Archive for the ‘reguli’ Category
Toata lumea stie…sau presupun ca stie de evenimentul: EARTH HOUR. Problema este alta. Evenimentul presupune cam jumatate din meciul Romaniei. Adica: prima repriza a meciului nu ar trebui vizionata pentru ca trebuie sa fim buni ecologisti.
ETE FLEOSHC!!!! Eu una o sa ma uit la meci…fara remuscari chiar. De ce?! Pentru ca aia care au facut “programul” au uitat cat de disperati sunt romanii dupa fotbal…deeeeci…slabe sanse sa se stinga multe lumini.
De ce sunt asa de pesimista? Pentru ca sunt realista. Pe stadionul de la Constanta nu o sa se stinga luminile, jucatorii nu vor juca pe intuneric. Deeeeci deja o sursa destul de puternica de iluminat. Cati constanteni, bucuresteni, galateni, brasoveni, cati romani o sa se uite la meci?! MUUULTI!!!
Cati o sa stinga lumina?! Nu suficient. Asta e! Ghinionul intersectarii a doua evenimente importante pentru oameni…sau mai bine zis pentru romani…desi tind sa cred ca prioritar o sa fie meciul.
In fine!
Cred ca am aberat putin si am uitat de unde am plecat.
Intrebarea mea este: VOI STINGETI SAU NU LUMINILE DE EARTH HOUS SAU MAI BINE ZIS LA PRIMA REPRIZA A MECIULUI: ROMANIA- SERBIA?
Posted in esenta, gaşca, infectii ale societatii, mistere, noi, reguli, zapaciti, zilnice | No Comments »
Nu stiu de ce nu imi merg diacriticele. Nici nu ma chinui sa le fac sa mearga. Motivul? O febra de toate zilele…era si cazul sa racesc, nu? Au trecut 2 luni de cand nu am mai tras o raceala.
In fine! Nu despre asta am chef azi sa vorbesc!
Dupa teoria chibritului primita de la Cretzuli, o mustrare de la barbat si o mica strangere de nas de la Artar am zis sa scriu ceva.
Presupun ca toata lumea s-a uitat cel putin o daca in viata asta la un film siropos de dragoste. Nu stiu daca voi ati observat ca toate filmele…sau majoritatea au un “happy ending”.
Floricele, fluturasi, inimioare si stelute.
Realitatea este cu totul alta. Ca sa ajungi in acel moment cu fluturasi bla bla bla… treci prin multe momente de cacat. Treci prin niste momente de iti vine sa te arunci de la etaj. Dar “producatorii de vise” fac orice numai sa isi castige o paine. Vand o imagine total eronata a ceea ce inseamna FERICIRE cu adevarat.
Multi o sa ma contrazica, dar stiti foarte bine ca intre cele 2 exista 100 si una de diferente. De la fluturasi pana la primele lacrimi.
Ne uitam la filme siropoase in speranta ca o sa ajungem sa traim si noi acel “love story”. Cu printi, printese si “happy ending”. Vrem sa inseram acele imagini, acele cuvinte, momente in vietile noastre din simplul motiv ca nu ne multumim cu ce avem. Cineva imi spunea ca are nevoie de varietate in relatie…nu! Treaba sta cu totula altfel: ajungi in punctul in care constati ca relatia se duce pe apa sambetei…asa…putin cate putin si tu ai o singura solutie: VARIETATEA. Este un tipat de disperare! Ti-e frica sa nu pierzi omul cu care te-ai obisnuit—pentru ca sa fim seriosi o relatie este definita astfel: atractie fizica, emotii, obisnuita….dead meat! Eu una ma plictisesc foarte repede de relatii. De cand am terminat-o cu… am avut…destule “relatii”. Poate ca este si efectul de “dupa o relatie”, dar imi permit sa va contrazic.
Ce s-ar fi intamplat daca aceasta perioada de “umblat din floare in floare” s-ar fi petrecut pe perioada relatiei?
As fi apelat la “povestile de dragoste” in speranta ca numai asa mi-as fi potolit neuronii dornici de aventura.
La urma urmelor orice femeie isi doreste o familie, copii, o casuta, o matza si cu caine…
Nu!
Aceasta dorinta este data de minunate filme siropoase. Care ne fac sa ne dorim asta. Cum te uiti la un film cu o femeie independenta- exista asa ceva?!- sunt citesti un articol in care este prezentat succesul unei femei trecute de 30 parca iti cam piere cheful sa speli vase, sa ai grija de copii, sa gatesti.
Sa fim seriosi acum! Ceea ce se intampla in filmele de acest gen nu o sa se intample niciodata in realitate…fara doar si poate.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M9INVczSfnk&feature=related]Am cautat melodia asta …muuuulta vreme! Este preferata mea! O ascult de fiecare data cand vreau sa ma calmez. Si de data asta si-a facut meseria!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dmJQ569nmWE]
Vă mai amintiţi de prima iubire? Cea din copilărie. Eu una îmi amintesc foarte multe momente amuzante…sau nu din relaţia aia a noastră. Ciudat este că nu am mai vorbit cu “Iepurică” de vreo…7 ani?! Cam aşa. Era tare drăguţ în copilărie, dar ultima dată când l-am văzut era un tip slabănog, cu o voce răguşită de la prea multe ţigări fumate, cu ficatul varză de la prea multe beţii.
Noi de ce nu mai păstrăm legătura cu prieteniile din copilărie?
La fel s-a întâmplat şi cu prietenii de la bloc. Din gaşcă eu am plecat prima. Ajunsesem la liceu, aveam alte pretenţii, alte intenţii şi tot aşa. Deja când am ajuns la facultate abia dacă “salut” ne mai ziceam.
În fine! Deviez de la subiect.
Vorbeam de prima iubire. Vă mai amintiţi de prima iubire? Şi sincer acum!
Copchiii din ziua de azi abia dacă mai ştiu ce este aia cofetărie sau parc. Sau să meargă la cinema. Preferă să îşi “trăiască” relaţia pe mess sau la telefon.
Eu habar nu aveam ce era ăşa pc- deşi apăruseră, nu existau telefoanele mobile, ci numai pagere, pe care oricum nu ştiam să le folosesc.
Venea să mă ia de la şcoală şi ne ţineam de mână până aproape de bloc… asta ca să nu ne vadă părinţii.
Îl sunam pe fix şi ne venea factura imensă… mereu spuneam că ne-o încarcă ăştia de la Romtelecom, dar niciodată nu scăpam :))
Acum sunt doar sms-uri, mass-uri şi beep-uri…şi cam atât.
De mică mama m-a învăţat să fiu elegantă, delicată, să fiu o “little lady”. Şi am ascultat-o.
Totuşi, nu toate fetele îşi ascultă mamele sau sfaturile altora.
Eram la metrou şi văd 2 puştoaice…pe la vreo 16- 17 ani. Vorbeau cât să le audă tot metroul, molfăiau gume- ziceai că sunt 2 faci- limbajul trupului le dădea de gol…se vedea o vulgaritate de nedescris: de la “fă” până la “proasto”.
Nu am nimic cu limbajul lor, dar eu ştiam că o fată trebuie să fie delicată, elegantă, senzuală…Nu a zis nimeni să nu fie şi vulgară, dar vulgaritatea asta să se manifeste în altă parte…ştiţi despre ce vorbesc.
Buuuunnn!
Deci: până la urmă cum stă treaba cu această vulgaritate a ploadelor? Ele chiar consideră că sunt mai atrăgătoare dacă au un limbja şi o atitudine de…2 bani?
Mmmm sinceră să fiu chiar îmi este dor de eleganţa femeilor…eleganţă manifestată atât în limbaj, cât şi în comportament…dar poate cer prea multe. Uneori chiar cred că îmi doresc prea multe lucruri care cu greu pot fi împlinite.
MA DOARE MASEAUA!!! Rau de tot! Abia daca pot manca. Azi, cand ma spalam pe dinti, plangeam de durere- nu o pot atinge cu absolut nimic.
Mi-am luat inima in dinti si m-am intors la cabinet. Ziua a devenit de 1000 de ori mai frumoasa cand l-am vazut pe bombonel… George il cheama 8-> numele meu preferat.
Anyway!
Azi nu o sa scriu cu diacritice…sunt in suferinte. Pot fi scutita 😀
Posted in esenta, medici, noi, reguli, romantism, stirile diminetii, zapaciti, zilnice | No Comments »
Printre dureri cumplite de măsea- în sfârşit ştiu şi eu ce înseamnă o durere de măsea- am mai aflat o chestie despre Arţarul meu preferat.
Buuuuuuun! Hai să vă spun şi vouă:
ciresica: ziua ta de nastere- completa
arţar: hahaha
arţar: pai mai bine iti spun cum ma cheama
ciresica: nu nu
ciresica: ziua ta de nastere completa
ciresica: nu trage de timp
arţar: pai….
arţar: de ziua mea a fost asasinat arhiducele Franz Ferdinand al Austriei
ciresica: si anul
ciresica: anul
ciresica: vreau sa stiu anul
arţar: anul draga mea nu e atat de important precum ai crede
Mengele şi-a primit reputaţia de „înger al morţii” ca urmare a celor 21 de luni petrecute la Auschwitz, în cursul cărora a desfăşurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obişnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea deţinuţilor. Mengele făcea frecvent parte din echipa de medici care făcea „selecţia”, adică hotăra la sosirea prizonierilor în lagăr cine să fie reţinut pentru muncă şi cine să fie trimis direct în camerele de gazare.Buuuuuuuunnn!!! Problema este că de aici mă gândesc la următoarele:
Fie este la facultatea de istorie….. atâtea date chestii, trestii socoteli nu aş ţine mine :))
Fie este înnebunit după citit cărţi de istorie… sau este la facultatea de istorie.
Azi îl întreb numele său complet 😀
Trebuie să mi-l spună: un răspuns pe zi 😀
P.s: dacă aveţi vreo idee referitoare la arţar nu vă sfiiţi să îmi spuneţi ;;)
Câteva zile o să iau o pauză…nu ştiu de ce, dar simt că este nevoie să las blogul de o parte pentru câteva zile, să îl ignor şi să mă ocup de…orice altceva.
Nu ştiu dacă decizia asta intră la capitolul: decizii pripite sau nu, dar poate că este una din cele bune.
Aseară am avut nişte vise care mi-au cam dat de gândit…mult!Nu mă aşteptam la aşa ceva.
Ovidiu,îţi mai aminteşti când ţi-a povestit de visul ăla cu noi doi? Ai văzut că s-a îndeplinit deşi nu mi-am dorit?
De data asta, în schimb, îmi doresc enorm să se îndeplinească.
Până atunci o să îl ţin ascuns în mine…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=C5CpFs0G5Ow]