Archive for the ‘esenta’ Category
Am fost de dimineaţă la spital.După vreo 2 ore de stat pe acolo am aflat că medicul la care mă duc de obicei nu este…m-am conformaz situaţiei şi m-am dus la o doctoriţă.
Veştile date de ea nu au fost deloc îmbucurătoare. Speram să se înşele, dar din păcate nici în momentul în care a început să îmi scrie reţeta nu mai părea o greşeală.
Când am ieşit din cabinet am simţit cum mi se tăiaseră picioarele. Mergeam ca o mumie şi speram să dea o maşnă peste mine ca să scap de tot. Mi-am făcut curaj să o sun pe mama să îi dau “vestea”. Reacţia ei m-a făcut să izbucnesc în lacrimi. Încercam să mă abţin să nu plâng la telefon şi să nu îi spun cât de mult mă deranjează modul în care îmi vorbeşte…şi că în loc să fie alături de mine în aceste momente ea îmi scotea ochii că am sesiune şi că trebuie să învăţ. Speram ca măcar ea să nu mă judece pentru “prostiile” din trecut.
Am ajuns la fratele meu să mă…”sponsorizeze” pentru a-mi face tratamentul…nici mai mult, nici mai puţin de 2 milioane şi jumătate. Privirile asistentelor parcă mă tăiau. Una din ele s-a uitat cu o milă la mine de neimaginat. Tăceam şi mă făceam că plouă. Singurul lucru pe care mi-l doream era ca el să fie lângă mine…să îmi dea un umăr pe care să plâng…să mă eliberez…să fie…nu ştiu. Am fost singură într-un moment în care aveam nevoie de cineva lângă mine. Şi acum…primesc numai răspunsuri seci: “da! nu! nu acum! aha”.
Am mers zeci de kilometri pe jos numai ca să mă calmez…să nu ajung acasă şi să fac vreo tâmpenie…ca de obicei. Am încercat să dorm pentru câteva ore, dar visez numai tâmpenii. Luni şi marţi am reuşit să dorm vreo 4 ore şi am mâncat 2 mere.
De la farmacie mi-au dat nişte pastile pe bază de plante…au spus că dacă nu mănânc măcar să le iau pe alea…să îmi ajute ficatul.
Singurul lucru care mi-a dat speranţe a fost telefonul primit de la o firmă care face angajări…sper să mă angajez ca să fiu pe banii mei…măcar asta mă face să fiu încrezătoare în ceea ce o să urmeze.
Posted in esenta, familie, infectii ale societatii, medici, noi doi, reguli, sesiune | No Comments »
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QfsVHNIpR44]
Posted in dansez, esenta, memorii, noi doi, petreceri, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, romantism, sesiune, stirile diminetii, zilnice | No Comments »
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DXcHWRQyCiI]
Scriam azi dimineaţă că m-am ales şi cu o bubă la sănătatea “imaculată”. De azi dimineaţă şi până la ora asta tâmpenia s-a agravat, Mâine o să îmi petrec ceva ore pe holurile spitalului…câââtă plăcere pe capul meu. Asta este! Este oarecum vina mea că nu am avut grijă de sănătate.
Ziua de azi a început prost şi s-a terminat şi mai prost. Măcar mă bucur că am reuşit să mănânc un măr toată ziua..aaaahhh şi să nu uităm “minunatele pastile”. Nici nu vreau să mă gândesc cum mai arată ficatul.
Nu mă aştept la nicio zână care să vină să mă ajute sau să prind peştişorul de aur care să îmi îndeplinească 3 dorinţe. Doamne fereşte nu! Mi-am făcut-o cu mâna mea. Asta e clar! Singurul lucru care îmi rămâne este să mă apuc serios de treabă şi să nu mă mai joc de-a “şcoala”.
Posted in esenta, medici, memorii, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, sesiune, zilnice | No Comments »
Se apropie vertiginos sesiunea. Toate bune şi fumoase îmi zic eu în minte…asta până mă gândesc la proiectele pe care le am de predat. În ultimele 3 zile am trecut printr-un stres de neimaginat…aşa îmi trebuie dacă le las pe toate pe ultima sută de metri. Psihicul meu ieri a cedat şi am început să plâng. Pur şi simplu nu am mai rezistat. Mă îngrozeşte ideea că nu o să am timp să le fac pe toate…şi totuşi…
Azi dimineaţă am vrut să mă ridic din pat…am eşuat lamentabil. Simţeam cum am pe tot corpul nişte greutăţi şi mă luptam cu ele. Am pierdut. După jumătate de oră am reuşit să deschid ochii în întregime. Nu am înnchis un ochi toată noaptea…m-am ales şi cu o problemă de sănătate care mă sâcâie în continuu.
Azi dimineaţă când m-am dus la baie m-am speriat de cearcănele pe care le aveam…m-am urcat pe cântar şi m-am albit…am slăbit5 kg în 3 zile. Nu cred că medicul ar fi încântat de asta, dar până nu termin cu minunatele proiecte nu o să îmi permit să dau prin bucătărie.
Mă rog să nu mai cedez psihic…sau fizic ca să reuşesc să termin. Săptămâna asta este cea mai cumplită…după aceea o să fie un pic mai “puţin stresant”… printre picături mai scriu şi pe blog…asta în cazul în care nu o să îl abandonez pe perioada sesiunii…sau mai bine zis până termin nenorocirea aia de licenţă.
Aprindeţi o lumânare la biserică şi pentru mine :))
Posted in esenta, medici, noi, proiecte şi nopţi nedormite, reguli, sesiune, zilnice | No Comments »
Astăzi o să fiu plecată toată ziua. Am la 10 un examen. Dup asta mă duc la EL. Avem planuri mari: mergem la expoziţia de origami, stăm la un concert de jazz şi la noapte- sperăm- mergem la muzee [este noaptea muzeelor deschise].
Aveţi grijă ce faceţi şi distracţie plăcută!
De când stau la fratele meu eu mă ocup strict de partea de bucătărie: cumpărături, spălat vase, gătit.
De fiecare dată când merg la piaţă nu cred că există măcar un vânzător cu care să nu mă iau la ceartă.
1. Mă dusesem să iau nişte cartofi. Vroiam 2 kile juma. Aveam planuri mari cu ele.
– Două kilograme de cartofi, vă rog!
– Nu vreţi să vă pun 3? Că să fie exact?
– Nu!
– Haide domniţă! Că juma de kg e puţin.
– Dar eu am nevoie de 2,5 kilograme. Nici mai mult şi nici mai puţin.
– Păi poate mai faceţi şi altceva cu ei.
– Sunt sigură că dacă o să mai am nevoie de încă o jumătate de kg o să mai fac un drum până la piaţă, dar acum nu vreau decât 2,5 kg.
– Haide domnişoară!
– Ştiţi ceva? Eu nu mai am nevoie de cartofi.
Mă întorc şi plec la altă tarabă. Auzeam cum pomenea nenea de toţi sfinţii pe care un familion îi poate avea. La următoarea tarabă am fost servită cu FIX 2,5 kg de cartofi 😀
2. Eram în Galaţi şi mă rugase mama să iau o apă la 5 litri. Zis şi făcut. Mă îmbrac şi o tai. Ajung la magazin, cumpăr apa şi când să îmi dea restul văd o pastilă de gumă Orbit.
– Dar nu am cerut gumă.
– Păi nu am să vă dau restul
– Nu mă interesează. Îmi daţi altceva, dar nu gumă.
– Dar ce are guma?
– Nu mănânc gumă.
– Cum nu mâncaţi gumă?
– Foarte simplu! Nu îmi place să rumeg o bucată de cauciuc. Daţi-mi altceva!
– Păi nu am ce.
– Atunci îmi daţi tot restul fără gumă.
– Nu am!
– Nu mă interesează.
După vreo 10 minute, minute în care se formase o coadă în spatele meu au apărut miraculos cei 3000 de lei[vechi] pe care duduia nu avea de unde să mi-i dea.
3. Când mergem la piaţă trebuie să avem mărunt. Asta e clar! Vroiam să iau nişte zarzavat, salate, chestii pentru o salată. Mă duc la o duduie şi îi spun ce vreau. Când îi întind banii se uită luuung la mine şi îmi spune:
– Nu am să vă dau restul! Duceţi-vă să îi schimbaţi şi reveniţi la mine!
Eu mă uitam la ea şi mă faceam că o ascult. Mereu am fost de principiul că dacă vrei să vinzi ceva îl faci pe dracu în patru şi faci rost de rest ca să dai clientului. Dar duduia nici măcar nu s-a sinchisit să întrebe prin vecini dacă au sau nu să îi schimbe banii de la mine.
Când am auzit că trebuie să mă duc EU să schimb banii i-am pus sacoşa pe tarabă, i-am luat baniide la mine şi m-am dus fix lângă vecin. Miraculos acesta avea să îmi dea restul. Privirea duduii nu a fost una plină de dragoste…dar nah! Asta e! Să îşi înveţe lecţia: clientul nostru, stăpânul nostru.
4. Când eram la Galaţi şi mă trimitea la piaţă aveam o regulă: LISTA!!!! O puneam pe mama să stea 10- 20 de minute să se gândească bine de ce are nevoie. Asta ca să nu fac 100 de drumuri.
După ce îmi face lista o tai la piaţă. Iau tot ce era trecut pe listă, ajung acasă . Mama începe să scoată cumpărăturile din sacoşe şi deodată o văd că face nişte ochi cât cepele.
– Ce ai uitat să îmi zici să iau?
– Stafide.
– Gândeşte-te bine!!! Mai vrei şi altceva?????
– NU fetiţă!
Mă încalţ şi o tai pentru a doua oară la piaţă. Iau stafidele şi mă întorc. Nici bine nu intru pe uşă că o văd pe mama cu o sacoşă în mână şi cu o faţă de căţel plouat.
– IAAAR?!
– Am uitat de mâncarea pentru căţel.
– Glumeşti,nu?
– Nu.
Iau sacoşa, iau banii şi plec, deja nervoasă, la piaţă. Mă opresc la magazin, iau mâncarea pentru căţel şi mă îndrept spre casă. Pe drum făceam mătănii sperând să nu mai fi uitat mama nimic. Ajung acasă, dau sacoşa şi mă uit la ea.
– Fetiţă!
– Nu! Nu mă mai duc nicăieri. Dacă mai ai nevoie de ceva te duci tu că eu nu mai pot.
– Hai fetiţă că acum glumeam.
….
Glumă sau nu în ziua aia mi-am mai lungit mâinile cu un centimetru. Am făcut febră musculară de la cât am urcat şi coborât de la 4 şi am ajuns să ştiu toate preţurile din piaţă.
Nu nu! Nu vă gândiţi la prostii. Am un tricou cu Bad Pitzi. Sunt mândră de el şi nu mi-e ruşine să arăt acest lucru.
Ciudat sau nu asta nu este văzută cu ochi buni de către pitzipoancele de la metrou sau de pe stradă.
Ieri am simţit destul de multe priviri aţintite asupra mea…şi deja mă pregăteam să scot carneţelul să îmi scriu testamentul.
Mâine o să scot la plimbare tricoul de la Arhi
Doamne ajută să scap uşor!!!Nu de alta, dar el a mai scăpat câte o înjurătură pe ici, pe colo…
INVITAŢIE
Elevii şi profesorii claselor de limba japoneză din Colegiul Naţional “Ion Creangă” vă invită la tradiţionala sărbătoare “Zilele culturii japoneze”, care se va desfăşura în zilele de 16 – 17 mai 2009.
Împreună vom descoperi şi vom aduce Japonia mai aproape de noi…
Vă aşteptăm la Seseragi Matsuri!
Director,
Prof. Florica Alexandrescu
Pentru detalii:
Andrada Bărbulescu Andreea Dragomir
andra_barbulescu86@yahoo.com deeadragomir@yahoo.co.uk
Stăteam frumos la mine în cameră şi mă pregăteam de plecare.
Deodată mi se aprinde beculeţul, mă ridic şi mă îndrept spre bucătărie. Cu cât mă apropiam mai mult de bucătărie cu atât deveneam tot mai debusolată. Ajung în bucătărie, îmi pun mâinile în şold şi mă uit complet buimacă.
“Ce vroiam de aici?” Mă uit în stânga, mă uit în dreapta…mă duc la geam. Mă duc în cămara, deschid dulapul….din ce în ce mai debusolată. Ce doamne iartă-mă vroiam de aici?! Ştiam că am nevoie de ceva…că altfel nu aş fi plecat din camera mea. Mă gândeam că poate trebuie să mai iau ceva…sau poate…
După vreo 10 mă luminez la faţă…mi-am amintit!!!!!!!!!!!
VREAU LA BAIE!!!