crede ea. că salutul sau simpla ei atenţie mă face să fiu …ca la fanii ăia terminaţi…facă ia salutat eroul lor automat sunt cineva…de aia a murit şi ăla de la Beatles…
eeeh! aflaţi că mă doare fix la moţul de la bască- de la noua mea bască- de atenţia acordată de domnişoara în cauză.
dacă eu am fost alături de ea, ea de ce nu m-a înţeles…eeeh!!! fetele şi problemele lor.
o altă problemă care îmi “macină” existenţa sunt fiţele din dotare…care mai sunt şi alea…dacă prin fiţe înţelegi că îmi plac hainele de calitate- şi când spun asta mă refer la faptul că NU aş da 3 milioane pe o pereche de chiloţi….atunci da draga mea sunt fiţoasă. şi care e problema?
astea sunt doar o părticică din minunatele fraze scoase pe gură de această minunată lady care crede…sau credea că lumea mea se limita numai la persoana ei…care credea că pot fi lângă ea 24 din 24, la orice oră, în orice zi…eeeh! o dată cu trecerea anilor am aflat că treabă stă altfel…eu am viaţa mea, ea pe a ei…si să vedeţi că LA NAIBA! SE DESCURCĂ ŞI FĂRĂ SĂ O ÎMPING EU DE LA SPATE