Nietzsche a murit

Archive for January 30th, 2009

You are a poor and innocent boy
a poor and innocent boy
Who can’t love
Who refuse to love
Who refuse to fight
You are a poor and innocent boy
Who can’t give love even when I beg
I’m going to beg, to beg for your love
Even for a second,for a moment
My heart belongs to you,but you…
you refuse to accept, you refuse to give me a chance
a sign.anything
because I love you and I can’t live without you
but you, you refuse my love
and my everything.
And you refuse
you refuse everything: my love, my life,
That’s all I can offer
That’s all I can give
Don’t end this story
If you do that
You will lose me

Stă singură la balcon şi se gândeşte
Se gândeşte la noaptea lor
Noaptea lor ucisă de ura altora
De gândurile altora
De dorinţele altora
Au uitat să îşi trăiască inocenţa într-o lume
În care totul are un preţ,
Într-o lume în care nimic nu mai este pur şi dulce şi frumos şi clar şi minunat
Au uitat că în lumea asta există dragoste şi fericire
Şi tot

Julieta unde este al tău Romeo?
Unde a fugit? După cine?
Pentru cine te-a abandonat?
Pentru cine te-a lăsat singură în această lume
O lume prea crudă pentru naivitatea ta
Julieta de ce nu te mai caută al tău Romeo?
S-a plictisit de adevăratele sentimente?
S-a plictisit să îşi mai spună în fiecare seară sub balcon
“Te iubesc!” ?
Julieta unde este acel Romeo la care tu ai visat mereu?
Julieta tu eşti cea care l-ai minţit cu sărutările tale suave
Tu eşti cea care l-a izgonit într-o lume în care nu este dorit
Julieta tu eşti vinovată că a plecat de lângă tine
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=h9nc3nBNztQ]

M-am gândit, pentru că nu a primit niciodată o leapşa să îi fac una specială:
NIMENI ALTCINEVA iată leapşsa ta:

De ce ai blog?
Ce vrei tu prin blogul tău?
Ce aştepţi tu de la blogul tău?

De ceva vreme încoace îmi tot pun întrebarea: de ce oamenii nu mai vorbesc ca în alte dăţi? Limbajul are de suferit mult, nu ne mai chinuim să spunem cuvintele cap coadă, sărim cuvinte şi tot aşa. Şi mi s-a apins beculeţul! Toată moda asta cu : LOL! BRB! DND! ASL; PLS; EDX şi care mai sunt se datorează messenger-ului- iniţial Mirc.
Ciudat este că puţini realizează acest defect în vorbire. Şi mai grav este că începe să îşi facă simţită prezenţa şi în limbajul meu de zi cu zi. Nu este normal să purtăm discuţii numai pe “mess”. După părerea mea se pierde prea mult din mesaj, se pierde ideea esenţială. Discutam cu un prieten de-al meu pe mess şi ne-a luat vreo 10 minute până să ajungem pe aceeaşi lungime de unde.Pur şi simplu nu ne înţelegeam- mesajul fiind unul destul de banal.
Mă îngrozeşte ideea că generaţiile următoare nu vor mai şti ce înseamnă literatură, nu vor mai şti cum arată o carte din cauza acestui mediu virtual. DA! Poate fi util! Nu îi neg utilitatea, dar când se ajunge să se exagereze deja nu mai este util, ci devine ca “insulina pentru diabetici”. Suntem dependenţi de limbajul de mess. Nu mai spunem: vin imediat, ci BRB! Că doar este mai simplu, nu? Începem să avem prietenii pe internet şi uşor uşor ne desprindem de realitate- nu mai conştientizăm ce este şi ce nu este real.
Sunt de acord să se apeleze la mess- dar dacă vreau să vorbesc cu rudele din străinătate- spre exemplu- nu să vorbesc cu vecina de lângă mine. Sau, cum a devenit la mine şi la frate*miu o modă: dacă vrem să ne spunem ceva, ne scriem pe mess- deşi stăm în aceeaşi casă, la 2 metri distanţă unul de celălalt.
Am întâlnit persoane care îşi formau personalitatea, caracterul pe messenger, în lumea reală fiind incapabili să scoată 2 cuvinte. Plus multe cazuri de acest gen- cazuri în care persoanele în cauză îşi formau caracterul tastând, dându-se altceva decât sunt. Nu le cere nimeni să fie perfecţi, lumea în sine- şi aici vorbesc de oameni- este imperfectă, prin urmare nu au dreptul de a cere perfecţiunea.
Păcat că puţini realizează acest lucru.
Şi păcat că nu mai există acea comunicare dintre oameni ca în alţi ani.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZGP0ZCiDH6Q]