Nietzsche a murit

Archive for February 17th, 2009

Buuuun!!!Cristi este unul dintre cei mai mari băutori de bere pe care i-am cunoscut vreodată…Şi prin urmare m-am decis să îi fac o mică surpriză: să îi prezint istoria berii.
Aşa că Crisule ia o gură de loc şi citeşte:
Berea a apărut acum cca. 6000 de ani. Vine cel mai probabil de la pâine care s-a udat şi a început să fermenteze, de unde a apărut procesul de fermentare.
Această descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel că nu se poate şti sigur, unde a fermentat la început berea.– tu îţi dai seama ce tare ar fi fost dacă o descopereai tu?
În toată lumea 20000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la normală, slab alcoolizată, pils, amară, cremă de bere şi bere neagră.
Chinezii au produs berea numită ‘Kui’ cu aproximativ 5000 de ani in urmă. In Mesopotamia, o tabletă de lut veche de 4000 de ani, indică faptul că meseria de berar era una foarte respectată şi că cei mai buni berari erau femei. In vechiul Babilon, femeile berar erau deasemenea si preotese. Zeiţele Siris şi Nimkasi erau patroanele berii, iar unele tipuri de bere erau rezervate exclusiv unor ritualuri divine.
În 2100 î.Hr. Hammurabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementări privind activitatea tavernelor in marele lui Cod de Legi. Aceste reglementări aveau în vedere distribuţia berii şi erau creeate astfel încat să protejeze consumatorii. Pedeapsa prevăzută pentru vânzarea unei cantităţi mai mici decat cea menţionată era înecul, ce s-a dovedit o metodă eficientă pentru prevenirea repetării infracţiunii.
O veche tabletă, acum in păstrare la Muzeul Metropolitan din New York, descrie berea babiloniană ca: bere neagră, bere deschisă, bere roşie, bere cu trei straturi, bere cu cap, bere fără cap, etc. Mai se menţionează faptul ca berea era băută printr-un pai, iar în cazul familiei regale un pai aurit, destul de lung încât să ajungă de la tron la un container mare de bere ţinut în apropiere.
Acum 5000 de ani in Egiptul Imperial al faraonilor, berea era un important aliment în dieta zilnică.
Oamenii se strângeau să bea in “case ale berii”. Berea era băutura naţională a ţării, un aliment de bază ce îşi gasea loc atât în meniul nobilimii cât şi în cel al oamenilor de rând (fellah). Pe lângă faptul că era o băutură, berea era folosită şi ca medicament.– de asta nu prea eşti tu răcit…că bei bere …ce ruşine că nu mi-ai spus şi mie de leacul ăsta.
La sfârşitul secolului 17, alocaţia săptămânală pentru elevii de toate vârstele de la o şcoală din Anglia consta în 2 sticle pe zi. mamăăă aici era de tine.
Berea era mult mai sigură şi mai bună la gust decât apa potabilă disponibilă, care adesea provenea din râuri poluate. Berea era deasemenea comună la locul de muncă. Omul de stat şi de ştiinţă, Benjamin Franklin, care a trăit în Londra între anii 1757-1774, a înregistrat consumpţia zilnică de bere într-o tipografie din Londra ce a vizitat-o. Fiecare dintre angajaţi consumau o halbă înainte de micul dejun, o halbă între mic dejun şi prânz, o halbă la prânz, o halbă la ora 6 şi o halbă când terminau lucrul.– repet: AICI ERA DE TINE.
Mărci de bere faimoase

Italia
Peroni – Nastro Azzurro – Moretti
SURSA

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZxCVyAwp8_w]

Am ajuns în acel punct al vieţii în care totul mi se pare o mare minciună. De la prieteni până la cele mai simple şi banale lucruri.
Este ciudat când mă uit la calendar şi îmi zic: am 23 de ani…şi atât. Nu mai am înconjurată data de 18 cu multe inimioare sau miile de notiţe. Acum am unul simplu, cu o singură notiţă: 20- ziua când încep tratamentul pentru răceli.
Cândva aveam o manie:să scriu pe un calendar mare tot felul de prostioare gen: 20- la 12.30 la Romană, Vlad sau 17 Oct Petrecem cu Traian.
Uneori îmi este dor să mai scriu câte ceva pe el, dar nu mai am ce. Viaţa a ajuns să fie de o monotonie de nedescris…uneori chiar enervantă.
De 2 zile există ceva care îmi dă ocazia să zâmbesc…în fiecare zi primesc un mail. Un simplu om, un necunoscut îmi scrie. Un necunoscut îmi schiţează un zâmbet.
Poate că mă bucur prosteşte, ca o copilă, dar îmi place…este ca un joc, un joc care mă face să fiu veselă de dimineaţă.
Poate că ăsta este marele meu defect: că nu mai ştiu să fiu ceea ce eram cândva. Puştoiaca aia zvăpăiată, mereu pusă pe şotii. Poate am uitat cum se fac toate lucrurile astea.
Şi mail-ul ăsta zilnic mă face să îmi reamintesc toate aceste lucuri.
Poate că este un semn că ar trebui să trec mai departe, să îl uit…
Străinule! Îţi mulţumesc că mă faci să zâmbesc!

Cine s-a gândit până acum cum ar fi fost dacă ne-am fi născut în alte secole? Eu mereu mă gândesc cum ar fi fost să trăiesc în perioada rochiilor acelea minunate? În perioada în care nu exista radio, tv, net şi alte celea…
Să mă plimb prin parcurile fără poluare, să citesc o carte aşezată pe iarbă.
Să merg la balurile mascate, să port acele rochii superbe, cu măşti cum nu am mai văzut.
Sunt curioasă câţi dintre voi şi-ar fi dorit să se nască în acele perioade.
Un singur lucru nu cred că l-aş fi suportat: lipsa independeţei la femei. Să nu ai dreptul să comentezi la bărbatul tău, să refuzi să faci unele lucruri, să îţi alegi singură bărbatul, să poţi face numai ce îţi doreşti.
Stau şi mă gândesc că singurul lucru care mă face să mă gândesc la acele vremuri sunt rochiile…şi cam atât. Poate urmat de lipsa poluării – atât a mediului cât şi a atitudinii oamenilor.
EEEhhhh!!! Ata ete! Va trebui să mă mulţumesc cu această perioadă.