Archive for the ‘mistere’ Category
By P
Tremura în braţele lui
şi
spera să nu se termine
Avea lacrimi în ochi…
îî jurase prea multe
prea multe
ca să fie capabil
să se ţină de promisiune.
Acum era sfârşitul ei,
al poveştii lor,
al tuturor lucrurilor
care odată
îi lega.
Şi-ar fi dorit să fie altfel
dar nu putea
orgoliul ei
era singurul lucru care o mai alina
iubirea lui
era singurul lucru care o mai ţinea în viaţă.
Într-o singură zi
şi-a scris povestea
Într-o singură zi
şi-a scris sfârşitul
Mi-am amintit de o discuţie pe care am avut-o cu foştii colegi la ultima întâlnire din Galaţi.
Despre ce era? Păi despre diferenţele dintre Galaţi şi Bucureşti la capitolul facultate. Cei rămaşi în Galaţi băteau cu pumnul în masă susţinând că facultăţile din Galaţi sunt la fel de bune ca şi cele din Bucureşti. Acum…să fim serioşi…dar nici dacă se chinuie nu o să le ajungă pe cele din Bucureşti.
Read the rest of this entry »
Posted in esenta, familie, infectii ale societatii, mistere, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, zilnice | No Comments »
Citeam de dimineaţă Evz-ul şi mare mi-a fost mirarea când am văzut un articol cu o puştoaică de 14 ani care a rămas însărcinată. Cum se poate aşa ceva? Trăim în secolul XXI degeaba?
Când o să se trezească Ministerul Educaţiei să bage ca materie obligatorie cursul de educaţie sexuală? Este chiar aşa un subiect tabu încât nu trebuie să se discute despre el?
Îmi amintesc de o fază mai veche de la centru când unul dintre băieţi mi-a spus că mi-ar face faţă la sex fără probleme. Am rămas buimacă. Mă uitam la el şi nu îmi venea să cred ce aud. Dar dacă îi întrebi cum se pune un prezervativ se uită câş la tine.
O altă vină aparţine părinţilor care nu le explică odraslelor elementele de bază. Se pare că le este ruşine, nu au curaj sau pur şi simplu sunt indiferenţi.
Read the rest of this entry »
Posted in familie, infectii ale societatii, mistere, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, zilnice | No Comments »
Dacă eram o lună, aș fi fost decembrie.
Dacă eram o zi a săptămînii, aş fi fost sâmbătă.
Dacă eram o parte a zilei, aș fi mereu însorită.
Dacă eram un animal marin, aș fi fost delfin.
Dacă eram o direcţie, aș fi fost dreapta.
Dacă eram o virtute, aș fi nerespectată.
Dacă eram o personalitate istorică, aș fi fost Cleopatra.
Dacă eram o planetă, aș fi fost Venus.
Dacă eram un lichid,aș fi fost şampanie.
Dacă eram o piatră, aș fi fost chihlimbar.
Dacă eram o pasăre, aș fi fost un uliu.
Dacă eram o plantă, aș fi fost hrană pentru animale.
Dacă eram un sunet, aș fi fost nota DO.
Dacă eram un element, aș fi fost unul din tabelul lui Mendeleev.
Dacă eram un cântec, aș fi fost alarma de la ceasul deşteptător.
Dacă eram un film, aș fi fost Fight Club.
Dacă eram un serial, aș fi fost unul ciudat.
Dacă eram o carte, aș fi fost Albastru nemarginit, aproape transparent
Dacă eram un instrument muzical, aș fi fost un pian.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aș fi fost Otilia.
Dacă eram un fel de mâncare, aș fi fost salată de fructe.
Dacă eram un gust, aș fi fost acră.
Dacă eram o aromă, aș fi fost aroma mentei.
Dacă eram o culoare, aș fi fost negru.
Dacă eram un material, aș fi fost mătase.
Dacă eram un cuvânt, aș fi fost cristal.
Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost mâinile unui băiat.
Dacă eram o expresie a feţei, aș fi fost un zâmbet.
Dacă eram o materie de şcoală, aș fi fost artele plastice
Dacă eram un personaj din desene animate, aș fi fost Droopy.
Dacă eram o formă, a; fi fost un triunghi
Dacă eram un număr, aș fi fost 5.
Dacă eram o maşină, aș fi fost BMW
Dacă eram o haină,aș fi fost o geacă de toamnă.
Leapşa i-o dau lui Ovidiu + cine o mai doreşte. 😀
Posted in esenta, filme, leapsa, mistere, romantism, sesiune, stirile diminetii, zilnice | No Comments »
Declar zi cu soare :))
Sau mai bine spus: azi sunt mândra posesoare a unui stomac plin :))
Am mâncat cea mai bună sălată de ton…nu vă gândiţi la tone.NNNNNNNNNNNNNUUUUUUUUUU!!! Doamne fereşte! 250 de grame :))
A fost atât de bună încât am îndesat-o până nu a mai intrat. Unde găsiţi o asemenea salată? La BCU [aka: Biblioteca Centrală Universitară]. Ce făceam pe acolo? Mi-am terminat unul dintre proiecte. Mâine îl fac pe cel de vineri şi probabil că pe miercuri îmi termin şi ultimul proiect din sesiune.
Am lucrat şi la licenţă…nu foarte mult, dar suficient cât să fiu mulţumită. Sâmbătă şi duminică o să îmi duc veacul pe la Biblioteca de Sociologie unde am auzit că au nişte cărţi de care eu am nevoie.
Cu curaj şi cu multă răbdare sper să termin licenţa până la sfârşitul lunii.
Îmi plac surprizele…sunt ca un copil în prima zi de Crăciun când am parte de una, dar azi am rămas perplexă când am văzut nişte poze.
Alina Plugaru- “celebra” duduie care se freacă pe bani s-a dus la un azil de bătrâni să …facă streptease.
POFTIM?!
Cum adică la un azil de bătrâni? Simplu!
Iniţial am zis că este doar o glumă proastă a unor indivizi care nu au o viaţă socială prea activă…asta până am găsit şi clipul cu individa asta care îşi ondula formele- deloc plăcute ochiului după părerea mea- în faţa unor bătrâni vai de mama lor.
Am şi eu o întrebare…întrebătoare: Duduia asta gândeşte măcar un strop?
Cum pana mea să te duci la nişte bătrâni să le dansezi în poală, să te crăcănezi, să îţi mişti partea dorsală şi să fii “senzuală” în faţa unor oameni care …păăi Dumnezeu cu mila…presupun că nu sunt la azilul respectiv de bine ce o duceau.
Am rămas oripilată la “cadoul” sau mai bine zis la surpriza pe care duduia asta le-a pregătit-o bătrânilor.
Ştiam că lumea se tâmpeşte…dar chiar în halul ăsta?!
Sursa
Buuuuuuuunnn!!! Azi am trăit cea mai ciudată şi amuzantă experienţă. Dădeam să mă duc la farmacie să îmi iau o cremă pentru nenorocitul ăla de herpes care nu dă semne că ar vrea să dispară cââând mă opreşte o bunicuţă îmbrăcată în halat de casă.
Nici bine nu apuc să ajung la cutia poştală că mă opreşte bunicuţa:
– Eşti de aici,nu? Unde stă Cristina?
Eu mă uit debusolată la bunicuţă crezând că vorbeşte cu altcineva.
– Pftim?
– Unde stă Cristina? La ce etaj?
Până să îi spun că nu ştiu cine este Cristina o aud:
– Este o fetiţă blondă, cu codiţe….este clasa a patra. La ce etaj stă?
– Păi…eu nu…
– O ştii pe Cristina?
– Eu nu cunosc nicio Cristina…plus de asta că la etajul la care stau eu, adică la 8, nu stă nicio Cristina.
În secunda doi am simţit cum băbuţa mai avea puţin şi mă omora. De parcă aş fi insultat-o când i-am zis că nu ştiu de nicio Cristina cu părul blond şi codiţe şi în clasa a patra.
Noroc că a intrat în scară un cuplu care i-au recomandat băbuţei să îl întrebe pe administratorul blocului [care mai nou am aflat că stă la doi =)) ].
Plecând dezamăgită spre scările blocului băbuţa nu a ezitat nici de această dată să îmi arunce nişte priviri care parcă mă omorau.
Mi-am văzut debusolată de drum şi m-am rugat să nu mai dau de băbuţa care o caută pe Cristina ei cu părul blond şi codiţe şi în clasa a4a.
Ciudat sau nu…am devenit ca un omuleţ din ăla care stă cu agenda lângă el şi îşi planifică fiecare detaliu în parte. Din păcate, licenţa a devenit ză moust imporntănt fing. :)) [ce tare sună]
Dar nu despre asta vroiam să scriu…ci despre minunatul meu orar de sâmbătă. Ce se întâmplă atunci? O să merg la ceainăria teatrului Act unde o să savurez câteva lucruri cu adevărat deosebite. Un concert de jazz susţinut de doi studenţi de la Conservator, o expoziţie de origami [dacă nu ştiţi ce sunt alea daţi o căutare pe gugle] şi un ceai Sun Fruits- preferatul meu 😀
Este pentru prima dată când o să merg la un concert de jazz şi sunt încântată de idee…ce este drept am şi emoţii.
EL este încântat de expoziţia de origami [la viaţa mea am mai făcut…deeeci cam am o idee- deşi ideea mea este mic copil pe lângă ceea ce o să văd acolo].
Ceaiul…păi ceaiul a devenit o tradiţie pentru Mihai [fratele meu] şi pentru mine.
Ceainăria a devenit locul unde mă relaxez cel mai mult…descoperită de puţina vreme încep să regret că au trecut doi ani de facultate fără să bag în seamă locaţia…având în vedere că treceam pe acolo destul de des.
Cum rămâne cu restul programului? Păăăiiii este simplu: până joi la bcu a.k.a Biblioteca Centrală Universitară [nu este vina mea că apare cacofonia]…pe undeva pe la mijlocul zilei o să mai trag câte un post şi o parte din proiectele pe care o să le prezint cu grupa şi …..de joi încolo mă găsiţi pe la acelaşi EL.
În rest? Dumnezeu cu mila că mă apuc de învăţat pentru sesiune.
Uraţi-mi noroc că e jale!
Este enervant când îmi văd adresa de mail “atacată” de spamuri. Tot felul de site-uri pe care nu le-am accesat niciodată…hmmm.
Acum vreo…4 zile am început să primesc de la ProTv cu nu ştiu ce chestie…o campanie, bla bla bla. Deschid din pură curiozitate şi citesc ceva de genu cum că am fost aleasă pentru respectiva campanie.
Ăăăăăăăăăăăăăăă de ce? Adică….cu ce ocazie? Mi se pare normal ca înainte de a trimite mail-urile astea să îi întrebaţi pe respectivii indivizi dacă sunt sau nu de acord să participe la “respectiva campanie”.
DAAARRRR NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU voi trimiteţi spamuri că…nah! Aşa e moda. O altă chestie pe care nu o înţeleg: cum stă treaba cu spamurile astea? Cum ajung unii la mail-ul meu?Există o listă anume? De ce pe un mail am nişte spamuri şi pe alt mail nu? De ce nu există un buton pe la mail care să oprească spamurile să mai ajungă la noi?