Archive for the ‘zilnice’ Category
Cur este să fii vedetă? Toate persoanele publice urlă în stânga ;i în dreapta: VAAAAIIII PRESA ESTE REA! VAAAAIII PRESA NU NE LASĂ ÎN PACE :-@
Acum sincer, fie vorba între noi, câte din toate aceste “vedete” s-ar reîntoarce la viaţa pe care o aveau înainte? Câţi dintre voi o văd pe Hormonica mergând iar cu autobuzul? Acum nu că aş avea ceva cu ea de am dat-o drept exemplu. Nu înţeleg de ce se tot plâng “vedetele” de la noi de viaţa pe care o au. Oameni buni voi cui vreţi să vindeţi gogoşile astea? Voi chiar vreţi ca eu să cred că a venit cineva la voi cu cuţitul la gât şi v-a spus: “Ştii ceva? Tu de mâine eşti vedetă!”
Să fim serioşi!!! Nimeni, dar absolut nimeni nu vă obligă să vă băgaţi pe această “meserie” al naibii de bănoasă.
Totuşi la noi, încă, nu există vedete în adevăratul sens al cuvântului, ci nişte piţipoance sau cocalari care vin cu diferite probleme existenţiale [ce este drept numai pentru ele].
Şi, din păcate, noi acceptăm aceste nimicuri, mai grav este că le promovăm, uneori poate prea brutal.
Este stresant când vrei să cauţi o ştire interesantă şi dai peste: “Alina Plugaru vrea să facă sex cu 60 de bărbaţi”. Aşa…şi???? Cu ce ar trebui să mă impresioneze pe mine acest lucru? Sau cu ce mă ajută să ştiu că duduia vrea să fie cu atâţia? Asta cu siguranţă nu o să mă ajute şi mai departe.
Vina este oarecum şi a noastră. De ce spun acest lucru? Pentru că am ajuns să ne rezumăm la lucruri superficiale, la problemele care chiar nu îşi au rostul în vieţile noastre cotidiene.
Aceste “vedete” sunt “hrănite” cu curiozitatea omului pentru ce se întâmplă în curtea vecinului. Unii din noi am ajuns să fim mai interesaţi de viaţa familiei Columbeanu decât de cea de a acasă. Este înfricoşător că s-a ajuns la o asemenea situaţie. Este vina noastră că permitem promovarea acestor nonvalori, apărute ca ciupercile după ploaie.
Cred că dacă este să te gândeşti puţini oameni care apar pe sticlă sunt cu adevărat vedete. Şi, chiar vă rog, să îmi permiteţi să vă spun ce cred eu când zic: vedetă. Nu ceasul de aur, nu telefonul de şapteji de mii de euro, nu hainele din blană sau cluburile din dotare definesc o vedetă [ADEVĂRATĂ!], ci modul prin care se afirmă- nu prin certuri ca la uşa cortului sau limbaj de “cartier”. Câte personalităţi au dat clasă “vedetelor” ?
Îmi amintesc pe vremea când trăia Pruteanu de o fază de la Naşu. Pe lângă Pruteanu mai sunt invitaţi şi vreo 5 manelişti- sper că ştiţi că Pruteanu a dus o luptă crâncenă împotriva maneliştilor.
La un moment dat Pruteanu întreabă: De ce a fost nevoie să chemaţi 5 manelişti? Iar eu să fiu singur? Credeţi că este nevoie de 5 manelişti pentru a primi un simplu răspuns la o simplă întrebare?
Şi într-adevăr! În acea seară Pruteanu a închis gurile a celor 5 manelişti din platou.
Păcat că nu se mai “fabrică” astfel de valori. Acum totul este superficial…un fel de “Made in China”.
O altă vină, din punctul meu de vedere, este purtată de presă, care ne “bagă pe gât” asemenea personaje penale…care nu merită 2 bani. DA! Oamenii îşi fac datoria, ei pentru asta sunt plătiţi. Să scrie despre tot felul de retarzi cu aere de vedete.
Uneori chiar depăşesc limitele bunului simţ, nu mai fac deosebirea dintre ştirea senzaţională şi bârfa de la colţul blocului….
EEEhhh, dar ce ştiu eu, nu?
Sunt doar o persoană deloc publică şi foaaaarte invidioasă pe piţipoancele alea drăguţe.
Posted in NU!!! Nu e vorba de un băiat! Ci de nenea ăla de sus. Azi am primit minunata veste: Sunt integralistă =))
Atât! Ma întorc la bucătărie să gătesc :))
De ceva vreme încoace tot citesc pe forumul facultăţii o chestie care a început să fie deranjantă: [at] yahoo [punct] com- înlocuiţi at cu @ şi punct cu . .
Nu am nimic împotriva lucrurilor noi, nu mă înţelegeţi greşit, dar pur şi simplu devine sâcâitoare. Chiar trebuie să îmi dai astfel de explicaţii? Ţi se pare că dacă ai fi scris de la bun început adresa cu “@” şi “.” nu aş fi înţeles sau ce? Ştiu că nu sunt fana numărul 1 al informaticii, dar totuşi ştiu unele lucruri…ca de exemplu astfel de date.
În fine!
De obicei lumea spune că eu sunt aia cu probleme…şi de multe ori tind să cred că ei chiar au dreptate.
Leapşa primită de la şefu sună cam aşa: TU CE AI SCHIMBA LA ROMÂNIA?
Păi… staţi aşa să mă gândesc! Ce aş schimba eu la România?!
Cu ce să încep? De obicei cu începutul:
– în primul rând aş băga o reeducare a oamenilor- nesimţirea atinge uneori cote maxime
– aş impune reciclarea- şi aşa că suntem printre cele mai poluate ţări, nu cred că un pas de acest gen ar fi dăunător.
– aş interzice apariţia pe tivi a “vedetelor” apărute peste noapte ca ciupercile după ploaie- unele din ele chiar nu au ce să caute pe sticlă.
– aş interzice ştirile de la ora 5 =)) – acum fără vrăjeală- nu suport să mai aud de crime, violuri şi jafuri.
– aş închide cluburi ca Bambu…numai de-al dracu să văd ce ar face piţipoancele şi cocalarii noaptea – nu prea îi văd în expirat sau…suburbia =))
– aş interzice manelele…la dracu cu ele! nu vreau să mor din cauza lor.
Şi cam atât! În mare parte cam astea sunt lucrurile pe care le-aş schimba…
Leapşa o ia cine vrea
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wABFdUIIxlw] În plictiseala mea zilnică am zis să îmi pun un film …de orice fel…măcar să adorm. Aşa că am ales: Nights in Rodanthe. Un film de dragoste cu Richard Gere şi Diane Lane. Sincer? Este un film care la final mi-a stors o lacrimă. Poate că este şi starea prin care trec acum ,dar sunt sigură că nu este doar atât.
Nu o să vă dau niciun detaliu… vă las să îl savuraţi aşa cum am făcut-o şi eu
Azi mi-am început ziua în cel mai nasol mod cu putinţă…acum…acum dansez de fericire. Sper ca toate promisiunile din seara asta să devină realitate! 😀
Se apropie minunata zi de 14 februarie. Până acum 5- 6 ani era o zi ca oricare alta, dar în ultima vreme este una dintre cele mai importante. De ce? Pentru că este Valentine’s Day. De unde am preluat-o? De la americani…la fel cum am preluat şi multe alte sărbători nesemnificative pentru tradiţia noastră…şi mai nou am văzut că sărbătorim şi ziua Americii…în timp ce ei cred că România este..că nu există pe hartă. În fine.
Mi-am permis să dau un search pe atotştiutărul gugle [DAAA!!!Google] şi să aflu cum stă treaba. Şi uite ce am aflat:
În Europa
În Suedia este numită ziua tuturor inimilor . Nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, aşa că pe 14 februarie plantele şi florile încep să crească. Ziua îndrăgostiţilor a fost sărbatorită ca ziua în care încep lucrările în vii şi pe câmpuri. Este de asemenea spus ca păsările se căsătoresc în această zi. Cu siguranţă, numai de curând este sărbătorită ca Ziua iubirii. Ziua iubirii este tradiţional 12 martie, ziua Sf Gregor.
În România, sărbătoarea tradiţională pentru iubiţi este Dragobete care este sărbătorit pe 24 februarie. Este numit după un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Parte din numele lui drag, care poate fi găsit şi în cuvântul dragoste.
România a început să sărbătorească şi Valentine’s day, deşi deja avea Dragobetele ca o sărbătoare tradiţională. Aceasta a dus la multe repercursiuni din partea mai multor grupuri, persoane reputabile şi instituţii dar şi organizaţii naţionaliste ca Noua Dreaptă, care condamnă Ziua îndrăgostiţilor ca fiind o sărbatoare superficială, comercialistă, importată drept un kitsch occidental.
În Orientul Mijlociu şi Africa
În Turcia, Valentine’s day este numai Sfantul Gregor care se traduce în Ziua Inimilor Dragi/Dulci În cultura persă (Iran) S este o zi pentru iubire şi este pe 29B în calendarul solar jalali. Dată corespunzătoare calendarului gregorian este 17 februarie. S era sărbătorit în Marele Imperiu Persan în sec 20 i.e.n. În Egipt este o altă zi a iubirii în noi 4 numită ziua iubirii egiptene.
Pe continentele americane
În Brazilia, ziua înămoraţilor sau ziua iubitului/iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, când cuplurile îşi dau cadouri cum ar fi: ciocolată, felicitări şi de obicei un buchet de flori. Aceasta a fost aleasă ca ziua înainte de Sfântul Anton, cunoscut aici ca sfântul căsătoriei, când multe femei singure realizează ritualuri populare pentru a găsi un soţ bun sau iubit.
În Columbia, Ziua iubirii şi a prieteniei este sărbătorită în a treia vinere şi sâmbătă din septembrie, datorită scopurilor comerciale. În această ţară, prietenul secret este o tradiţie foarte populară, care presupune desemnarea fiecărui participant un destinatar a unui cadou secret (asemănător tradiţiei de Crăciun Moş Crăciun Secret) În Mexic, ziua iubirii şi prieteniei este sărbătorită asemănător ca în Columbia dar pică in altă dată.
În Orientul Îndepărtat
Datorită unui efort de marketing concentrat, Valentine’s Day a apărut şi în Japonia şi Coreea ca o zi în care mai mult femeile şi mai puţin bărbaţii dăruiesc bomboane, ciocolată şi flori. A devenit ca o obligaţie ca multe femei să dăruiască ciocolată tuturor colegilor bărbaţi. În Japonia este cunoscut ca giri-choko, de la cuvintele giri – obligaţie şi choko – ciocolată. Aceasta contrastează cu honmei-choko, ciocolata dată persoanei iubite. Prietenii (mai ales fetele) pot schimba intre ele in tomo-choko…tomo-prieten. Prin efort de marketing susţinut, o zi reciprocă, Ziua albă a apărut. Pe 14 martie bărbaţii sunt aşteptaţi să întoarcă favorul celor care le-au dat ciocolate de Ziua Îndragostiţilor. La început cadoul de retur trebuia să fie o bezea sau cioco albă, de unde si numele de Ziua albă. Însă acum lenjeria a devenit un cadou foarte comun. În cultura chineză, există un omolog al Zilei Îndrăgostiţilor numită Ziua Saptelor, potrivit legendei Ciobanului si Tesatoarei Menajera care s-au găsit în Rai în ziua a şaptea a lunei a şaptea a calendarului lunar.
Nu am nimic cu această sărbătoare, adică nu vreau să se înţeleagă că aş fi împotriva ei, ci pur şi simplu nu mi se pare normal să sărbătorim ceva ce NU NE APARŢINE!
Noi avem Dragobetele…şi normal ar fi să le sărbătorim!
De ce să împrumutăm lucruri din tradiţia altora? De ce oamenii de rând nu vor să înţeleagă cât de apreciată este tradiţia noastră în afara României? Singura mare greşeală pe care, consider, că o facem este aceea că nu ştim să ne promovăm tradiţia.
Am mai observat încă un lucru destul de bun pentru noi, ca ţară, faptul că se promovează turismul rural. Că vin americanii la noi şi mănâncă mămăliguţă şi sarmale.
Dacă o asemenea promovare aduce beneficii gândiţi-vă ce bine ar fi primite şi părţi din tradiţia noastră. Fiecare ţară are o tradiţie şi o cultură deosebită, nu zic nu, dar noi avem avantajul peisajelor minunate.
Păcat că nu ştim să apreciem aceste lucruri şi le întoarcem spatele. Pentru ce? La urma urmelor câţi dintre noi se mută în alte ţări şi rămân acolo? Nu cred că sunt mulţi oameni. Iar cei care fac asta sigur se vor gândi la România şi vor povesti lucruri legate de ea, nu de America sau altele.
Deci!
Oameni buni! Haideţi să promovăm tradiţia noastră! Nu pe a altora. Că ăia sigur nu ne promovează tradiţia de dragul de a o promova.
Deja simt că s-au adunat prea multe în mintea mea. Tot felul de idioţenii, de tâmpenii….deja simt cum am nevoie de nişte vin, dar am promis să nu mai beau…şi sper să mă şi ţin de promisiune. Trec prin acea perioadă minunată a vieţii mele în care mă întreb: ce dracu este de învăţat din toate astea?!
Cu ce mă ajută pe mine toate astea?!
Niciodată nu m-am mai simţit atât de…debusolată, pierdută…niciodată nu m-am mai simţit atât de ciudat. Am nevoie de o pauză…în tot ceea ce fac. Am nevoie să mă relaxez, să îmi pun în ordine gândurile, ideile şi toate sentimentele pentru că dacă nu o fac…hai să spunem că sunt ca o bombă cu ceas care stă în orice moment să explodeze…
Va urma…
Se pare că nu am învăţat suficient de bine la primul examen…şi deja am restanţă. Dezamăgită? DA! Rău de tot chiar!