Nietzsche a murit

Archive for the ‘zilnice’ Category

Este ora 3,14 şi eu mă plictisesc teribil. Nici măcar chef de viaţă nu mai am…şi poc! S-a aprins un beculeţ. Ştiu ce să scriu: Pe cine am şi de ce îl am la blogroll.
1. E-pula: hai să spunem că este un fel de educaţie sexuală amuzantă.
2. AndreeaG: domnişoara are nişte poveşti amuzante, îmi place stilul ei de a scrie…nu ştiu de ce…pur şi simplu îmi place. Vă recomand asta
3. Arhi: cred că nu are rost să mai spun de ce îl citesc zilnic, nu? Dacă nu v-aţi prins vă zic: omul are un stil aparte de a pune problema, este mereu haios, rar am găsit posturi care să mă plictisească.
4. Bulletproof: Alex este în bloggroll-ul meu de o lună- scrie rar, dar merită. Are subiecte diferite de ce vezi pe alte blogg-uri. Vă recomand asta
5. Cătălin: Şefuleeee!!! Vă recomand să citiţi asta. Specialistul în materie de modă nu m-a dezamăgit niciodată la partea asta.
6. CătălinG: fotograful căruia i-aş face reclamă moca. De ce? De asta
7. Vlad: este printre puţinele persoane care îmi dau bătăi de cap la capitolul citit. Fie sunt eu mai grea de cap, fie are el un stil aparte de a scrie- şi chiar îl are…şi eu sunt puţin mai grea de cap [adică aiurită bre!]. Vă recomand
8. Cora: domnişoara creativă. Îmi place
9. Curvette: DA! O citesc! De fiecare dată când scrie ceva eu dau click şi stau cu ochii lipiţi de ecran. Are un limbaj de 1000 de ori mai dezvoltat decât al unui politician. Recomand
9. D3M3NŢIAL: my maaan!!De ce îl citesc? Pentru că merită. După ce ai intrat o dată la el sigur mai intri şi a doua oară. Uite un exemplu
10. Darael: omul care vede viaţa în culori
11. DONO: poveşti amuzante din viaţa unui om simplu
12. Dugy: nu cred că mai are rost să vă spun de ce îi citesc zilnic blogg-ul, nu? P.s: Ovidiu mamă plăteşte-ţi blogul că e de rău.
13. Little Dot: omul cu sportul
14. Mircea Badea: pentru că este printre puţinii care mă face să râd cu lacrimi şi când e de plâns. Acum este în grevă de nu mai scrie?
15. Sunshine Sarah: Morcoveaţa mea preferată. Uite şi de ce
16. Under the bridge: Din cauza lui nu mai mănânc eu de la KFC

Ştiu! Nu sunt singurii din lista mea, dar ei sunt cărora le rezerv întotdeauna timp să îi citesc.

Astăzi sunt decisă să fac un maraton în faţa monitorului de la calculator. Azi vreau să văd toooooaaate desenele animate care mi-au marcat tinereţea.
Deja am văzut:
Hercules
101 Dalmaţieni
Doamna şi Vagabondul
Mulan
Continuarea peste câteva ore

MERCI CREAŢO!!!!Ştii tu de ce!:d

Buuuun!!!Cristi este unul dintre cei mai mari băutori de bere pe care i-am cunoscut vreodată…Şi prin urmare m-am decis să îi fac o mică surpriză: să îi prezint istoria berii.
Aşa că Crisule ia o gură de loc şi citeşte:
Berea a apărut acum cca. 6000 de ani. Vine cel mai probabil de la pâine care s-a udat şi a început să fermenteze, de unde a apărut procesul de fermentare.
Această descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel că nu se poate şti sigur, unde a fermentat la început berea.– tu îţi dai seama ce tare ar fi fost dacă o descopereai tu?
În toată lumea 20000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la normală, slab alcoolizată, pils, amară, cremă de bere şi bere neagră.
Chinezii au produs berea numită ‘Kui’ cu aproximativ 5000 de ani in urmă. In Mesopotamia, o tabletă de lut veche de 4000 de ani, indică faptul că meseria de berar era una foarte respectată şi că cei mai buni berari erau femei. In vechiul Babilon, femeile berar erau deasemenea si preotese. Zeiţele Siris şi Nimkasi erau patroanele berii, iar unele tipuri de bere erau rezervate exclusiv unor ritualuri divine.
În 2100 î.Hr. Hammurabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementări privind activitatea tavernelor in marele lui Cod de Legi. Aceste reglementări aveau în vedere distribuţia berii şi erau creeate astfel încat să protejeze consumatorii. Pedeapsa prevăzută pentru vânzarea unei cantităţi mai mici decat cea menţionată era înecul, ce s-a dovedit o metodă eficientă pentru prevenirea repetării infracţiunii.
O veche tabletă, acum in păstrare la Muzeul Metropolitan din New York, descrie berea babiloniană ca: bere neagră, bere deschisă, bere roşie, bere cu trei straturi, bere cu cap, bere fără cap, etc. Mai se menţionează faptul ca berea era băută printr-un pai, iar în cazul familiei regale un pai aurit, destul de lung încât să ajungă de la tron la un container mare de bere ţinut în apropiere.
Acum 5000 de ani in Egiptul Imperial al faraonilor, berea era un important aliment în dieta zilnică.
Oamenii se strângeau să bea in “case ale berii”. Berea era băutura naţională a ţării, un aliment de bază ce îşi gasea loc atât în meniul nobilimii cât şi în cel al oamenilor de rând (fellah). Pe lângă faptul că era o băutură, berea era folosită şi ca medicament.– de asta nu prea eşti tu răcit…că bei bere …ce ruşine că nu mi-ai spus şi mie de leacul ăsta.
La sfârşitul secolului 17, alocaţia săptămânală pentru elevii de toate vârstele de la o şcoală din Anglia consta în 2 sticle pe zi. mamăăă aici era de tine.
Berea era mult mai sigură şi mai bună la gust decât apa potabilă disponibilă, care adesea provenea din râuri poluate. Berea era deasemenea comună la locul de muncă. Omul de stat şi de ştiinţă, Benjamin Franklin, care a trăit în Londra între anii 1757-1774, a înregistrat consumpţia zilnică de bere într-o tipografie din Londra ce a vizitat-o. Fiecare dintre angajaţi consumau o halbă înainte de micul dejun, o halbă între mic dejun şi prânz, o halbă la prânz, o halbă la ora 6 şi o halbă când terminau lucrul.– repet: AICI ERA DE TINE.
Mărci de bere faimoase

Italia
Peroni – Nastro Azzurro – Moretti
SURSA

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZxCVyAwp8_w]

Am ajuns în acel punct al vieţii în care totul mi se pare o mare minciună. De la prieteni până la cele mai simple şi banale lucruri.
Este ciudat când mă uit la calendar şi îmi zic: am 23 de ani…şi atât. Nu mai am înconjurată data de 18 cu multe inimioare sau miile de notiţe. Acum am unul simplu, cu o singură notiţă: 20- ziua când încep tratamentul pentru răceli.
Cândva aveam o manie:să scriu pe un calendar mare tot felul de prostioare gen: 20- la 12.30 la Romană, Vlad sau 17 Oct Petrecem cu Traian.
Uneori îmi este dor să mai scriu câte ceva pe el, dar nu mai am ce. Viaţa a ajuns să fie de o monotonie de nedescris…uneori chiar enervantă.
De 2 zile există ceva care îmi dă ocazia să zâmbesc…în fiecare zi primesc un mail. Un simplu om, un necunoscut îmi scrie. Un necunoscut îmi schiţează un zâmbet.
Poate că mă bucur prosteşte, ca o copilă, dar îmi place…este ca un joc, un joc care mă face să fiu veselă de dimineaţă.
Poate că ăsta este marele meu defect: că nu mai ştiu să fiu ceea ce eram cândva. Puştoiaca aia zvăpăiată, mereu pusă pe şotii. Poate am uitat cum se fac toate lucrurile astea.
Şi mail-ul ăsta zilnic mă face să îmi reamintesc toate aceste lucuri.
Poate că este un semn că ar trebui să trec mai departe, să îl uit…
Străinule! Îţi mulţumesc că mă faci să zâmbesc!

Cine s-a gândit până acum cum ar fi fost dacă ne-am fi născut în alte secole? Eu mereu mă gândesc cum ar fi fost să trăiesc în perioada rochiilor acelea minunate? În perioada în care nu exista radio, tv, net şi alte celea…
Să mă plimb prin parcurile fără poluare, să citesc o carte aşezată pe iarbă.
Să merg la balurile mascate, să port acele rochii superbe, cu măşti cum nu am mai văzut.
Sunt curioasă câţi dintre voi şi-ar fi dorit să se nască în acele perioade.
Un singur lucru nu cred că l-aş fi suportat: lipsa independeţei la femei. Să nu ai dreptul să comentezi la bărbatul tău, să refuzi să faci unele lucruri, să îţi alegi singură bărbatul, să poţi face numai ce îţi doreşti.
Stau şi mă gândesc că singurul lucru care mă face să mă gândesc la acele vremuri sunt rochiile…şi cam atât. Poate urmat de lipsa poluării – atât a mediului cât şi a atitudinii oamenilor.
EEEhhhh!!! Ata ete! Va trebui să mă mulţumesc cu această perioadă.

Primită de la Nenea Şef, leapşa aceasta mă pune să-mi scriu un autoportret completând câteva chestii. Aşadar:

Gata! Se opreşte la mine…cine o vrea..să o ia 😀

Buuun!!! Am fost la Cluj- am zis că mă duc…v-am înnebunit zicând mereu că plec acolo.
Ce părerea mi-a făcut?
Păi!
Clujul este un oraş mic, dar mic rău- sau cred asta pentru că m-am obişnuit cu Bucureştiul şi… poate fi şi asta o explicaţie.
A fost destul de frig, a nins mereu ceea ce m-a cam secat. Nu suport frigu., nu suport frigul cu ninsoarea.
De ce spun că este mic? Păăăiii de la gară până în centru cu taxiul faci cam 5-10 minute maxim. Şi gara este oarecum la periferie.
Oamenii sunt minunaţi, calmi,doar ştiţi voi cum sunt ardelenii:mai molcomi,mai “leneşi” şi…nah! m-am trezit eu moldoveancă în mijlocul ardelenilor.
Arhitectura este, într-adevăr veche, ei păstrând stilul acesta şi la clădiri noi. Aici chiar am fost impresionată- şi ghidul meu personal Marius [:D] chiar a făcut o treabă bună povestindu-mi diferite povestioare ale oraşului.
Nu auzeai claxoanele maşinilor. În cele 2 zile cât am stat nu am auzit decât o singură dată “vocea” unei maşini.
Liniştea asta chiar m-a “domolit” un pic. A fost oarecum benefică pentru neuronii mei.
Am văzut tot felul de monumente- nu mă puneţi să le înşir că sigur o să uit vreo unu sau două.
Am ieşit într-un bar/ restaurant…unde era cam foaaaaarteee plin, dar super drăguţ aranjat. Singurul lucru care m-a enervat- nu!!!NU DERANJAT, CI ENERVAT!- a fost că am stat 2 ore să aşteptăm să ne aducă comanda. Urât! Foarte urât!
Seara este atât de linişte că dacă te chinui mai mult îţi poţi auzi gândurile. A fost prima noapte în care am dormit neîntoarsă- poate şi drumul de 9 ore de la Bucureşti până la Cluj a avut o influenţă.
Totuşi simt o oarecare urmă de dezamăgire- mă aşteptam la altceva. Nu ştiu la ce…dar eu mă gândeam şi vedeam Clujul altfel…poate că vorbeşte oboseala din mine.
Merită văzut? CATEGORIC!
Merită să te muţi acolo? Da! Dar numai dacă eşti o persoană doritoare de linişte.
Aş renunţa la Bucureşti pentru Cluj? Sub nicio formă. Puteţi să mă faceţi nebună, dar după Paris, Bucureştiul este oraşul meu de suflet.

Atât au trecut! Mi-e dor de ea…singurul regret este că nu am fost lângă ea atunci când a avut nevoie de mine.
Acum…mi-aş vinde şi sufletul numai să o ţin de mână în acele momente…

Mâine plec la Cluj…astă înseamnă că nu prea o să scriu nici mâine şi nici poimâine.
Până atunci vă las să vă delectaţi cu o melodie:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TJnJTyOCj_E&feature=rec-HM-r2]