Nietzsche a murit

Archive for the ‘reguli’ Category

În plin duş mi s-a aprind beculeţul la o chestie: SILICOANE!
De ce femeile recurg la asemea metode? Cunosc pe cineva care şi-a pus silicoane şi este foarte încântată de noua schimbare a bustului. Eu una sunt anti. De ce? Pentru că fetele nu ştiu la ce se supun. Din păcate/ fericire pentru mine mama natură mi-a dat mai mult decât vroiam. Pe lângă un decolteu de multe ori admirat am mai primit şi dureri insuportabile de spate, haine foarte drăguţe, dar nu pe mărimea mea şi multe altele.
Recunosc că nu sunt mulţumită în totalitate de corpul meu, dar niciodată nu aş recurge la operaţii estetice. De ce?! Pentru că aş avea un corp străin în mine, pentru că asta sunt, pentru că aşa m-a lăsat natura. Nu mă apuc de nebună să modific ceva la mine doar pentru că nu îmi place acel ceva.
Ciudat sau nu- că veni vorba de jucatul cu mama natură- sunt de acord cu clonarea. De ce? Pentru că poate numai aşa se pot descoperi diferite tratamente pentru boli. Daaaarrr acum vine conştiinţa şi îmi spune: acele clone nu au sentimente?! De ce să moară pentru a face un bine altora?
De ce credeam în Dumnezeu/Allah/orice alt nume dat lu nenea de sus?! Există vreo dovadă că ar exista? Şi vă rog să nu mă luaţi cu Biblia că eu nu am citit-o şi nici nu am de gând.
Cam atât pe moment!
O tulesc la facultate doamnelor şi domnilor/ domnişoarelor şi domnişorilor.

Unul dintre lucrurile care mă bucură este venirea verii. Trec peste primăvară pentru că mă deprimă…ciudat sau nu mă deprimă. Ieri am fost la teatru Act. Pentru a doua oară. Am fost la o “lectură” despre crinul alb şi roşu, dar şi despre tutun. Cum a fost? Super! Este a doua oară când mă duc la o piesă la teatrul Act şi este a doua oară când îmi depăşeşte aşteptările. De la atmosferă până la oameni. Totul este într-o armonie…un echilibru de neclintit. Este perfect pentru mine.

P.s: De ce se uită bărbaţii se uită la sânii unei femei când vorbeşte cu ea?

Nu ştiu câţi dintre voi se gândesc la următorul lucru, dar eu vă întreb: dacă vedeţi pe stradă un tip cu părul roz îl consideraţi ciudat sau diferit? Eu garantez că mulţi dintre voi o să îmi spuneţi că este un ciudat. De ce?! Faptul că este diferit decât tine îl face ciudat?!
De unde mi-a venit ideea asta. Eram în metrou şi mă îndreptam spre casă…îîîîn sfârşit. Şi, la un moment dat, urcă un tip cu creastă vopsită roz şi cu mulţi cercei, un tatuaj şi alte minuni. Oamenii din metrou se uitau la el ca şi când ar fi făcut parte din circul ciudaţilor, dar el chiar nu se simţea jignit de privirile şi râsetele altora. Când a coborât am auzit cum ţipau nişte cocalari cu 2 clase după el făcându-l ciudat.
De ce?!
Păi… pentru simplul motiv că nu respecta nişte norme inexistente. Normele alea impuse de o societate, fostă comunistă.
De ce este nevoie să fim “în rând cu lumea” ca să nu fim consideraţi ciudaţi? O să îmi spuneţi că vă doare fix în cot de ce spune lumea de voi…să fim serioşi nu suntem de piatră. Tot o să existe un cuvânt, o frază, un sunet care să vă atingă câtuşi de puţin.
Uneori simţi că e mai bine să te conformezi şi să intri în turmă numai pentru a nu mai fi arătat cu degetul. Preferi să renunţi la luptă decât să te mai zbaţi pentru ceva ce alţii nu pot concepe.
Este înfiorător că am ajuns în secolul XXI şi nu suntem capabili să fim oarecum indiferenţi la stilurile vestimentare ale altora, este înfiorător că am ajuns în secolul XXI şi nu suntem în stare să avem o gândire liberă, lipsită de prejudecăţi şi principii stupide.

Acum ceva vreme am purtat o discuţie aprinsă cu o tipă. Despre ce? Despre parfumuri. Tipa era maniaco- depresivă după parfumuri, şi nu orice fel de parfumuri, ci din alea scumpe, de “fermă”. Eu una nu sunt o mare fană a parfumurilor. Am unul care îmi place şi pe ăla îl folosesc mereu. Nu este cine ştie ce firmă, nu este deloc scump, dar mi se pare parfumul care mă caracterizează. Totuşi, mi se pare o aberaţie să dai câteva milioane pe un parfum care o să te ţină câteva săptămâni…hai să zicem 2 luni – în mod exagerat.
În fine! Cred că tipa era puţin cam obsedată de perfecţiunea fizică.
Nu am nimic cu asta, dar nu suport ca să mă ia cineva peste picior când nu ştiu ce înseamnă nu ştiu ce termen din cosmetică …bla, bla, bla. Viaţa mea nu se învârte în jurul cremelor, măştilor cu argilă, cu legume, cu fructe sau cu ce or mai fi. Se pare că mentalitatea mea era greşită. O fată de dimineaţă trebuie să îşi aplice mii şi mii de creme, apoi să se machieze, să se aranjeze. Trebuie să aibă mereu în geantă un rimel, fard, luciu de buze. Eu de obicei în geantă- aka ghiozdan- am şerveţele, un strugurel, sprayul paralizant şi chestia aia de gonit câinii. AAAAHHH!!! DAAA!! Să nu uit: şi crema de mâine care e într-o mini sticluţă- şi probabil singurul lucru de fată :))
Deci!!!
Până la urmă cum ar trebui să stea lucrurile? Să fiu o maniacă în ceea ce privesc cosmeticele sau să fiu cât mai naturală? Pentru că până acum am fost destul de naturală, dar văd că nu a fost de bine.
P.s: recunosc că am mai folosit şi fond de ten pentru cauze nobile: ascuns cearcăne, un coş nesimţit sau când mergeam la câte o petrecere…

Am fost la bancă să plătesc rata fratelui meu. Toate bune şi frumoase până îmi spune tipa: trebuie să achitaţi un comision de 4 lei.

Eu mă uit câş la ea şi o întreb ce înseamnă acest comision. Primesc ca răspuns următoarea frază: pentru că nu sunteţi titularul contractului trebuie să plătiţi această taxă.

Ce înţeleg eu de aici? Că trebuie să le dau nişte bani ca să îmi ia alţi bani… hmmm. Nu înţeleg! Asta e! Sunt mai “blondă” din fire. Păi, cum vine nene asta? Atâta vreme cât îţi plătesc la timp rata tu îmi ceri şi alţi bani pentru că nu a plătit titularul? La urma urmelor ar trebui să vă bucuraţi că plătim rata la timp, fără prea multe comentarii and stuff. Dar NU! Ei trebuie să bage acest “comision” ca să…ce?!

Este ca şi când ai trimite pe altcineva să îţi plătească abonamentul la mobil şi acea persoană să fie nevoită să plătească un comision pentru că, săraca, nu este titulară de contract.

Deci…într-un final…este cineva în stare să îmi dea un răspuns plauzibil în ceea ce priveşte acest comision?

Este 3.15 şi ia ghici…nu dorm! De ce? Nici eu nu ştiu. Cred că este de la cafeaua pe care am băut-o pe la 4…sau poate că organismul meu nu vrea să fie odihnit.

M-am uitat toată noaptea la filme şi asta o să fac până mâine dimineaţă…aaah nu! Până la 7…azi! Nu pot spune că îmi era dor de insomniile din viaţa mea…dar ele îmi dădeau inspiraţie. Ca şi acum de altfel…cred. Un lucru este clar: mă cam doare măseaua. Am luat o pastilă de durere, dar cred că o să mai recurg la una, două.  Ieri am trecut prin nişte stări care m-au… “zgâlţâit” un pic.  Poate că era timpul să mai primesc nişte lovituri din astea…un fel de resuscitări la indiferenţa de care dădeam cândva dovadă.  Simt cum creierul meu îmi cere cuvinte mari, cuvinte pe care nu le-aş folosi… sau poate mă înşel. Este prea dimineaţă ca să mă mai chinui să îmi dau seama de ceva.

Mă gândeam să scriu despre ceva filosofic, dar  nu vreau…cel puţin nu mai vreau. Este mult prea plictisitor un subiect “crezi sau nu în Dumnezeu?”. Mă gândeam să îmi trag cercel în limbă…o altă dorinţă de a fi “rebelă”…prostii!

Nu ştiu ce este cu mine…poate m-ar reîntors în ipostaza de romantică incurabilă…sau poate că pur şi simplu m-am sictirit de viaţă şi încerc orice…nu ştiu de ce…nu ştiu pentru ce. Mă gândeam la un moment dat să îmi fac un pic de ordine în viaţă…oare?! Nu cred că este chiar aşa un fiasco,nu?

Aberez mult…şi cred că lipsa somnului este singura scuză pe care o pot accepta…

Nu! Nu mi-a revenit imaginaţia. Mai grav e că s-au reîntors insomniile…bine că stau în casă. Azi am dormit per total vreo 8 ore. Aseară? vreo 3 :))
În fine!
Na de colea o melodie 😀
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=y-LhyAVzDBI]

De azi puteţi intra pe http://forum.arhiblog.ro
Vă recomand să intraţi! Este la început- acest nou format, dar chiar merită. Eu una am amintiri foarte plăcute.
Vă aşteptăm cu drag pe noul forum al lui Arhi!

Sunt obişnuită cu insultele. Am devenit chiar imună la ele. Dar în ultima vreme acestea au început să curgă “fără număr, fără număr”. Şi ce mă deranjează cel mai mult este faptul că vin din partea unor persoane care nu mă cunosc decât virtual- doar de pe net.
O prietenă îmi spunea acelaşi lucru pe care mi l-a spus şi bărbăţelul meu: oamenii ăştia nu îţi dau de mâncare, nu te ţin la facultate, nu îţi dau bani, nu te-au crescut şi mai mult ca sigur nu te ştiu în realitate.
Are dreptate. Atâta timp cât “prieteniile” astea se limitează numai la mediul online nu văd de ce ar trebui să mă intereseze.
Toţi cei care şi-au dat cu presupusul: e proastă, e cretină, e ipocrită, e falsă, e retardată- mamăăă ce păreri minunate au despre mine- ar trebui să conştientizeze că nu mă cunosc deloc.
Azi unul dintre personaje a început să îşi verse nervii pe mine, să mă facă în toate felurile.
“ea: ba, sa-mi bag picioarele, daca aveai si tu putina minte si erai si tu un pic retinuta, nu se intamplau toate astea
ea: baga-mi-as picioarele
MaMeMiMoMu :* pika :*: mmmda,,,,
ea: n-am vazut om pana acuma sa ma dea peste cap in halu asta
ea: macar daca ai fi desteapta, as zice am meritat-o
ea: ca-mi vine sa ma urc pe pereti
MaMeMiMoMu :* pika :*: asta e!
MaMeMiMoMu :* pika :*: niciodata sa nu subestimezi oamenii…mai putini “dotati” la capitolul creier,nu?
ea: esti proasta de dai in gropi
ea: si nimeni nu se indura sa-ti spuna
ea: baga-mi-as picioarele
MaMeMiMoMu :* pika :*: si tu acum de fapt ce faci?
MaMeMiMoMu :* pika :*: iti versi dracii pe mine?
ea: ca n-am vazut om mai prost, dar e prea tarziu sa-ti mai spun
ea: nici draci nu mai am
ea: daca nu cautam sa-ti scot fututul ala de avertisment nu se ducea dracu tot forumul
ea: mortii pizdii ma-sii
ea: iti spun ca esti proasta, macar o conta pe viitor.
MaMeMiMoMu :* pika :*: din nou te intreb: tu acum ce incerci sa faci?
ea: hai marh ca esti batuta in cap. pa”

De ce am postat discuţia asta? De farmec! :))
Acum sincer! Ştiu că mai am muuult de lucrat la caracterul meu…poate prea mult, dar acum o dau pe faţa: pe mine NIMENI!!! Nu mă calcă pe coadă. Ştiu să îmi scot ghearele şi să zgârii destul de urât. Femeia aia mă adusese la stadiul în care îmi era frică să mai deschid un subiect…de unde teama asta? Păi ştiam că m-ar fi atacat şi m-ar fi tratat ca pe ultimul om de pe planetă.
La ultima dispută am cedat! Am zis că există 2 variante: fie plec cu coada între picioare- ca de fiecare dată când am simţit că întrece limita bunului simţ- fie i-o plătesc cu vârf şi îndesat. Din păcate, toată chestia asta a dus la ceva muuult mai urât….mai urât decât mă aşteptam. Asta e! Mi-am cerut mii şi mii de scuze, am încercat să explic situaţia, dar am primit în schimb numai: eşti cea mai mare ipocrită, eşti o arogantă, etc.
Poate că aşa sunt, nu neg, dar o neg prietenii mei. Cei care mă ştiu de 20 de ani, prieteni care m-au văzut şi nervoasă şi supărată şi când simţeam că vreau să îi dau în cap cuiva. O să îmi spuneţi: păi ei sunt prietenii tăi, nu ar face aşa ceva. S-o credeţi voi. Dacă eram cum susţin alţii credeţi că ei mi-ar mai fi fost alături? Eu zic că nu. Aşa că dragii mei critici virtuali: păstraţi-vă părerile cu privire la persoana mea. NU MĂ CUNOAŞTEŢI AŞA CĂ DREPTURILE DE A MĂ JUDECA NU VĂ APARŢIN.
Cu stimă şi respect, ipocrita-aroganta-proasta-cretină-falsa Cireşică.

Bun! Sambata dupa amiaza si eu ma plictisesc de moarte…chiar daca am drept companie cutia cu servetele nazale si pastilele de raceala.
Mutand de la canal la canal am dat la “Schimb de mame”. Mare ti-e gradina doamneeee. Presupun ca stiti cam care este ideea: doua familii schimba mamele. De data asta s-au nimerit doua familii din mediul rural. Mentalitati cu totul diferite.
In fine! Nu despre asta vroiam sa va vorbesc, ci despre mentalitatile oamenilor de la mediul rural.
Am observat ca multi parinti crescuti la tara- cu sapa si discoteca isi cresc copiii in aceleasi conditii, fara sa fie interesati de viitorul odraslelor lor.
Exemplu: la 14 ani este destul de matura, poate gandi singura, se poate machia, se poate duce la scoala imbracata ca o papitoaica, poate iesi prin baruri si la discoteca. Viata se termina la 20 de ani cand se marita si la 22 de ani deja are 2 copii si inca unul pe drum.
Cam asa sta treaba in mentalitatea fetelor din mediul rural- nu generalizez. Sunt si cazuri care ies din tipar. La fel cum si la mediul urban se gasesc astfel de cazuri.
Pai! Eu la 14 ani habar nu aveam ce inseamna machiajul, discoteca sau barul. Prima bere am baut-o in clasa a 11a la balul verisoarei mele…deja aveam 18 ani- majora de mine :))
De unde apare totusi acest “virus” care distruge mentalitatile tinerilor? Pai in primul rand este dorinta copiilor de a “parasi cuibul”. Cineva imi spunea ca primul motiv il reprezinta parintii: daca nu primesti sprijin din partea lor nu te arunci sa lupti cu viata. Gresit! Totul porneste de la initiativa copilului. Totul depinde de el, daca isi doreste sau nu sa depaseasca nivelul inferior al vietii sale.
Un exemplu bun il reprezinta COMUNITATEA AMISH. Cand copiii lor devin majori sunt trimisi in lume. Sa vada daca se pot adapta sau nu societatii moderne. Multi se intorc pentru ca nu se adapteaza stilului de viata, dar sunt si persoane care nu se mai intorc datorita stilului de viata pe care il adopta in afara comunitatii din care au facut parte.
Un alt exemplu: mama mea. Ea a crescut in mediul rural, dar nu a acceptat sa fie doar o simpla femeie de la tara, maritata cu un oarecare, sa aiba 10 copii si sa fie buna numai pentru treburile gospodaresti. A luptat si si-a indeplinit visul: sefa de promotie in liceu, bursa de merit la facultate- asta in conditiile in care era maritata si il avea pe fratele meu.
O prietena mi-a spus ca erau alte conditii. DA! Are perfecta dreptate: erau alte conditii, dar vointa este aceeasi. Sau mai bine spus visul este acelasi: sa scapi de la “coada vacii” si sa ajungi cineva.
Cand eram printr-a 5a si o luasem pe aratura cu scoala mama m-a amenintat cu: te duc la tara sa muncesti la coada vacii. M-am speriat atat de tare incat m-am apucat sa invat. Pana in clasa a12a am fost printre primii 5 mereu! Luam premii si invatam. Cred ca a fost cea mai infricosatoare “amenintare” primita vreodata.
Si, totusi, de unde apare aceasta “mentalitate stricata”? De ce tinerii nu isi doresc sa ajung undeva sus?!
Mereu am fost de principiul ca daca iti doresti ceva cu adevarat si lupti pentru acel ceva nu ai cum sa nu reusesti.
A fost comica reactia unui prieten de-al meu care mi-a zis ca el cand era mic vroia sa fie presedinte si sofer de curse. Cred ca se astepta sa incep sa rad de el, dar i-am tuflit un raspuns de genu: la faza cu sofatul nu vad de ce ar fi o problema, din moment ce acum conduci foarte bine, iar presedinte…potential ai! Si are, doar ca nu stie cum sa il “exploateze”.
Asta este marele defect al multor persoane! Spun: eeeh!!! Dar nu pot sa fac asta pentru ca sunt prost/proasta, nu am bani, nu am nu stiu ce. Adica! Se gasesc tot felul de scuze mai mult sau mai putin solide care sa “demoralizeze” personalitatea cuiva.
Ce vreau sa demonstrez cu asta? Pai nimic! Nu vreau sa conving pe nimeni, nu vreau sa ii fac pe oameni sa creada ca vor ajunge pe luna daca viseaza, vreau sa arat ca poti sa ajungi “un cineva” daca iti propui cu adevarat, daca lupti pentru acel vis al tau. Nu spune nimeni ca nu o sa te lovesti de niste greutati, dar asta e viata! Fie ca vrei, fie ca nu.