Nietzsche a murit

Archive for the ‘zilnice’ Category

Pe PrimaTV a fost cândva o emisiune: te crezi mai deştept decât un copil de clasa a5a?
Interesantă emisiunea…
Totuşi am rămas cam mască la filmuleţul ăsta: [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iXylvckCXTw]
Sunt curioasă cum a reuşi să câştige premiul cel mare…mult noroc mai au unii oameni.

It’s like I checked into rehab
And baby, you’re my disease
It’s like I checked into rehab
And baby, you’re my disease
I gotta check into rehab
‘Cause baby you’re my disease
I gotta check into rehab
‘Cause baby you’re my dïsease

DEEEEEEEEEEEEEEEEECCCIIII!!!!
De azi nu mai pun gura pe băutură. Mi-e rău de mor, sunt mahmură, dacă ţipă cineva lângă mine cred că aş fi în stare să îi dau cu ceva în cap numai să nu mai facă asta. De aseară şi până azi am băut o sticlă cu apă şi tot mi-e sete- arşiţa. Azi vine şi Mihai- habar nu am la ce oră. Cred că o să mă sune de la aeroport.
Gata! Nu mai ştiu ce să scriu şi nu vreau să îmi chinui creieraşii aiurea.

M-am trezit din beţie…şi asta înseamnă că fie nu am băut suficient, fie…nu ştiu.
Ciudat este că încă mai simt un pic de alcool prin sânge…îmi place, mă gâdilă, îmi gâdilă globulele roşii.
Am terminat sesiunea…aproape că uitasem să vă zic.
Mă bucur că în sfârşit am terminat-o!!Mi se acrise de atâta şcoală. O să am şi eu câteva zile de linişte, de relaxare, de somn până la 12…
Mai ciudat mi se pare faptul că am început să mă gândesc la o discuţie purtată cu Chris despre… în principiu despre tâmpeniile pe care le fac. Mi-a plăcut când mi-a tuflit:
“CRISTI: suferi
CRISTI: shi-tzi inneci amaru in bautura
ME: si de ce puii mei nu rezolv nimic?!
CRISTI: ca pur shi simplu doar bei..
CRISTI: ce crezi ca alcoolul face minuni ?
ME: speram
CRISTI: p moment poate..dar p termen scurt…
CRISTI: p termen lung uitzi singura”
A fost probabil singurul care mi-a zis adevărul “în faţă”. Şi încep să realizez că nu fac decât să mă port ca un copil râzgâiat care nu are ce face altceva mai bun decât să se plângă de viaţă. Dar acum fie vorba între noi: de ce să mă plâng? La urma urmelor am tot ce îmi doresc. Oamenii ăia care nu au ce pune pe masă, care merg kilometri întregi numai ca să ia o găleată cu apă…ăia ce să mai spună?
Să devină EMO? Pentru ce? De asta suntem singurele fiinţe raţionale. Pentru că suntem singurele în stare să gândim raţional.
Şi cred că este timpul să mă pun şi eu cu picioarele pe pământ!

Îmi place viaţa mea…sau cel puţin asta îmi spun. Ciudat este că iar am devenit ploada aia emo. Nu ştiu de ce! Doar mereu mă iau de ei. În fine!
Eram în metrou şi mă întrebam: unde dracu vreau să ajung? Azi m-am dus la examen mahmură. Ieri am băut de am turbat…de ce? Nici eu nu ştiu. Sau poate ştiu şi pe undeva încerc să ocolesc subiectul. Stau şi mă întreb pe când va veni şi schimbarea?! Am mai primit o lovitură azi…aşa fraţilor! fără număr, fără număr că doar sunt din piatră, fără sentimente. Ciudat este că în seara asta probabil că o să mă fac praf! Sunt la al doilea pahar cu vin şi nu mă las până nu termin sticla.
Vorbeam într-o zi cu Mary şi îi spuneam că în momentul ăsta suntem amândouă terminate, distruse psihic. Problema este că ea este mai matură decât mine şi mereu îmi spune: “Nu mai bea! Îţi face rău! Te rog!Ai grijă de tine!” Eu o aprob şi seara când ajung acasă deschid o sticlă de băutură. Deja s-au adunat cam multe sticle şi ficatul meu începe să îmi facă scandal. Îi dau una şi continui să beau.
Momentan viaţa mea este de câcat! Am nevoie de umărul lui …să plâng pe el…şi el îmi spune că este într-o ceaţă în ceea ce privesc sentimentele. Aşa că mă închid în camera mea, bag nişte muzică, doar de dragul de a fi şi torn puţin câte puţin vin sau orice altceva.
M-a distrus.
Uneori îmi muşc buza să nu mai plâng, alteori am ochii umflaţi şi roşii de la atâta bocit. Poate am obosit…sau poate am realizat că s-a terminat. Nu ştiu…
Ştiu doar că am început să beau şi că îmi place starea pe care mi-o conferă…Pot să îmi iau gândul de la toate astea.
Acum sinceră să fiu nu ştiu de ce beau…chiar nu am motive. Motive întemeiate….pur şi simplu a devenit un…moft. Înainte de culcare mă îndop cu nişte alcool. Consider că aşa adorm mai repede, nu mai am coşmaruri, nu mă mai trezesc pe la 2 şi încep să plâng că proasta. Prea complicat pentru mine. Mama mi-a zis că îmi complic viaţa aiurea. Cu oameni care nu merită…poate are dreptate, poate ar trebui să o ascult mai des…nu ştiu.
Ştiu doar că trebuie să o termin cu obiceiul ăsta prost de a-mi mai distruge viaţa.
Poate că acum e cazul să mă maturizez…Să încep oare de mâine?

Intrasem pe un blog- al unei persoane publice şi am constatat cu stupoare limbajul folosit de duduia în cauză: k= ca, jmechera/shmechera= şmecheră şi tot aşa. Am rămas oarecum şocată. De altfel duduia le critica pe altele: că uite cum e aia şi uite cum e cealaltă. Bine! Înţeleg că este o modă să stâlceşti cuvintele, să le …americanizezi- cred că am inventat un cuvânt, dar nu mi se pare normal să ajungi să fii o persoană publică şi să ai un asemenea mod de a scrie. Eşti român! Nu îţi cere nimeni să fii mândru până nu îţi mai incapi în piele, dar chiar nu strică să scrii corect.
Nu am nimic cu ea, din partea mea poate să facă numai ce vrea, dar pur şi simplu nu mi se pare normal să fii român şi să ai un limbaj de tot râsul.
Nu este prima dată când mă iau de asemenea persoane. Oameni buni cu ce e mai diferit dacă spui cumpărături în loc de SHOPPING sau loc de muncă în loc de joooob!
Mi se pare chiar penal! Sincer! Suntem români şi trăim în România. De ce vrem să ne credem în America- ţara posibilităţilor?
Într-adevăr nu este ţara perfectă- sau ar fi perfectă dacă nu ar fi locuită [hahahahaha]
Totuşi niciodată nu am înţeles de ce piţipoancele- pentru că de la ele a pornit această modă – sunt deranjate de faptul că sunt românce. Nu îţi convine? Ai mamă bani să pleci în străinătate- de unde ştiu? Că îţi permiţi să îţi duci viaţa prin moluri sau Bambu. [DA!Ştiu: mall-uri şi Bamboo]
Îmi amintesc,pe vremea când trăia George Pruteanu că la una din emisiunile sale chiar discutase despre această problemă a tinerilor şi nu numai…ăştia cam de o vârstă cu mine…sau poate un pic mai mari. Chiar mă gândeam cum ar fi dacă am trăi în America. În loc de cuvinte în engleză am folosi cuvinte în română? Poate măcar aşa să fim diferiţi de restul. DAR NUUUUUUUU!!!!!Doamne fereşte! Dacă se uită lumea ciudat la noi? NU NU!! SĂ fim cul! Că aşa este mai bine.
Eeehhh dar ce ştiu eu,nu?

Azi am ultimul examen din sesiunea asta. Am zis aşa: când ajung de la examen 2 zile o să dorm neîntoarsă. Pur şi simplu sunt terminată psihic.DA! Am obosit!
Abia aştept somnul de azi 😀

Vorbeam cu Dan despre mare…şi cât de dor îmi este de ea. De nopţile de la mare când înotam în apa caldă, când era linişte, fără copii gălăgioşi, când mă puteam pierde printre valurile mici. Mi-e dor de prietena mea de la mare, cea cu care mergeam la plajă şi râdeam ca nebunele de unele singure, când ieşeam în cluburi şi agăţam, în glumă, băieţi.
Mi-e dor de mare şi de soarele cald de vară. Mi-e dor de multe lucruri care ţin de mare, de scoici, de nisipul care uneori mă frigea în tălpi, până şi de alge şi de meduze. Mi-e dor de apa sărată pe care uneori o înghiţeam când Geo mă băga cu capul la fund, când valurile mă dădeau jos din picioare când eram aproape de mal…
Mi-e dor de crema de protecţie, de muzică de pe plajă, de porumbul vândut de către tot felul de indivizi- unii mai dubioşi decât alţii- şi noi îl savuram fără probleme. Mi-e dor de pozele cu maimuţica, de salteaua mea golflabilă şi de costumul meu de baie…ăla negru cu biluţe colorate…
mi-e dor de crema mea creolă după câteva zile de stat la soare, de pistruii care îmi invadau nasul, de scoici, de prosopul ud, de cearşaful plin cu nisip..
Mi-e dor de apus şi de răsărit, de aerul rece…de tot…
Mi-e dor de mare!</stronî