Nietzsche a murit

Archive for the ‘esenta’ Category

Îmi plac surprizele…sunt ca un copil în prima zi de Crăciun când am parte de una, dar azi am rămas perplexă când am văzut nişte poze.
Alina Plugaru- “celebra” duduie care se freacă pe bani s-a dus la un azil de bătrâni să …facă streptease.
POFTIM?!
Cum adică la un azil de bătrâni? Simplu!
Iniţial am zis că este doar o glumă proastă a unor indivizi care nu au o viaţă socială prea activă…asta până am găsit şi clipul cu individa asta care îşi ondula formele- deloc plăcute ochiului după părerea mea- în faţa unor bătrâni vai de mama lor.
Am şi eu o întrebare…întrebătoare: Duduia asta gândeşte măcar un strop?
Cum pana mea să te duci la nişte bătrâni să le dansezi în poală, să te crăcănezi, să îţi mişti partea dorsală şi să fii “senzuală” în faţa unor oameni care …păăi Dumnezeu cu mila…presupun că nu sunt la azilul respectiv de bine ce o duceau.
Am rămas oripilată la “cadoul” sau mai bine zis la surpriza pe care duduia asta le-a pregătit-o bătrânilor.
Ştiam că lumea se tâmpeşte…dar chiar în halul ăsta?!
Sursa

Buuuuuuuunnn!!! Azi am trăit cea mai ciudată şi amuzantă experienţă. Dădeam să mă duc la farmacie să îmi iau o cremă pentru nenorocitul ăla de herpes care nu dă semne că ar vrea să dispară cââând mă opreşte o bunicuţă îmbrăcată în halat de casă.
Nici bine nu apuc să ajung la cutia poştală că mă opreşte bunicuţa:
– Eşti de aici,nu? Unde stă Cristina?
Eu mă uit debusolată la bunicuţă crezând că vorbeşte cu altcineva.
– Pftim?
– Unde stă Cristina? La ce etaj?
Până să îi spun că nu ştiu cine este Cristina o aud:
– Este o fetiţă blondă, cu codiţe….este clasa a patra. La ce etaj stă?
– Păi…eu nu…
– O ştii pe Cristina?
– Eu nu cunosc nicio Cristina…plus de asta că la etajul la care stau eu, adică la 8, nu stă nicio Cristina.
În secunda doi am simţit cum băbuţa mai avea puţin şi mă omora. De parcă aş fi insultat-o când i-am zis că nu ştiu de nicio Cristina cu părul blond şi codiţe şi în clasa a patra.
Noroc că a intrat în scară un cuplu care i-au recomandat băbuţei să îl întrebe pe administratorul blocului [care mai nou am aflat că stă la doi =)) ].
Plecând dezamăgită spre scările blocului băbuţa nu a ezitat nici de această dată să îmi arunce nişte priviri care parcă mă omorau.
Mi-am văzut debusolată de drum şi m-am rugat să nu mai dau de băbuţa care o caută pe Cristina ei cu părul blond şi codiţe şi în clasa a4a.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UrOe1Eq1N6U&feature=related]

Ciudat sau nu…am devenit ca un omuleţ din ăla care stă cu agenda lângă el şi îşi planifică fiecare detaliu în parte. Din păcate, licenţa a devenit ză moust imporntănt fing. :)) [ce tare sună]
Dar nu despre asta vroiam să scriu…ci despre minunatul meu orar de sâmbătă. Ce se întâmplă atunci? O să merg la ceainăria teatrului Act unde o să savurez câteva lucruri cu adevărat deosebite. Un concert de jazz susţinut de doi studenţi de la Conservator, o expoziţie de origami [dacă nu ştiţi ce sunt alea daţi o căutare pe gugle] şi un ceai Sun Fruits- preferatul meu 😀
Este pentru prima dată când o să merg la un concert de jazz şi sunt încântată de idee…ce este drept am şi emoţii.
EL este încântat de expoziţia de origami [la viaţa mea am mai făcut…deeeci cam am o idee- deşi ideea mea este mic copil pe lângă ceea ce o să văd acolo].
Ceaiul…păi ceaiul a devenit o tradiţie pentru Mihai [fratele meu] şi pentru mine.
Ceainăria a devenit locul unde mă relaxez cel mai mult…descoperită de puţina vreme încep să regret că au trecut doi ani de facultate fără să bag în seamă locaţia…având în vedere că treceam pe acolo destul de des.
Cum rămâne cu restul programului? Păăăiiii este simplu: până joi la bcu a.k.a Biblioteca Centrală Universitară [nu este vina mea că apare cacofonia]…pe undeva pe la mijlocul zilei o să mai trag câte un post şi o parte din proiectele pe care o să le prezint cu grupa şi …..de joi încolo mă găsiţi pe la acelaşi EL.
În rest? Dumnezeu cu mila că mă apuc de învăţat pentru sesiune.
Uraţi-mi noroc că e jale!

Sala de lectura, ceainaria Teatrului Act, gazduieste in perioada 9 mai – 10 iunie expozitia de origami denumita Insufletirea hartiei. Vernisajul expozitiei va avea loc pe data de 9 mai, incepand cu ora 16:00, iar cei prezenti vor avea ocazia sa invete ei insisi cum pot impaturi modele simple de origami :d .
Autorii modelelor expuse sunt 5 studenti din orase diferite ale tarii, autodidacti in arta origami, care incearca in prezent sa infiinteze prima asociatie de origami din Romania.
Cele 30 de modele de diferite marimi sunt realizate conform mai multor practici ca origami modular si kusudami, in care pentru realizarea unui model se utilizeaza mai multe bucati de hartie, sau origami clasic, realizat dintr-o singura bucata mai mare de hartie.
Origami este arta japoneza de impaturire a hartiei, a carei provocare :-> consta in realizarea de modele cat mai realiste si mai complicate bazate in totalitate pe plierea hartiei si exculzand taierea sau lipirea. Denumirea provine de la cuvintele japoneze “ori”, care inseamna “a indoi” si “kami” care inseamna “hartie”.
Daca va era dor de noi, va asteptam sambata asta la un ceai!

Cui?
Verişoarei mele Alexandra şi mamei lui Creţuli

Să ne trăiţi şi să fiţi sănătoase

blog?
Asta este o întrebare frecvent auzită/citită. Copilul râzgâiat din mine ar spune: DE CE NU? Dar răspunsul nu cred că este destul de satisfăcător.
De ce am făcut blog? La început a fost un trend. Vroiam să fiu şi eu în rând cu lumea, dar după vreo 3 luni când am început să scriu despre ideile mele, despre clipe din viaţa mea, despre tot felul de prostioare nu am mai văzut blogul ca o pagină de hi5-apropos nu mai am cont de hi5 din ianuarie aşa că nu încercaţi să mai daţi de mine- de ce l-am ştiers? Începuse să mi se pară inutil. În fine! Deviez răăău de la subiect.
De ce am început să scriu despre ideile care îmi treceau prin minte. Am găsit poezii, citate şi multe chestii mai mult sau mai puţin amuzante. Acum mi se pare ciudat să renunţ la el mai ales că am pus atâta suflet în tot ceea ce am făcut. Că au existat momente în care vroiam să renunţ la el…asta e partea a doua.Că au fost momente în care nu am scris din cauza lipsei de idei…asta e partea a treia, dar niciodată nu aş renunţa la a scrie.
De ce “Nietzsche a murit!”? Pentru că Friedrich Nietzsche spunea că “Dumnezeu a murit”. El credea că una dintre cele mai puternice forţe a fost învinsă de trecerea anilor. Din păcate s-a înşelat. Dumnezeu “i-a tras-o” şi i-a arătat că nimeni nu îl omoară.
Asta e dragul meu filosof…
De ce am scris postul ăsta? Ca să înţeleagă tot prostu că nu am de gând să renunţ la scris pentru nimic în lume. Singurul care poate ucide acest blog/ pe posesorul lui este Dumnezeu.
SFÂRŞIT!

Este enervant când îmi văd adresa de mail “atacată” de spamuri. Tot felul de site-uri pe care nu le-am accesat niciodată…hmmm.
Acum vreo…4 zile am început să primesc de la ProTv cu nu ştiu ce chestie…o campanie, bla bla bla. Deschid din pură curiozitate şi citesc ceva de genu cum că am fost aleasă pentru respectiva campanie.
Ăăăăăăăăăăăăăăă de ce? Adică….cu ce ocazie? Mi se pare normal ca înainte de a trimite mail-urile astea să îi întrebaţi pe respectivii indivizi dacă sunt sau nu de acord să participe la “respectiva campanie”.
DAAARRRR NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU voi trimiteţi spamuri că…nah! Aşa e moda. O altă chestie pe care nu o înţeleg: cum stă treaba cu spamurile astea? Cum ajung unii la mail-ul meu?Există o listă anume? De ce pe un mail am nişte spamuri şi pe alt mail nu? De ce nu există un buton pe la mail care să oprească spamurile să mai ajungă la noi?

M-am ţăcănit! Sincer vă zic :))
M-am trezit la 6, am spălat vasele, i-am pregătit micul dejun fratelui meu- i l-am dus şi la pat…la 9 juma dormeam cu spume la gură….
Ceva e putred în Danemarca :))

După ce am terminat curăţenia m-am pus la nişte seriale din CSI Las Vegas- sunt fana serialelor de genul acesta. În fine! Delirez de la subiect.
În unul din episoade apar 2 fraţi[fată şi băiat] care sufereau de o boală…hirsutism mai bine spus. Fiica era cea mai afectată de această boală. Un singur lucru m-a şocat: faptul că mama ei a preferat să o abandoneze, spunându-i băiatului să o mintă- cică a murit într-un accident de maşină. Acum vine întrebarea mea întrebătoare: ce fel de mamă îşi abandonează copiii doar pentru că sufereau de o boală- care de altfel putea fi tratată?
Înţeleg că toţi copii trebuie să fie drăguţi şi amuzanţi…şi cum vreţi voi să îi vedeţi…dar ca mamă nu cred că aspectul fizic ar trebui să conteze atât de mult…adică ar trebui să te bucuri că ai un copil sănătos…la fizic se poate lucra…nu şi la psihic.
Nu pot percepe cum o mamă renunţă la copilul ei. La fel cum nu înţeleg abandonul la spital/orfelinat…etc.
Deşi sunt împotriva abandonului sunt de acord cu avortul- deşi nu aş recurge la aşa ceva.
Explicaţia este destul de dură, dar sinceră: de ce să chinui un copil? Ca să ai un copil ai nevoie de multe fonduri- să îi faci poftele, să îi iei mâncare, haine şi tot ce are nevoie un copil…
De ce să fac un copil ca să îl abandonez când pot face un avort.
Nu vreau să aud explicaţii de genu: biserica este împotrivă… biserica- sau mai bine zis “oamenii bisericii” sunt cei mai ipocriţi oameni de pe faţa planetei…cel puţin din punctul meu de vedere.
Într-un final…cum stă treaba? Dacă eşti părinte îţi accepţi sau nu odrasla aşa cum este- din punct de vedere fizic.