Archive for February 23rd, 2009
Netul mi-a făcut cam mulţi nervi ieri…cred că vrea o bătaie .
În fine!
Nu despre asta vroiam să scriu, ci despre Oscaruri şi filmele celebre.
Slumdog millionaire- cică filmul a câştigat Ocarul bla bla bla. Părerea mea? Este la fel de plictisitor ca şi filmul cu Brad Pitt. Fie sunt eu al naibii de pretenţioasă la capitolul filme…fie nu ştiu. Nu îmi pot da seama. Ideea este că am încercat să văd filmul cap coadă. Am reuşit, dar în timp ce filmul rula eu eram şi pe la bucătărie, mai vorbeam şi cu alţii. Pur şi simplu m-a plictisit. Nu ştiu câte ore are,dar eu ştiu că mă tot chinui de pe la ora 4 după-amiaza şi abia acum am reuşit să îl termin.
Povestea unui puşti care câştigă la „Vrei să fii miliardar?” în variantă indiană. Mmm nimic nou sub soare. Şi eu vreau să câştig acolo.
Totuşi pe lângă jocul ăsta mai prezintă şi viaţa lui- din fragedă pruncie până pe la vreo 20 şi de ani. Cu fratelui cam plecat cu pluta, cu mă-sa moartă, cu fata vieţii lui, cu care şi rămâne şi finalul cât se poate de penal- după părerea mea. Ştiţi filmele indiene,nu? Şi ştiţi că ăia dansează şi cântă…asta fac şi ăştia fac la final. Sincer? M-a dezamăgit teribil filmul ăsta.
În filmul cu Brad Pitt mi se pare interesantă ideea, dar mi-a luat vreo 3 ore să îl văd…pentru simplul fapt că mă plictiseam!!!LA CULME AŞ PUTEA SPUNE!
Nu mi s-a părut regizat prea grozav…păcat de actori.
Filmul cu tanti aia din Titanic- în tinereţi- a fost cel mai acceptabil dintre toate pe care le-am văzut. Dar finalul mi s-a părut jenant…un fel de: hai să îl terminăm mai repede că ne-am plictisit. În rest a fost chiar okey…spre fericirea ochilor mei J))
Nu mai văd filme de calitate. Este trist, dar ăsta este adevărul. Puţine filme mă mai ţin cu sufletul la gură, mă fac să fiu atentă, fără a mai face şi alte lucruri pe lângă vizionare….
După cum spuneam: poate că sunt prea pretenţioasă pentru categoria asta de divertisment…sau poate…oamenii cu filmele chiar habar nu au ce să facă. Mi-e dor de un film de calitate. Un film de care să mă îndrăgostesc…Ata ete! Cer uneori prea multe.
Probabil că vă daţi seama despre ce o să fie vorba în postul ăsta. Dacă nu, vă luminez eu: există sau nu dragoste la prima vedere?
Eu una nu cred. Nu cred că te poţi îndrăgosti din prima de o persoană despre care nu ştii absolut nimic. Că este acea atracţie între voi…da! Asta o cred, dar dragoste? Să fim serioşi.
Nu ai cum să ştii că vei rămâne cu acea persoană pe veci…la urma urmelor există 50% şanse ca relaţia să nu funcţioneze nici după ce v-aţi cunoscut cât de cât mai bine.
Eu sunt genul care se îngrăgosteşte de oricine…şi aşa cum mă îndrăgostesc aşa îmi şi trece. Fără ruşine. Nu sunt genul de om care să se implice în totalitate într-o relaţie. Sau poate nu mai sunt…eram…cândva…mi-a cam trecut acum :))
Cred că este mult mai simplu să ne ascultăm inima decât raţiunea şi tocmai din acest motiv credem în existenţa dragostei de la prima privire.
Este mult mai simplu să spui: am preferat să îmi ascult inima decât creierul. Şi ştiţi de ce? Pentru că niciodată nu o să auziţi pe cineva să spună: s-a jucat cu mintea mea…NU! O să spună: s-a jucat cu inima mea. Devenim nişte victime şi încercăm să îl arătăm cu degetul pe celălalt. De ce? De ce nu suntem conştienţi că o parte din vină ne aparţine.
Uitaţi! Vă dau un exemplu: când m-am îndrăgostit prima dată am făcut o greşeală enormă: am fugit eu la el…când ştiam că oricum relaţia este ca şi compromisă. De ce? Pentru că ştiam după aia că oricum o să îl găsesc vinovat pentru ce mi-a făcut.
Cine a fost cu adevărat vinovatul? EU! De ce? Pentru că am lăsat garda jos. Pentru că mi-am lăsat orgoliul în Bucureşti în timp ce eu fugeam la Galaţi după el.
Aşa fac multe fete. Şi apoi se plâng că de ce aşa şi de ce pe dincolo.
Dragele mele să vă dau un sfat: nu e singurul bărbat de pe planetă şi sunt sigură că o să daţi peste altul de 1000 de ori mai bun.
DAAA!!!Ştiuuu!! Dragoste la prima vedere :-@ Dar sincer acum…ia gândiţi cu creierul şi nu cu inima să vedeţi voi cum începeţi să îi găsiţi defecte, să găsiţi în el lucruri care nu vă plac, care vă deranjează chiar prea mult.
Nu el este Prinţul de pe un cal alb la care vă gândeaţi când eraţi mici.
Dragostea la prima vedere nu are niciodată rezultate prea bune pentru CORASONUL vostru…
Posted in esenta, infectii ale societatii, mistere, noi doi, reguli, romantism, zilnice | No Comments »
Aseară am fost la Teatrul Act, piesa “Netotu”- piesă recomandată de o colegă de facultate.
Ce impresie mi-a lăsat?
Ghimpel, prostul satului -interpretat de Marius Damian a fost mai mult decât genial! Pentru prima dată am stat ca pe ace la o piesă.
Spectacolul este o adaptare dramatică realizată de regizorul Cristian Juncu după texte de Isaac Bashevis Singer (Ghimpel Netotul) şi Jean Claude Carriere, iar interpretarea îi aparţine lui Marius Damian.
“Netotu'” prezintă viaţa dintr-o comunitate evreiască văzută prin ochii prostului satului, memorabil jucat de câştigătorul din 2004 al Marelui Premiu al Galei Tânărului Actor de la Mangalia.
Un spectacol despre nedreptate, Dumnezeu, dragoste şi inocenţă.
Un “unu la unu” cu spectatorul, care emoţionează cu mijloace extrem de simple şi sincere.
Este prima dată când am mers la ceainăria de la teatrul Act şi mai mult ca sigur că nu va fi şi ultima. Atmosfera este minunată, îşi induce o stare de relaxare deplină. Este ca o altă lume, o lume în care scapi de grijile cotidiene, de zgomotul uneori enervant al Bucureştiului. Acolo domnesc numai aromele ceaiurilor care parcă îţi trezesc simţurile. Muzica şi decorul sunt ultimele care întregesc acest mic univers numit : Teatrul Act.
Abia aştept să mai trag o fugă să comand un ceai şi să savurez o piesă minunată…
P.S: am uitat de prăjiturele…sunt minunate!!Ca la mama acasă!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GeILGX3nN0U]