Archive for the ‘noi’ Category
Pe scena teatrului
se află
un singur actor
Cu chipul îmbătrânit
încearcă
să îşi joace ultimul rol.
La ce bun?
Nimeni
nu îl mai ascultă
Nimeni
nu îl mai preferă
a devenit
fantona piesei proprii
a devenit
pianistul fără mâini
cântăreţul fără voce
a devenit
coşmarul
oricărei fetiţe neascultătoare
De dimineaţă m-am trezit cu o idee
o idee mai mult decât încântătoare pentru buzele mele.
Sunt mai perversă decât un joc de menage a trois.
Nu mă deranjează
că
am învăţat
să seduc şi să joc după regulile crude ale sexului.
Asta îşi doreşte fiecare hormon feminin
care
mă compune.
Să atrag,
să seduc,
să vrăjesc,
să prostesc,
să fiu eu cea care
vine cu un nou concept.
La început te sperie gândul,
apoi începi să înveţi paşii
pentru ca
la final
să devină
mai plăcut decât o dimineaţă la munte.
Numai senzaţia redată de obţinerea plăcerilor carnale
mă face să mă gândesc la lucruri imorale,
la lucruri
pe care
orice altă călugăriţă
le-ar refuza
sub pretext divin.
Ce îmi pasă?
Sunt perversă,
sunt imorală,
sunt actorul în trupul vânătorului de carne tânără cu parfum de gheaţă.
Ce mi-aş dori mai mult?
Ce şi-ar dori mai mult mintea mea?
Nimic!
Este prea fericită cu multiplele orgasme intelectuale
pe care
i le oferă
la o întâlnire în parc.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OUtMxhB3KhQ&feature=related]
P.s: Acest post este un pamflet [sau nu] şi trebuie tratat ca atare [sau nu].
Cică joi, dacă nu mă înşel, o să fie balul de absolvire al facultăţii mele minunate. Ce fericiiiiiireeeeeeee!!! Scuzaţi-mi tonul atât de ironic. Nu mă duc, nu am de ce să mă duc. Timp de trei ani am stat printre ipocriţi, falşi, panarame, misogini, ţaţe, bârfitoare şi pupincurişti. DA! Asta este părerea mea. De asta am refuzat să merg la petrecerile organizate, de aia am refuzat să particip la tot felul de activităţi cu “grupul”. Pe faţă se pupă şi se iubesc şi pe la spate se mănâncă unii pe alţii de cur. În facultatea nu mi-a plăcut să fiu deloc o parte a unui grup, preferam să fiu un outsider, o străină, o necunoscută. Urăsc când aud : “Ce mai faci? Nu te-am mai văzut de mult” şi nici măcar nu îmi ştie numele. Urăsc să fiu o marionetă în jocul ăsta sec al socializării doar de dragul de a mai cunoaşte pe cineva. Rar am fost interesată să cunosc oameni noi şi asta pentru simplul motiv că mă mulţumesc cu cei 4 prieteni pe care îi am. Nu sunt sociabilă, nu îmi place să fiu. De ce să îmi discut viaţa, sentimentele, trăirile cu un străin?
Asta este şi balul…deşi cred că ar trebui să fie unul mascat…fiecare o să îşi poarte cea mai frumoasă “mască”, cea mai “colorată” sau celebră mască. Doar doar o să mai impresioneze pe cineva. Atâta falsitate nu am văzut în viaţa mea…atâtea “reclame false” la adresa cuiva nu am mai văzut în viaţa mea.
DA! Sună a frustrare acest post…şi este o frustrare pentru simplul fapt că m-am săturat de acest mediu, de acest colectiv care nu a făcut nimic timp de 3 ani, un colectiv care a vrut să fie un tot unitar şi a ajuns să se certe pentru nişte nimicuri. Nu îmi pasă ce o să creadă alţii, m-am săturat, m-am săturat să dau explicaţii…de ce fac aia sau de ce o fac pe ailaltă, m-am săturat să vorbesc despre relaţiile mele, despre relaţia mea, despre ei sau EL. Nu am ce să zic. Nu vreau să am ce să zic.
P.s: Mamă nu o să regret că nu m-am dus la bal…prefer să îmi iau bluza aia mişto de care îţi spuneam decât să mă duc o seară la un restaurant unde îşi extrag oxigenul piţipoancele de Bucureşti.
se pare ca ziua de 11 e al dracului de ghinionista pentru mine. am reusit sa raman fara telefon- mi-a fost furat. azi am ajuns si eu acasa si cand m-am uitat pe antichitatea cealalta aveam zeci de apeluri pierdute, mesaje si tot tacamul. a trebuit sa dau espe mii de explicatii- ceea ce urasc cel mai mult. a trebuit sa vorbesc cu maica’mea vreo juma de ora la telefon si sa ii explic mult prea multe lucruri.
singurul lucru care ma bucura este ca pana acum sunt integralista…ferice pe mine,nu??
cacat!
preferam sa am restante,dar sa nu raman fara telefonul primit cadou de la fratele meu…
mai nasol e ca nu imi stiu numarul de telefon =))
asta e,nu?
noi sa fim sanatosi….
Posted in esenta, familie, infectii ale societatii, mistere, noi, noi doi, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, sesiune, zilnice | 4 Comments »
Am descoperit de curând pe net un post de radio: ProFM Gold. De la prima melodie m-am îndrăgostit de el. Are numai muzică veche, nu foarte veche, dar veche 😀 Gen anii 90.
Nu mi-am mai deschis winamp-ul de…nici nu mai ştiu când. Ascult cu orele…şi când mănânc şi când stau şi îmi învăţ şi când fac baie [avantajul de a avea laptop este că îl poţi avea în orice parte a casei- dar aveţi grijă!!!]
Chiar îmi era dor să ascult muzică de calitate, cu versuri normale, nu melodii de bambu sau de cocalari retarzi.
Am ascultat melodii pe care aproape că le uitasem. Mă bine dispune şi nu regret că am înlocuit winamp-ul cu un post de radio.
Vi-l recomand. Îl puteţi căuta pe gugle sau pe apropo la secţiunea jocuri- la jocul robiju, dar trebuie să vă faceţi cont, din păcate.
M-am trezit de dimineaţă cu un chef “nebun” să învăţ…sau mai bine zis să repet. Azi am examen apropos! Să îmi ţineţi pumnii 😀
Şi din cheful ăsta al meu nebun a ieşit şi ceva bun. M-am înscris la o şcoală de vară în Delta Dunării. Nu mă aştept să câştig sinceră să fiu, dar nu strică să încerci…la urma urmelor cât rău poate să îmi facă,nu? O ieşire de acest gen după licenţă o să fie mai mult decât bine primită.
Să vedem, să vedem ce-o să iaaasă ;))
Gata! Mă întorc la repetat.
V-am pupaaat!
Se apropie vertiginos sesiunea. Toate bune şi fumoase îmi zic eu în minte…asta până mă gândesc la proiectele pe care le am de predat. În ultimele 3 zile am trecut printr-un stres de neimaginat…aşa îmi trebuie dacă le las pe toate pe ultima sută de metri. Psihicul meu ieri a cedat şi am început să plâng. Pur şi simplu nu am mai rezistat. Mă îngrozeşte ideea că nu o să am timp să le fac pe toate…şi totuşi…
Azi dimineaţă am vrut să mă ridic din pat…am eşuat lamentabil. Simţeam cum am pe tot corpul nişte greutăţi şi mă luptam cu ele. Am pierdut. După jumătate de oră am reuşit să deschid ochii în întregime. Nu am înnchis un ochi toată noaptea…m-am ales şi cu o problemă de sănătate care mă sâcâie în continuu.
Azi dimineaţă când m-am dus la baie m-am speriat de cearcănele pe care le aveam…m-am urcat pe cântar şi m-am albit…am slăbit5 kg în 3 zile. Nu cred că medicul ar fi încântat de asta, dar până nu termin cu minunatele proiecte nu o să îmi permit să dau prin bucătărie.
Mă rog să nu mai cedez psihic…sau fizic ca să reuşesc să termin. Săptămâna asta este cea mai cumplită…după aceea o să fie un pic mai “puţin stresant”… printre picături mai scriu şi pe blog…asta în cazul în care nu o să îl abandonez pe perioada sesiunii…sau mai bine zis până termin nenorocirea aia de licenţă.
Aprindeţi o lumânare la biserică şi pentru mine :))
Posted in esenta, medici, noi, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, sesiune, zilnice | No Comments »
Buuuuuuuunnn!!! Azi am trăit cea mai ciudată şi amuzantă experienţă. Dădeam să mă duc la farmacie să îmi iau o cremă pentru nenorocitul ăla de herpes care nu dă semne că ar vrea să dispară cââând mă opreşte o bunicuţă îmbrăcată în halat de casă.
Nici bine nu apuc să ajung la cutia poştală că mă opreşte bunicuţa:
– Eşti de aici,nu? Unde stă Cristina?
Eu mă uit debusolată la bunicuţă crezând că vorbeşte cu altcineva.
– Pftim?
– Unde stă Cristina? La ce etaj?
Până să îi spun că nu ştiu cine este Cristina o aud:
– Este o fetiţă blondă, cu codiţe….este clasa a patra. La ce etaj stă?
– Păi…eu nu…
– O ştii pe Cristina?
– Eu nu cunosc nicio Cristina…plus de asta că la etajul la care stau eu, adică la 8, nu stă nicio Cristina.
În secunda doi am simţit cum băbuţa mai avea puţin şi mă omora. De parcă aş fi insultat-o când i-am zis că nu ştiu de nicio Cristina cu părul blond şi codiţe şi în clasa a patra.
Noroc că a intrat în scară un cuplu care i-au recomandat băbuţei să îl întrebe pe administratorul blocului [care mai nou am aflat că stă la doi =)) ].
Plecând dezamăgită spre scările blocului băbuţa nu a ezitat nici de această dată să îmi arunce nişte priviri care parcă mă omorau.
Mi-am văzut debusolată de drum şi m-am rugat să nu mai dau de băbuţa care o caută pe Cristina ei cu părul blond şi codiţe şi în clasa a4a.