Archive for the ‘zilnice’ Category
Păăăăi cu ce să încep?
1. Am fost la bazin şi mi-am bălăcit corpu vreo oră.
2. Mi-am făcut mii de draci la supermarket: am stat la o coadă aproape o oră şi în spetele meu era o cucuoană care mai avea puţin şi dădea peste mine- drept răsplată a primit vreo două coate…din greşeaaalăăă… :)) sau nu
3. Un nenorocit de proiect nu îmi dă pace- şi nu! Nu este vorba de licenţă.
4. Mi-am luat o bentiţă nouă super cute
5. A ajuns iepuraşul şi pe la Ovidiu
6. Am mâncat o tonă de căpşune aseară…poftele domnule…poftele 😀
7. Mâine mă duc la teatru :X Abia aştept
8. Melodia zilei:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FglU0X-Vyrw]
9. Se apropie licenţa
10. Tot nu am idei 😀
Posted in NU! NU mi-a revenit inspiraţia..dureros de trist:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gm9Qy8T7H8c&feature=related]
Ascultam acum câteva zile o melodie..şi mi-am amintit de copilărie…oooohhh dulce copilărie!
De ce mi-am adus aminte? Păi pentru simplu fapt că mă gândesc cât de norocoşi am fost. Ce ştiam noi de calculatoare, de jocuri pe console, de filme violente, desene cu violenţă.
Vă mai amintiţi jocurile copilăriei?
Noi am fost o gaşcă de vreo 30 de copii. Eu şi cu încă vreo 4 eram cei mai mari. Restul erau de aceeaşi vârstă.
Când ieşeam afară ni se auzeau vocile până la stradă.
Daaar ceva s-a întâmplat…ne-am maturizat. Prima “ruptură” s-a produs când cei mai mari au ajuns la liceu. După ei, la vreo 2 ani, am urmat eu. Deodată lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade. Deja la liceu nu mă mai interesau “prietenii copilăriei”. Eram preap reocupată să mă distrez ca cu colegii mei de liceu. Am început să cunosc băieţi de facultate, să ies cu ei, să mă distrez. Deja, în clasa a12a, abia dacă ne mai ziceam “salut”. Fiecare avea o altă mentalitate, avea alte dorinţe, alte visuri de viitor. Ruptura a fost prea bruscă şi dureroasă aş putea spune. Din gaşca de 30 de oameni am mai rămas în relaţii bune cu 2 persoane, cu încă 2 fete: creţuli şi blondi. Atât!
Când am ajuns la facultate deja parcă nu mai eram copila aia care juca “baba oarba” sau “flori, fete sau băieţi”.
Mi-e milă de generaţiile care ne urmează. Ei habar nu au ce copilărie frumoasă am avut. Nu aveam griji, stăteam până la 12 fără să le fie alor noştri frică să nu fim răpiţi. Erau alte vremuri, mult mai frumoase.
Daaarrr… toate sunt numai amintiri din copilărie.
Ieri a fost cutremur. Ştiu! Eram şi eu prin zonă. Şi DA!!Mi-a fost frică!!!!!! Atât!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uV0GWXVroeg]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hM5UJvnbbuY]
De dimineaţă deschid minunatul EVZ.ro şi mare îmi este mirarea când văd următorul articol sau mai bine zis titlu de articol:
Nu ştiu! Cred că lenea şi primăvara îşi spun cuvântul. Momentan îl am pe Piti în grijă…aşa că în loc să mă stresez cu toţi idioţii/ idioatele prefer să mă joc cu el.
Într-o societate a secolului XXI dreptul la libera exprimare este înlocuit cu cenzura. De ce? Pentru că, în opinia mea, suntem încă limitaţi mintal. Scriam într-un post anterior de diferenţa dintre “ciudat” şi “diferit”. De ce l-am scris? Pentru că ştiam că o să vină rândul şi cenzurii. De fapt, această neînţelegere a mentalităţii unora este definită ca o cenzură proprie. Ne plângem că piesele celor de la Parazziţii sunt cenzuraţi la greu, dar şi noi îi cenzurăm pe alţii. Sper că vă daţi seama despre ce vorbesc.
De unde şi de ce a apărut aceastp cenzură? Nu ştiu când a apărut…probabil că din când ne ştim….de ce? Pentru că ne este frică să deschidem ochii. Preferăm să vedem lumea ca fiind un loc fără înjurături, fără sex înaintea căsniciei, fără urinatul în locuri publice şi tot aşa.
Sunt cenzuraţi oameni care au ceva de spus, şi acel “ceva” reprezintă de fapt crudul adevăr în care mentalităţile noastre se învârt. Suntem ca nişte maşinării…mergem după o anumită regulă. Şi cam atât. Citeam la Arhi o fază: legată de cenzura pe bloguri. Cum îmi sună?! Destul de naşpa! De ce? Păi pentru simplul motiv că dacă spui ceva ce deranjează pe cineva acea persoană te poate raporta…automat eşti cenzurat.
Nu vreau să trăiesc într-o lume în care cenzura domină, în care cenzura este de fapt o lege de bază a modului de gândire…
Un fel de…vaaai nu zic asta pentru că îl jignesc pe y sau nu zic asta pentru că îl vizează pe x. Cine se simte bine, cine nu…nu.
De ce eu, ca simplu om, nu am voie să îmi expun punctele de vedere?! La urma urmelor în Constituţie scrie că fiecare are dreptul la libera exprimare…ciudat este că aceast nou “trend” numit cenzură ne încalcă acest drept…
Hmmm care o fi adevărul?