Nietzsche a murit

Archive for the ‘infectii ale societatii’ Category

Mi s-a întâmplat, din păcate, să fiu înşelată. Eram în relaţia aia super mega extra frumoasă- mai mult din punctul meu de vedere- şi să mă trezesc peste nopate cu un ciocan în cap. Motivul? M-a înşelat. Ce scuză a băgat? “Iubita…nu am vrut să te înşel, dar sunt bărbat şi nu rezist.” POFTIM?!
Cum adică? Şi eu sunt femeie şi rezist…paradoxal, nu? Din moment ce VOI, bărbaţii, faceţi femeile “domnişoare de pe centură”. Acum să îmi fie cu iertare, dar eu chiar nu înţeleg. Cum adică nu ai rezistat?
Hai să analizăm astfel: dacă te-ai dus la ea acasă e clar că nu vroia să îi speli rufele. Ce rezultă de aici? Că ai vrut de la bun început să mă înşeli.
O altă faţă a problemei : sunteţi în oraş şi flirtaţi…din nou:nici măcar nu te-ai străduit să te lupţi, să încerci să îmi fii fidel…pentru că, fie vorba între noi, şi eu mai ies cu băieţi în oraş, dar când vine vorba de flirtat sau “jocuri” din astea inocente le-o tai din scurt cu un simplu: am iubit şi chiar îl iubesc. SCURT ŞI LA OBIECT!
Nu e vorba de relaţia din acest moment…de ce sunt sigură?! Să spunem că el nu este genul…sper 😀
Un alt lucru care mă deranjează la unii puţoi: eu sunt bărbat…şi cu cât am mai multe femei în palmares cu atât îs mai macho…dar tu ca femeie nu ai voie să ai mai mult de un bărbat în viaţa ta. POFTIM?!
Conform cărei reguli femeia ajunge duduie de colţ dacă are mai mulţi bărbaţi [în acelaşi timp sau nu] în viaţa ei?
Urăsc percepţiile astea comuniste legate de sexualitatea unei femei.
Trăim în secolul XXI degeaba. Sincer!!!! Adică dacă unii consideră că a fi femeie înseamnă să: faci treburi casnice şi să scoţi plozi pe bandă rulantă se cam înşeală…cel puţin în privinţa mea.
O colegă de-a mea din liceu după ce s-a măritat- la 21 de ani :|- mi-a zis că ea vrea să facă mulţi copii şi să stea să aibă grijă de ei…să devină femeie în casă.
Din nou: POFTIM? Pe mine, dacă vrei să mă omori mă faci femeie în casă.
Din păcate, nu putem schimba mentalităţile unor asemenea oameni.
În concluzie:
EL: “Dragă,sunt bărbat şi nu rezist”
Ea: “Dragă,sunt femeie şi nu mă interesează!”

DA! Ăsta este crudul adevăr. Azi am fost la teatru. Şi m-am gândit că ar fi o idee bună să mă îmbrac corespunzător…aşa căăă mi-am pus una din fustele mele preferate, o cămaşă, balerinii, geanta şi şalul. Buuuunnn!!! Până aici toate bune şi frumoase…asta până am ajuns la metrou şi vedeam cum se holbează bârbaţii ca idioţii. Să mă apuce toţi dracii…Nu suport să se uite la mine…nu vă mint…pentru că atunci când se uită un bărbat la mine devin împiedicată…nu mai ştiu să merg :-??
În fine!
Colac peste pupăză în geamul de la uşa metroului îi vedeam pe unii cum gesticulează cum m-ar apuca de fund…simţeam că mor de draci… şi când să ies ăia în spatele meu zicând: păpuşiiicaaa….rezultatul?! M-am ciocnit de o tipă…deloc mică…asta e! Aşa păţesc mereu!
DEEEECCCIIII!!!! În viaţa mea nu mai merg cu fustă….asta până vine vara :))

De dimineaţă deschid minunatul EVZ.ro şi mare îmi este mirarea când văd următorul articol sau mai bine zis titlu de articol:

Parcurile Capitalei sunt transformate în muzee verzi. Autorităţile nu ne permit accesul cu vehicule nepoluante, role sau biciclete în oazele oraşului.

Read the rest of this entry »

Într-o societate a secolului XXI dreptul la libera exprimare este înlocuit cu cenzura. De ce? Pentru că, în opinia mea, suntem încă limitaţi mintal. Scriam într-un post anterior de diferenţa dintre “ciudat” şi “diferit”. De ce l-am scris? Pentru că ştiam că o să vină rândul şi cenzurii. De fapt, această neînţelegere a mentalităţii unora este definită ca o cenzură proprie. Ne plângem că piesele celor de la Parazziţii sunt cenzuraţi la greu, dar şi noi îi cenzurăm pe alţii. Sper că vă daţi seama despre ce vorbesc.
De unde şi de ce a apărut aceastp cenzură? Nu ştiu când a apărut…probabil că din când ne ştim….de ce? Pentru că ne este frică să deschidem ochii. Preferăm să vedem lumea ca fiind un loc fără înjurături, fără sex înaintea căsniciei, fără urinatul în locuri publice şi tot aşa.
Sunt cenzuraţi oameni care au ceva de spus, şi acel “ceva” reprezintă de fapt crudul adevăr în care mentalităţile noastre se învârt. Suntem ca nişte maşinării…mergem după o anumită regulă. Şi cam atât. Citeam la Arhi o fază: legată de cenzura pe bloguri. Cum îmi sună?! Destul de naşpa! De ce? Păi pentru simplul motiv că dacă spui ceva ce deranjează pe cineva acea persoană te poate raporta…automat eşti cenzurat.
Nu vreau să trăiesc într-o lume în care cenzura domină, în care cenzura este de fapt o lege de bază a modului de gândire…
Un fel de…vaaai nu zic asta pentru că îl jignesc pe y sau nu zic asta pentru că îl vizează pe x. Cine se simte bine, cine nu…nu.
De ce eu, ca simplu om, nu am voie să îmi expun punctele de vedere?! La urma urmelor în Constituţie scrie că fiecare are dreptul la libera exprimare…ciudat este că aceast nou “trend” numit cenzură ne încalcă acest drept…
Hmmm care o fi adevărul?

Aseară am primit “minunata veste” că pe Ghiţă l-au luat hingherii. Plină de draci şi bocită stăteam şi căutăm diferite numere de telefon ca să dau de hingheri. Într-un final am găsit un număr şi am sunat de dimineaţă… sau mai bine zis a sunat mama de dimineaţă. Ce răspuns a primit? Trebuie să mergem la sediul lor, pe undeva pe lângă Metro şi să ne rugăm că nu l-au omorât ăia. Dacă aflu că l-au omorât “sifonarul” care a sunat la ei o să regrete- alias beţivanul de la parter – Ştefane te-aş sfătui să te muţi!

Din păcate până mâine nu mai putem face nimic. Mai grav este că eu mâine nu o să mai fiu în Galaţi ca să văd ce se întâmplă. Oricum, mâine, se duc ai mei să îl “adopte” oficial pe Ghiţă.

Stăteam la bucătărie- în timp ce spălam vasele- şi mă gândeam la o chestie: de ce sexul vinde?! De ce numai asta atrage, asta face deliciul oricărui subiect? Oricât de mult negăm adevărul uneori ne mai şi păleşte: trăim într-o lume a bărbaţilor- doamnelor ăsta este crudul adevăr. De ce spun asta? Păi: ce alege un domn director: o tocilară sau o tipă blondă, înlată, superbă? [DA MIHAI!!! ÎŢI DAU DREPTATE CU PRIVIRE LA CE AM DISCUTAT LA METROU!]
De ce se vinde? Nu ştiu. Nu îmi pot imagina un motiv destul de solid cât să confirme regula.
Un singur lucru ştiu: că trăim într-o lume în care un decolteu generos, o siluetă de invidiat şi un fund perfect rotund ajung undeva departe. PRobabil că din acest motiv au apărut şi “minunatele operaţii estetice”.
Dacă lumea ar fi perfectă şi toţi ar fi corecţi cred că ne-am plictisi de monotonia zilnică. Cred că vrem corectitudine numai în ceea ce priveşte propia persoană…nu şi în cazul celorlalţi. Într-un final suntem conduşi de un raţionament…infantil aş putea spune. Bărbaţii se poartă ca nişte adolescenţi aflaţi la pubertate când văd o Angelina Jolie, în timp ce femeile îşi pierd minţile când un bărbat le face un compliment ajutat de un buchet imens de trandafiri…roşii dacă se poate.
Poate că toţi avem un preţ, dar depinde care este cel impus de tine. Cum piţipoancele au un preţ de genul: un bmw, “banbu”, solar şi alte şi noi avem un preţ, dar acum totul depinde de persoană.
Întreb: ce se cumpără. Şi mă gândesc că răspunsul este unu cât se poate de dureros: TOTUL se cumpără. Oricât de integri ne-am da şi noi avem un preţ…întrebarea este, în schimb, alta: cu cât ne vindem?

Cică ajunse la o vârstă femeile încep să treacă printr-o criză de panică: vaaaaiii am 23 de ani, vai sunt singură, vai nu ştiu ce. De ce zic 23? Pentru că asta este vârsta mea şi spre deosebire de alte fete nu îmi strofoc minţile cu nişte concepte absurde. Despre ce vorbesc? Păi să vă explic: muter la 23 de ani era măritată cu daddy. În una din zilele mele de la Galaţi mama mi-a zis ceva de genu: nu vrei să te aşezi şi tu la casa ta? Răspunsul meu?! Scurt şi sec: NU!
De ce este nevoie să trăiesc după nişte “reguli” absurde şi stupide ale unei societăţi primitive?!
Când eram mică una dintre bunicile mele încerca să mă facă “femeie în casă”. Să îmi ascult viitorul soţ, să fiu o chestie cu 2 mâini, 2 picioare, dar fără personalitate. Rezultatul?! Total neaşteptat….total opusul :))- mi-au murit lăudătorii ce să zic?!
Bun!
Deviez de la subiect. De ce femeile când înaintează în vârstă devin tot mai disperate? Să fie într-o relaţie, să se mărite, să aibă copii şi o carieră de succes? De ce unele femei preferă să fie “soţia ideală”? Să nu iasă din cuvântul bărbatului? Să îl asculte? Din păcate nu putem face nimic, nu putem “lucra” la personalitatea femeilor care accepta mult prea multe lucruri din partea unor bărbaţi. Probabil că din cauza asta a luat naştere şi “violenţa domestică”. Eşti femeie?! Suporţi “dragostea brutală” a bărbatului.

În plin duş mi s-a aprind beculeţul la o chestie: SILICOANE!
De ce femeile recurg la asemea metode? Cunosc pe cineva care şi-a pus silicoane şi este foarte încântată de noua schimbare a bustului. Eu una sunt anti. De ce? Pentru că fetele nu ştiu la ce se supun. Din păcate/ fericire pentru mine mama natură mi-a dat mai mult decât vroiam. Pe lângă un decolteu de multe ori admirat am mai primit şi dureri insuportabile de spate, haine foarte drăguţe, dar nu pe mărimea mea şi multe altele.
Recunosc că nu sunt mulţumită în totalitate de corpul meu, dar niciodată nu aş recurge la operaţii estetice. De ce?! Pentru că aş avea un corp străin în mine, pentru că asta sunt, pentru că aşa m-a lăsat natura. Nu mă apuc de nebună să modific ceva la mine doar pentru că nu îmi place acel ceva.
Ciudat sau nu- că veni vorba de jucatul cu mama natură- sunt de acord cu clonarea. De ce? Pentru că poate numai aşa se pot descoperi diferite tratamente pentru boli. Daaaarrr acum vine conştiinţa şi îmi spune: acele clone nu au sentimente?! De ce să moară pentru a face un bine altora?
De ce credeam în Dumnezeu/Allah/orice alt nume dat lu nenea de sus?! Există vreo dovadă că ar exista? Şi vă rog să nu mă luaţi cu Biblia că eu nu am citit-o şi nici nu am de gând.
Cam atât pe moment!
O tulesc la facultate doamnelor şi domnilor/ domnişoarelor şi domnişorilor.

Unul dintre lucrurile care mă bucură este venirea verii. Trec peste primăvară pentru că mă deprimă…ciudat sau nu mă deprimă. Ieri am fost la teatru Act. Pentru a doua oară. Am fost la o “lectură” despre crinul alb şi roşu, dar şi despre tutun. Cum a fost? Super! Este a doua oară când mă duc la o piesă la teatrul Act şi este a doua oară când îmi depăşeşte aşteptările. De la atmosferă până la oameni. Totul este într-o armonie…un echilibru de neclintit. Este perfect pentru mine.

P.s: De ce se uită bărbaţii se uită la sânii unei femei când vorbeşte cu ea?

Nu ştiu câţi dintre voi se gândesc la următorul lucru, dar eu vă întreb: dacă vedeţi pe stradă un tip cu părul roz îl consideraţi ciudat sau diferit? Eu garantez că mulţi dintre voi o să îmi spuneţi că este un ciudat. De ce?! Faptul că este diferit decât tine îl face ciudat?!
De unde mi-a venit ideea asta. Eram în metrou şi mă îndreptam spre casă…îîîîn sfârşit. Şi, la un moment dat, urcă un tip cu creastă vopsită roz şi cu mulţi cercei, un tatuaj şi alte minuni. Oamenii din metrou se uitau la el ca şi când ar fi făcut parte din circul ciudaţilor, dar el chiar nu se simţea jignit de privirile şi râsetele altora. Când a coborât am auzit cum ţipau nişte cocalari cu 2 clase după el făcându-l ciudat.
De ce?!
Păi… pentru simplul motiv că nu respecta nişte norme inexistente. Normele alea impuse de o societate, fostă comunistă.
De ce este nevoie să fim “în rând cu lumea” ca să nu fim consideraţi ciudaţi? O să îmi spuneţi că vă doare fix în cot de ce spune lumea de voi…să fim serioşi nu suntem de piatră. Tot o să existe un cuvânt, o frază, un sunet care să vă atingă câtuşi de puţin.
Uneori simţi că e mai bine să te conformezi şi să intri în turmă numai pentru a nu mai fi arătat cu degetul. Preferi să renunţi la luptă decât să te mai zbaţi pentru ceva ce alţii nu pot concepe.
Este înfiorător că am ajuns în secolul XXI şi nu suntem capabili să fim oarecum indiferenţi la stilurile vestimentare ale altora, este înfiorător că am ajuns în secolul XXI şi nu suntem în stare să avem o gândire liberă, lipsită de prejudecăţi şi principii stupide.