Archive for the ‘memorii’ Category

Fără doar şi poate un filmuleţ genial:
Mulţumesc Moşule

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2ePWK0qfisE&hl=en&fs=1&color1=0x402061&color2=0x9461ca&border=1]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QfsVHNIpR44]

Sursa

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DXcHWRQyCiI]

Scriam azi dimineaţă că m-am ales şi cu o bubă la sănătatea “imaculată”. De azi dimineaţă şi până la ora asta tâmpenia s-a agravat, Mâine o să îmi petrec ceva ore pe holurile spitalului…câââtă plăcere pe capul meu. Asta este! Este oarecum vina mea că nu am avut grijă de sănătate.
Ziua de azi a început prost şi s-a terminat şi mai prost. Măcar mă bucur că am reuşit să mănânc un măr toată ziua..aaaahhh şi să nu uităm “minunatele pastile”. Nici nu vreau să mă gândesc cum mai arată ficatul.
Nu mă aştept la nicio zână care să vină să mă ajute sau să prind peştişorul de aur care să îmi îndeplinească 3 dorinţe. Doamne fereşte nu! Mi-am făcut-o cu mâna mea. Asta e clar! Singurul lucru care îmi rămâne este să mă apuc serios de treabă şi să nu mă mai joc de-a “şcoala”.

Azi am avut o zi destul de obositoare…asta ca să nu zic chinuitoare. Am parcurs, pe jos şi cu metroul vreo 10 kilometri- pe puţin, mi-am buşit ambele glezne- acum stau în pat cu bandaje…înjurând în gând că nu am avut grijă să îmi protejez gleznele nesimţit de subţiri.
m-am certat cu muuuulţi oameni…stupid. Nişte discuţii penibile, dar pe care nu le puteam evita. Nu ştiu de ce. Am vrut să îmi buşesc complet ziua. Azi a fost pentru prima dată când am simţit nevoia să fug din Bucureşti, să evadez, să fiu singură…poate doar cu muzica din playlist…şi atât.
Am ajuns acasă după vreo 12 ore de mers. M-am dezbrăcat mai rapid decât la armată şi mi-am aruncat corpul greoi şi obosit în cada plină cu apă fierbinte. Am pus muzica să cânte şi am citit “Twilight”. Citeam şi simţeam cum mă desprind de ceea ce am fost azi.
A fost atât de plăcută detaşarea asta de propria-mi persoană. Aş fi vrut şi un pahar din cel mai bun vin din cămară, dar am mai bine de 3 luni de când nu am mai pus gura pe băutură. Sunt mândră de mine…nu m-aş fi gândit…deşi la următorul hop cu el sigur o să calc strâmb.
M-am gândit prosteşte la nişte melodii…mi-ar fi plăcut să le ascult mai des…dar sunt prea leneşă să le caut. Am ascultat în delir o singură melodie:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kZAxYtim504]
Am reuşit să mă pierd printre oameni, să fiu invizibilă…să fiu inexistentă. A fost perfect…cel puţin pentru starea pe care o am acum. Nu sunt nici fericită, dar nici supărată. Pur şi simplu îmi doresc să…
Nu ştiu ce îmi doresc…ar trebui să mă panichez…pentru prima dată în viaţa mea nu am un plan…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vJGRD4UQ4_s]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_7UQx5tcWOE&feature=related]

Păăăăi cu ce să încep?
1. Am fost la bazin şi mi-am bălăcit corpu vreo oră.
2. Mi-am făcut mii de draci la supermarket: am stat la o coadă aproape o oră şi în spetele meu era o cucuoană care mai avea puţin şi dădea peste mine- drept răsplată a primit vreo două coate…din greşeaaalăăă… :)) sau nu
3. Un nenorocit de proiect nu îmi dă pace- şi nu! Nu este vorba de licenţă.
4. Mi-am luat o bentiţă nouă super cute
5. A ajuns iepuraşul şi pe la Ovidiu
6. Am mâncat o tonă de căpşune aseară…poftele domnule…poftele 😀
7. Mâine mă duc la teatru :X Abia aştept
8. Melodia zilei:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FglU0X-Vyrw]
9. Se apropie licenţa
10. Tot nu am idei 😀

Ascultam acum câteva zile o melodie..şi mi-am amintit de copilărie…oooohhh dulce copilărie!
De ce mi-am adus aminte? Păi pentru simplu fapt că mă gândesc cât de norocoşi am fost. Ce ştiam noi de calculatoare, de jocuri pe console, de filme violente, desene cu violenţă.
Vă mai amintiţi jocurile copilăriei?
Noi am fost o gaşcă de vreo 30 de copii. Eu şi cu încă vreo 4 eram cei mai mari. Restul erau de aceeaşi vârstă.
Când ieşeam afară ni se auzeau vocile până la stradă.
Daaar ceva s-a întâmplat…ne-am maturizat. Prima “ruptură” s-a produs când cei mai mari au ajuns la liceu. După ei, la vreo 2 ani, am urmat eu. Deodată lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade. Deja la liceu nu mă mai interesau “prietenii copilăriei”. Eram preap reocupată să mă distrez ca cu colegii mei de liceu. Am început să cunosc băieţi de facultate, să ies cu ei, să mă distrez. Deja, în clasa a12a, abia dacă ne mai ziceam “salut”. Fiecare avea o altă mentalitate, avea alte dorinţe, alte visuri de viitor. Ruptura a fost prea bruscă şi dureroasă aş putea spune. Din gaşca de 30 de oameni am mai rămas în relaţii bune cu 2 persoane, cu încă 2 fete: creţuli şi blondi. Atât!
Când am ajuns la facultate deja parcă nu mai eram copila aia care juca “baba oarba” sau “flori, fete sau băieţi”.
Mi-e milă de generaţiile care ne urmează. Ei habar nu au ce copilărie frumoasă am avut. Nu aveam griji, stăteam până la 12 fără să le fie alor noştri frică să nu fim răpiţi. Erau alte vremuri, mult mai frumoase.
Daaarrr… toate sunt numai amintiri din copilărie.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uV0GWXVroeg]