Nietzsche a murit

Archive for the ‘mistere’ Category

Am tras chiulul de la scris. Nu am avut chef sau pur şi simplu am preferat câteva zile departe de blog, net, mess şi tot aşa. A fost o mini vacanţă binemeritată, zic eu. De mâine o să intru îm pâine şi o să mă apuc să scriu. Am câteva idei, dar nu sunt aranjate încă aşa cum îmi doream 😀
Sper ca până mâine să fie toate la locul lor.
Momentan îmi fac de treabă prin casă.
V-am pupat!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0x0HeGL4TKw&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aTObBNQ1anQ]

Stai în întuneric şi aştepţi un semn
de orice fel… chiar şi un zâmbet
te-ai pus într-o cadă pe jumătate plină
cu apă călie
cu lumânări şi muzică
Speri să te sune
Te uiţi la telefon şi îl arunci pe hol.
Te scufunzi în donrinţa de a uita.
Deschizi ochii sub apă şi te uiţi la tavan
ieşi la suprafaţă şi respiri greu…
te-ai pierdut prin apă şi ai uitat că nu poţi respira
nu poţi respira precum peştii sub apă.
Ţi-ai amintit de ei…începi să îi numeri
te opreşti la 5 şi începi să plângi
totul este o minciună şi tu o ştii.
Este timpul să faci curăţenia de primăvară
în casă şi în tine
oricum mai mult e în casă decât în tine.
Te-ai trezit cu o dorinţă absurdă de a te
afirma printre străinii doritori
de absurd.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ue5LGZDz8r0]

În ultima vreme pe bloguri tot felul de subiecte controversate..mai mult sau mai puţin importante.
De ce apar aceste subiecte? În primul rând pentru că asta se caută. Omul vrea să ştie cât mai multe de ce se întâmplă în curtea vecinului, de ce a făcut x sau ce a făcut y, subiecte care aduc sute de comentarii.
Unul dintre acestea a fost cel în care SNSPA-ul- facultatea la care sunt, era făcută cu ou şi cu oţet. Sinceră să fiu habar nu am de unde a răsărit ura pentru facultatea asta…sau mai bine spus frustrarea.
În fine! Nu vreau să vorbesc despre respectivul subiect, ci despre subiectele controversate în general. Ele sunt cele care ne alimentează oarecum dorinţa de exteriorizare. Dăm naştere unor subiecte care mai mult ca sigur vor produce nişte discuţii în contradictoriu…vor ieşi lal umină oameni care au multe de spus şi niciodată nu au curajul sau poate ies la rampă numai frustrările lor: de ce nu am ajuns să scriu eu despre asta, de ce nu am ajuns eu la facultatea asta, de ce nu sunt eu Hormonica, etc.
De ce să te lansezi într-o discuţie de aceste gen? Pentru că există posibilitatea să ai ceva într-adevăr important de spus, dar există şi riscuri la toată aventura asta. Care? Acelea că te poţi trezi vorbind pe dinafară.
Niciodată nu am stat să mă gândesc de ce apar aceste subiecte… la urma urmelor de ce nu ar apărea? Este un motiv suficient de bun cât să atragi atebţia asupra ta.
Un subiect care să aibă un impact destul de puternic asupra celor care citesc astfel de surse de divertisment…sau informare. Şi eu am avut, recunosc, astfel de subiecte controversate. Nu regret că le-am scris. Pe moment au fost pentru a aduna comentarii, dar după aia mi s-a aprins un beculeţ că dincolo de sutele de comentarii sunt opiniile unor oameni care merită urmate.
Marea problemă este, din păcate, că încă nu mi-am format o idee de cum să comentez o anumită situaţie şi , prin urmare, încăpăţânarea îmi afectează judecata. Este clar un singur lucru: mereu într-un discuţie mai aprinsă o să fie minim o persoană care să fie subiectivă şi implicată prea mult în dezbatere.

Mâine o tai la Galaţi cu Mihai. Cred că mi s-a făcut dor de casă. Este oarecum ciudat în condiţiile în care mie nu mi se face dor de Galaţi niciodată.
Ştiu un singur lucru: că o să îmi petrec următoarele 3 zile în casă, dormind până la 12 fără să mă trezesc să îi pregătesc micul dejun lu’ frate’miu.
Atât pe ziua de azi.

Plouă! În Bucureşti plouă! Trist! Foarte trist! Insuportabilă vreme pentru părul meu- deşi e scurt şi aranjat mai mult de 5 minute nu rezistă pe ploaie- la naiba-n puii mei! :))
Am fost şi pe la facultate. Nimic nou sub soare, poaaate o profă care vroia să fie “cul”.
Tipa destul de tinerică folosea un limbaj mult prea…nepotrivit- după părerea mea- pentru predarea cursului. Ca student, să auzi din gura unui profesor: mamă ce naşpa este jobul ăla nu este prea plăcut. Cel puţin din punctul meu de vedere. Folosea în mod excesiv fraze în limba engleză- din câte îmi amintesc eu nu m-am înscris la cursul respectiv în limba engleză şi un limbaj cam…simplu?
Poate m-am obişnuit să aud de la un profesor un limbaj mult mai academic, mai dezvoltat, iar trecerea aceasta a fost un pic cam prea bruscă. Tot ce este posibil, nu zic nu!
Dar! Spuneam şi în postările trecute: dacă faci un curs în limba română să fie în limba română, iar dacă îl faci în engleză să fie în engleză…nu te apuci să le zăpăceşti pentru că…nu este normal.
Cursul în sine părea cât de cât interesant şi totuşi sala mereu e pe juma plină. De ce? Pentru că profesorul nu ştie să atragă atenţia stundeţilor.
În amintesc în anul I când am avut: Introducere în Relaţii Publice: am pierdut un singur curs, iar la restul mă duceam de plăcere şi plecam cu lecţia învăţată din clasă. Ăsta da profesor care să atragă de partea sa atenţia studenţilor.
Dar se pare că nu toţi profesorii au darul acesta…

Niciodată nu o să înţeleg scuza asta: “Te iubesc, daaar o să ne fie mai bine despărţiţi!”
Am păţit de 2 ori chestia asta şi de fiecare dată am reacţionat: Tu eşti retardat?!
Nu pot să înţeleg! Nu pot să percep cum este posibil una ca asta…adică mă iubeşti, dar domnule nu trebuie să mai fim împreună că suferim amândoi. În ecuaţia asta eu nu ştiu care este necunoscuta.
Cum să iubeşti o persoană şi totuşi să o părăseşti?! Adică….nu e chestia aia cu: la bine şi la rău?! Nu zic neapărat de căsnicie pentru că deja acolo lucrurile se complică, nu! Zic de relaţiile alea…banale, simple.
Nu vorbesc de un lucru personal, ci în general. Am întâlnit suficiente cupluri cae treceau prin această fază.
Eu nu concep următorul lucru: îl iubesc, mă iubeşte, dar totuşi îmi dă papucii pentru că este mai bine pentru amândoi. În ce condiţii este mai bine? Adică…eu cred următorul lucru: că dragostea lui nu este suficient de puternică saaau nu este deloc şi prin urmare.
Cineva îmi spunea că asta se numeşte aventură. Că nu ai cum să iubeşti sincer pe cineva şi apoi să îi dai papucii… NU E NORMAL!
Dar în ziua de azi oare ce mai este normal? Că principiile pe care le am se pare că nu sunt în concordanţă cu lumea asta.

Fusei azi la cumpărături cu Creţuli. Chin maaare!!!! Să îmi caut trening. Întotdeauna când merg cumpărături fac vreo 10 mătănii şi vreo 10 rugăciuni să găsesc ce îmi place.
De găsit mereu găsesc ce îmi place…problema este alta: numerele exagerat de mici: XS, S… cel puţin astea predomină acum.
Eu una nu încap în XS- cel puţin la bluze este o problemă MARE rău de tot! Aşa că tac, înghit şi blestem subnutritele. După vreo oră de fâţâit prin zonă iau iniţiativa – adică încep să mă plâng că nu o să găsesc nimic. Intrăm în Terranova. Eu deja dezamăgită primesc un bobârnac: uite aici! Îmi arată nişte pantaloni super.
Îi iau, îi probez, îmi vin, îi iau. Dau să plătesc, dar staaai aşa!! Uite şi tricouri. Cer mărimea mea, îmi dă vânzătoarea, probez, îmi vine, cumpăr!
Sunt în extaz! Mi-am luat ţinută de sală.
Chiar îmi place combinaţia şi a meritat fiecare bănuţ- mai exact 80 de ron. Un preţ acceptabil din punctul meu de vedere. Calitate- preţ un raport echilibrat.
În fine!
După asta, ne luăm cracii în spate şi plecăm la Unirii. Căutăm- haine de piţi la greu! Ce era drăguţ? XS!
Ne băgăm picioarele!
Fetele cu forme sunt blestemate! Au ciumă şi nu trebuie să se îmbrace frumos!
Nu sunt din fire pretenţioasă, chiar deloc, dar când vezi că nu găseşti o bluză care să nu îşi pârâie la bust te cam apucă damblaua.
În ultima vreme oamenii s-au tâmpit de tot. Promovează formele inexistente… XS?! Să fim serioşi!!!! De ce?!
Faptul că am fundul mai rotund şi sânii mai mari nu înseamnă că trebuie să mă îmbrac de la babe/ haine pentru grăsuni. Mi se pare o aberaţie. Mi s-a acrit să văd blugi cu talie atât de joasă încât atunci când mă aplec să îmi iasă fundul din ei. Nu sunt genul! Nu îmi plac!Mi se pare cea mai tâmpită invenţie. Dacă fetele preferă să poarte aşa ceva ca peste 10 ani să aibă probleme cu ovarele deja nu mai este problema mea, dar oameni buni din 10 perechi de blugi numai 1 este cu talie înaltă şi ăia hidoşi- plini de briz brizuri.
V-am spus, nu sunt fandosită şi chiar mă îmbrac simplu, comun, cât mai comod, dar parcă unele lucruri sunt exagerate.
Nu mai zic de rochii- cât mai sclipitoare, încărcate şi pline de tot felul de modele. Unde sunt rochiile alea simple, elegante, fără prea multe chestii enervante pe ele?!
La naiba cu moda asta!
:))

În primul rând, probabil şi cel mai important: LA MULŢI ANI TUTUROR DOMNIŞOARELOR, DOAMNELOR ŞI MAMELOR!!. -nu cred că are rost să spun toată povestea de fiecare dată,nu? Nu de alta, dar sunt cam comodă din fire şi mai ales că nu îmi place să repet aceleaşi urări…chiar dacă uneori sunt un strop mai diferite…intenţia rămâne aceeaşi.
În al doilea rând, au revenit insomniile. Este aproape ora 3, am dormit 4 ore în noaptea asta şi deja nu mai am somn…tipic.
Ce o să fac azi? Doar e ziua mea…O SĂ MERG LA CUMPĂRĂTURI!!!!!!!!!! Şi după la sală…să mă extenuez cu totul…să trag din greu până reuşesc să casc.
Mă enervează că iar nu mai dorm. Credeam că dacă beau nişte ceai înainte de culcare o să ţină, daaaaarrr adevărul este cu totul altul.
Stau mă uit lal ună şi luna se uită la mine.
Ciudat este că am visat că eram îndrăgostită de un puştiulică- ha ha ha! de parcă o să se mai întâmple vreodată să fac greşeala asta :))
Ultima dată când am avut insomnii şi am fost la medic mi-a spus: este pe sistem nervos! Nu avem cum să te ajut! Nu mai fi stresată şi gata.
Acum sinceră să fiu nu prea aş fi încântată să iau nişte somnifere pentru că nu cred că sunt soluţia ideală.
Aşa că o să fac ce fac toţi oamenii sănătosşi la cap: fac mişcare până o să pic din picioare…şi atunci sper să reuşesc să dorm cele 8 ore minunate.
În rest?
Cam nimic interesant!
P.s: Arţarule…cine eşti tu de fapt?
L.E: LA MULŢI ANI MUTER!