Archive for the ‘reguli’ Category
Am ieşit zilele trecute cu un prieten pe care nu îl mai văzusem de un car de ani şi din vorbă în vprbă am ajuns la subiectul: Read the rest of this entry »
Când am prea mult timp liber şi mă plictisesc iau măsuri şi intru pe diferite site-uri. Nu pentru a citi articolele în mod deosebit, ci pentru a citi comentariile.
Mare ţi-e grădina doamneee. Când văd ce fel de specimene comentează acolo mă apucă ameţeala. Am observat că majoritatea nu au nicio treabă cu articolul în sine, iar majoritatea discuţiilor duc la cu totul şi cu totul alte lucruri. Zău că nu există articol fără discuţii decente sau care să aibă legătură cu subiectul respectiv. Asta ca să nu mai zic de spammurile care sunt ca la ele acasă.
Oare chiar nu este nimeni care să se ocupe de aşa ceva? Şi pe lângă asta de ce le plac oamenilor să abereze pe lângă subiect?
Cum mergeam eu aşa frumos pe stradă mi-a sărit în ochi o reclamă: tu ştii ce să faci în caz de…?
Pe scurt era o carte care te îndruma ce şi cum să faci în anumite situaţii: incendii, inundaţii şi alte situaţii de criză[şi nu este vorba de cea economică :)) ].
Şi apoi mi s-a apins şi mie un beculeţ: de ce se scriu astfel de cărţi?! La urma urmelor tot instinctul îşi spune cuvântul. Când ajungi să nu mai simţi pământul sub picioare în apă nu te gândeşti la capitolele din cartea respectivă cu privire la înec. Şi vă spun pentru că şi eu am citit câteva lucruri de acest gen pe gugălici şi tot frica de apă m-a salvat. Acum câţiva ani era să mă înec pentru că am vrut să mă dau mare şi tare la apă adâncă. Nu a fost chiar aşa. Am început să mă panichez şi să dau ca nebuna din mâini şi din picioare până am ajuns pe “teren sigur”. În cursul respectiv scria că trebuie să fii calm şi alte lucruri de acest gen.
Să îmi fie cu iertare, dar când viaţa ta este în pericol numai calm nu poţi fi.
Singura regulă pe care o respect cu stricteţe este în caz de cutremur când stau panicată vreo jumătate de oră sub tocul uşii. Dar nici măcar atunci nu “îmi păstrez calmul”.
Voi citiţi cărţi de acest gen? Şi ce faceţi în situaţii nu tocmai agreabile?
Nu mă pricep la politică şi sper să nu învăţ niciodată cum stă treaba. Spun acest lucru din simplul motiv că mi se pare o piesă de teatru tragico-comică. Nu mă mai pasionează acest joc de cuvinte simplu.
Totuşi am citit zilele trecute într-un ziar cum “blonda lui Iri” l-a rugat pe Nati Meir să se întoarcă în lupta pentru preşedinţie. Culmea e că individul vroia să o facă purtătoare de cuvânt. ĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!! Poftim?!
Deci omul ăsta dă cu banul şi îşi alege purtătorul de cuvânt? Iniţial a fost hormonica, apoi zăvoranca şi acum asta?
Omului îi lipseşte o parte din ţigla de pe casă. Asta ar fi una la mână şi a doua ar fi: care ar fi înapoiatul mintal care l-ar vota pe ăsta? De fapt nu mă mai miră nimic din moment ce au fost votaţi şi unguri pentru primăriile din Bucureşti. Totuşi acest individ care dorea să fie preşedintele nostru habar nu are să vorbească corect româneşte. De ce să îl aleg? Deşi dacă ar fi să mă gândesc mai bine stau cam prost la capitolul alegere preşedinte. Băse a ratat “Oscarul” teatral de anul ăsta, Geoană e…cine e Geoană? :)) Crin Atonescu e omul din umbră…şiii…cine mai este? Să nu vă aud cu Becalli, Vadim sau alţi….nu nu alte personaje de acest gen.
Să revenim la blondă şi la Nati [numai mie mi se pare că numele său aduce a napolitane?!]
Eu nu o înţeleg pe duduia asta. Este atât de mult atrasă de moşi? De hotorogi impotenţi şi pedofili?! Eu una aş fi incapabilă să îi privesc pe oamenii ăştia…cel puţin Nati mi se pare un degenerat şi jumătate care îmi produce un disconfort stomacal instantaneu. Nu am nimic cu el, poate e ceva de capul lui, dar în ochii mei mereu o să pară o persoană libidinoasă…câh!
Şi totuşi duduia ce treabă are cu el? Vroia să intre în politică şi Iri nu avea cum să o ajute? Care este schema? Că în cazul ei sigur este o schemă :))
…Halloween-ul. Şi ce?
De câţiva ani noi am început să preluăm din sărbătorilor americanilor- Halloweenul care de fapt este o sărbătoare a irlandezilor. De ce facem asta? Încă nu am găsit un răspuns normal la această întrebare. Ce plăcere avem să ne americanizăm? Este mai “cul”? Suntem mai “trendy”?
Eu una sunt total împotriva acestor sărbători precum: Ziua îndrăgostiţilor sau Halloween. Noi avem Dragobetele şi Sfântul Andrei. În Galaţi Sfântul Andrei a devenit o sărbătoare cât se poate de…apreciată…de cocalari şi piţipoance. Este o altă metodă de a te bate sau de a agăţa gagici, de a te îmbăta şi de a face scandal pe stradă. Am renunţat cu mulţi ani în urmă să mai ies ca o altă “oaie” şi să urmez turma până pe faleză unde cântă 3 non-vedete, văd 3 focuri de artificii şi atât. DA! Ştiu! Nu am habar cum să mă distrez şi alte alea, dar sinceră să fiu prefer să stau la o cafea cu ai mei în liniştea şi intimitatea casei decât să văd 3 beţivi şi 2 …dame de consumaţie.
Mă aprinsesem la un moment dat dintr-o discuţie cu o tipă care mi-a spus că ei nu i se pare normal să NU sărbătorim aceste 2 sărbători, că dacă este încă un motiv de petrecere de ce să nu profităm?
Pentru că nu înţelegem adevăratul sens al sărbătorii. De aia. Şi bag mâna în foc că dacă e să întrebi jumătate din indivizii şi individele care se dau atotştiutori cu privire la aceste sărbători o să înceapă cu un MARE: “ăăăăăăăăăă”.
La fosta mea facultate se dădeau tot felul de petreceri: de sf valentin, de halloween. Niciodată nu m-am sinchisit să mă duc la ele. Ca să ce? Să îmi pun nişte machiaj suplimentar pe faţă, să ţopăi ca o capră o noapte şi apoi să îmi număr banii rămaşi?! Nu merci!
Din păcate noi am ajuns să pierdem din semnificaţiile sărbătorilor româneşti şi găsim o metodă sau mai bine găsim o altă scuză ca să ne îmbătăm ca porcii şi să facem scandal [aici vorbesc de cretinism]. De ce nu spui: frate mă duc în club ca să agăţ o tipă?! Ci preferi varianta mai “pompoasă”: mă duc cu băieţii în club pentru că e Halloween.