Săptămâna trecută a avut loc o dezbatere pe blogul lui Arhi despre cum sunt trataţii oamenii cu disabilităţi în ţara noastră.

Subiectul este foarte simplu: un tip care se află în scaun cu rotile este deranjat de faptul că tipa de unde vroia bilete la un meci i-a spus că mai au doar “bilete normale”. Vaaaaiiii dar nici nu vreţi să ştiţi ce discuţie a ieşit. Din punctul meu de vedere nimeni nu este vinovat aici. Tipa săraca aşa a ştiut să se exprime. Nu a putut formula astfel încât să nu jignească sau probabil că nici nu a conştientizat ce a zis. El a reacţionat de parcă i-ar fi băgat cineva mâna în buzunar şi i-a luat banii sau l-ar fi dus în piaţa publică să îl umilească.

Da! E nasol să fii într-o ţară unde nu ţi se respectă nişte drepturi, dar asta o păţesc şi eu, asta o păţeşte şi cel care are un handicap. Oamenii ajung să fie plini de frustrări cu cât problemele lor sunt mai mari. Nu vreau să credeţi că îi iau apărarea tipei, nu o fac. Nu am de ce, dar ştiu ce înseamna munca de call center şi ştiu cum uneori îţi vine greu să îţi găseşti cuvintele. Şi, din punctul meu de vedere, tipul a reacţionat mult prea urât. Da! Nu a jignit-o, i-a vorbit respectuos, dar a păstrat frustrarea în el. Frustrare care ulterior s-a materializat într-un articol despre oameni răi şi despre cei cu handicap.

Îmi pare rău dacă am fost înţeleasă greşit, că m-am exprimat greşit şi că o să rănesc orgolii dar: viaţa este nedreaptă! Mergi mai departe!

 

4 Responses to “un subiect delicat”

Leave a Reply