Archive for February 26th, 2009
Nuuu!!!Nu aştept niciun bebe! Aici o să vorbesc despre Bebe Expo de la Sala Polivalentă. Am văzut atâţi de mulţi bebe şi atâtea mămici gravide încât cred că încep să cred că vreau şi eu unul… Sper să mă trezesc repede din “ieşirea asta” hormonală.
Şi nici despre asta nu vreau să vă vorbesc, ci despre Parentime. O nouă organizaţie care te ajută să îţi creşti copilul. Nu vă gândiţi la bone, dădace a la tv sau alte tâmpenii de genul. NU! Ci la cursuri de educare, de comunicare, cursuri de cum să acorzi primul ajutor- ia spuneţi sincer: dacă plodul se otrăveşte îi daţi lapte, nu? E TOTAL ERONATĂ CHESTIA!!! Se dă lapte numai dacă a dat pe gât sodă causită, în alte cazuri laptele grăbeşte moartea.
Spuneam într-un post trecut că nu ştim să ne educăm copiii…şi mare dreptate am avut! Problema mai gravă este că nici nu acceptăm ajutor din afară. Mă întreabă o duduie sictirită de viaţă: cum adică : cursuri pentru părinţi? Cine suntem noi să îi educăm ei copiii. Am încercat să îi explicăm că de fapt nu vrem să îi creştem copilul, ci doar să o ajutăm să comunice cu el mai uşor- că diferenţa mare de vârstă automat că afectează şi relaţia dintre cei doi.
Nu dom’le că ea ştie ce e mai bine pentru el şi că nu are nevoie de niciun ajutor de acest gen. Am tăcut, m-am făcut că plouă şi mi-am văzut de viaţă.
Acum sincer cum credeţi că v-a fi relaţia dintre cei 2? Eu cred că una groaznică.
În România, momentan, aceasta este singura organizaţie de acest gen care ajută părinţii. Mulţi sunt sceptici- şi le dau oarecum dreptate din moment ce nu s-a mai promovat un asemenea mod de a ajuta părinţii, dar sinceră să fiu eu una m-aş înscrie la un curs de acest gen… Cum ar fi cel de acordare a primului ajutor. Sunt cazuri în care părinţii nu au ştiut să acorde primul ajutor şi copilul a murit.
Asta este realitatea. Cer să ne educăm corespunzător copiii, dar cred că înainte de toate trebuie să ne educăm pe noi!
Nu mai suntem pe vremea lu’ împuşcatu’ să nu mai avem acces la informaţii sau la bunuri. Şi totuşi nu ştim să profităm de acest lucru.
Păcat!
Posted in După vreo 10 ore de stat în picioare am cedat psihic şi am luat taxiul până acasă- de la Tineretului până în Militari. CEA MAI MARE GREŞEALĂ FĂCUTĂ VREODATĂ!!!De ce? Pentru că nenea şofer asculta Radio Vocea Evangheliei- nici nu ştiam că există aşa ceva.
Nu…dar serios acum…cum este posibil să şi fredonezi cântecele alora?! A fost cel mai cumplit drum din viaţa mea. Mă gândeam să îl rog să schimbe postul, dar omul şi-a cam dat seama că nu îmi place după faţa pe care am făcut-o când mi-a zis ce post e…deci…aşa ceva nu se poate. Suna ca emisiunile alea de pe vremea lu’ împuşcatu’ [vorba lui Marius]. Atât de comuniste…trăiam cu impresia că îmi spală creierii…cu dragostea lor purăă şi perfectă…bla bla bla… a fost cumplit. Groaznic!!! data viitoare merg cu metroul:)))