May 2019
M T W T F S S
« Mar    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Recent Comments

Archive for the ‘esenta’ Category

Hello people!

De ceva vreme mi s-a pus pata sa fac un articol despre adoptia/ abandonul infantil asa ca m-am pus pe cautat.

Rata abandonului: Din pacate informatiile sunt destul de sarace la acest departament (1) Tind sa cred ca realitatea e cu totul si cu totul alta. De ce intervine abandonul? Pai sunt multi parinti nu au posibilitatea de a creste copilul, parintii sunt minori, pur si simplu sunt idioti.

Din pacate totul porneste de la educatia parintilor. Din punctul meu de vedere ar trebui ca din adolescenta sa se faca educatie sexuala- asa eviti situatii cu parinti minori (zic si eu). La urma urmelor majoritatea minorilor ajung in situatia de a fi parinti pentru ca nu au fost “instruiti” (2). Aceste cursuri nu au legatura doar cu prezervativele/ anticonceptionalele, ci si cu igiena intima, despre sentimente, boli, ETC. Consider ca maturizarea sexuala (nu balanga balanga) ar trebui sa se faca din timp, nu cand fata are burta pana la gura. Astfel de site-uri : http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/stop-pervertirii-copiilor-prin-educatie-sexuala ar trebui interzise. Vrea fata sa fie hotel pentru toti baietii disponibili? E treaba ei, dar macar sa o faca destept. A ramas insarcinata? Asta e! Exista AVORTUL. Nu ar trebui sa fie judecate daca prefera sa faca avort in loc sa aduca pe lume un copil in timp ce ea nu are posibilitati materiale/ e minora/ are o boala de care nu e in stare sa scape.

Trecand peste toate sa spunem ca ajunge la sala de nasteri, da viata unui copil si POC! il abandoneaza/ nu ii ofera minimul necesar/ pur si simplu nu ii pasa. De cele mai multe ori pastreaza copilul si traiesc din ajutor social. Dar sunt si situatii cand ii abandoneaza. Si de ce? Pai pentru ca nu isi permit/ sunt idioti/ asa considera ca e mai bine. La cea din urma afirmatie as vrea sa intreb daca in spital sunt sfatuite sa isi duca odraslele la o casa de copii/ sau sa incerce adoptia prin acceptul parintelui. Din cate stiu exista posibilitatea sa dai spre adoptie copilul catre o persoana pe care o cunosti/ care isi permite sa intretina copilul. Asa imi amintesc. Posibil sa ma insel.

Cand vine vorba de adoptie procesul este complicat si de lunga durata (3) . O cunostinta de-a mea a adoptat o fetita. Imi amintesc ca procedura a durat un an si ceva. De ce? Oamenii indeplineau toate conditiile, ba mai mult devenisera disperati in dorinta lor de a fi parinti. Birocratia de la noi duce la o disperare justificata a unor oameni care isi doresc sa fie parinti. Desigur ca dau copiii unor asistenti sociali care iau bani de pe urma copiiilor, care  ii caftesc, care nu au grija de ei. De ce sa fie fraieri sa dea copiii unor oameni care si-i doresc?! NUU!! Asa ceva nu este posibil.

Si uite asa ajung unii oameni sa se intrebe: de ce sa adopt? Mai bine cumpar un catel. E mai simplu, sigur si rapid. Eu una cel putin asa as gandi. Cand te lupti cu o birocratie care pare sa fie impotriva ta la fiecare pas….parca nu iti mai vine sa te agiti. Dar asta este punctul meu de vedere si nu doar al meu din moment ce sunt suficiente cereri de adoptie si multi copii neadoptati.

 

Dar la urma urmelor ce stiu eu?!

 

Ca sa facem haz de necaz: https://www.youtube.com/watch?v=L0jQz6jqQS0 si https://www.youtube.com/watch?v=DRauXXz6t0Y

Surse:

1 .http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=3775

2. http://www.centrumeditatiisicursurii.ro/cursuri-copii/curs-de-educatie-sexuala/#

3. http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_37847/Tot-ce-trebuie-sa-stii-daca-vrei-sa-adopti-un-copil.html

 

Va pup,

Cire

 

Traim in secolul XXI. Sau cel putin asa am inceput sa ma mint de ceva vreme.  Din pacate, scoala romaneasca tot incearca (vrut sau nevrut) sa tampeasca bietii copii. De curand am citit un articol care m-a lasat masca: AICI Nu sunt parinte si nu dau sfaturi, dar cred ca ora de religie a devenit doar o forma de manipulare a unor persoane care inca nu disting binele de rau.

Am fost la un moment dat la o piesa de teatru “Profu de religie” in care erau prezentate diferite situatii din manualul de religie. Am refuzat sa cred ca in clasa a5a sunt invatate asemenea porcarii. Ce am facut? Am facut ce orice om normal face: da un google. Si mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca nu minteau de loc (articol). Asemenea lucruri nu credeam ca pot exista in zilele noastre, dar din pacate ele exista. Ma bucur totusi ca increderea in Biserica a scazut enorm in ultimii ani (capac a pus faza de la Colectiv) Chiar mi-as dori ca oamenii sa inteleaga ca orice fel de credinta ai avea ea se poate manifesta si intre 4 pereti, nu sa stai ore in sir in picioare ascultand niste uniia plictisiti de viata si cu mult prea mult aur pe ei.

Dar sa revenim la subiect. Cred ca un lucru bun ar fi daca s-ar invata despre religiile lumii, nu despre cum e asezata biserica, cati sfinti sunt sau cum o sa mori daca te scarpini in nas cu stanga in loc de dreapta (stiu! uneori dramatizez). Dar acesta este adevarul. De ce sa limitam niste oamenii?! Ah! Stai! Stiu! Pentru ca manipulatii de azi sunt “donatorii” de maine ai bisericii. Imi amintesc ca in liceu ma certam destul de des cu profesoara de religie pentru simplul motiv ca mi se pareau inutile lucrurile pe care “trebuia” sa le stiu. Mi se parea absurd ca in clasa a12a sa invat la religie cand eu trebuia sa ma axez pe materiile de bac. Am fost socata cand o prietena de-a mea facea religie la FACULTATE. Asemenea lucruri te lasa cu sechele. Serios!

Sunt atat de multe lucruri pe care elevii le pot invata in timpul orei alocate religiei: cum sa acorde primul ajutor, cum sa reactioneze in anumite situatii, educatie sexuala. Da! Educatie sexuala. Ce va mira? Avand in vedere ca ploadele de 13-14 ani devin mame cred ca educatia sexuala este un MUST HAVE. Nu spune nimeni sa ii inveti de cum incepe clasa 1, dar din clasa a5a deja trec de la tinut de mana la sala de nasteri. Sunteti de acord cu mine ca deja 90% din copilele de clasa a 5a nu mai sunt….copile. Si stiti de ce 90% din ele pastreaza copiii? Pentru ca parintii le zic: vai mamaaaaa!! ajungi in iad daca avortezi. Lasa mai bine sa iti nenorocesti viitorul, dar stii ca barbosul e fericit.

Din pacate am ajuns in sexolul XXI degeaba. Nu am evoluat mintal deloc…sau ma rog o buna parte nu a evoluat deloc. Pastreaza mentalitatea de acum 100 de ani cand bataia era rupta din rai, iar rolul femeii e sa stea la bucatarie si sa fie fabrica de copii. Pentru ca…na! Iadul le paste in cazul in care se gandesc sa puna lacat la viitorul “sponsor” al bisericii.

Dar na! Fiecare are tot dreptul sa isi aleaga religia/credinta si mai ales cum isi educa odraslele. Eu doar zic.

Va pup,

Cire

 

 

 

Dragii mei in ultima vreme in viata mea se intampla niste chestii, chestii frumoase. Dar de data asta sunt egoista si le tin pentru mine. Cred ca asta este si motivul pentru care nu mai scriu. Mi-e dor de blog, dar cand traiesc cu adevarat parca uit complet de el. Sper sa fiu scuzata ca ignor ceea ce acum 2-3 ani imi aducea alinare.

Sunt sigura ca Nietzsche nu o sa se supere pe mine, la fel cum nici voi nu o faceti.

Va asigur ca sunt bine, chiar foarte bine.

 

Dar cel mai important este ca sunt FERICITA!

In ultima vreme am fost contactata de diverite personaje/ firme care vin cu tot felul de propuneri de “afaceri stralucite peste noapte”. Mereu le explic ca nu sunt interesata si ca fac parte din categoria oamenilor care spun NU fara sa aiba un motiv intemeiat. Pur si simplu NU vreau.

Azi am fost contactata de o domnisoara care la un moment dat mi-a trimis un material despre cum sa devin miliardara peste noapte. Povesti de adormit copiii. Nici macar nu am apucat sa citesc materialul dat fiind faptul ca timpul meu liber are o limita si nu vreau sa o irosesc cu astfel de lucruri.  M-a intrebat daca am avut timp sa citesc materialul…pana sa apuc sa ii raspund a inceput sa spuna povestea. Nici bine nu m-am desteptat ca ea deja isi pregatea contractul pe care eu sa il semnez. O promovare mult prea agresiva din punctul meu de vedere. Un fel de Meli Melo cu : doriti cosulet? ce doriti sa achizitionati? avem si reduceri? va place asta?!

Pe mine astfel de chestii ma irita la maximum! Am o varsta care imi permite sa decid ce si cum vreau. Nu cred ca am nevoie de sfaturi si daca as avea as cere.

Astazi domnisoara de la telefon a reusit sa ma scoata din pepeni (lucru care nu mi se intampla decat in cazuri duse la extrem). A trebuit sa ii dau cateva lectii de vanzari prin telefon. Si sa ii explic ca eu fac parte din categoria oamenilor care NU cumpara decat daca se duc sa ceara. Si atata vreme cat nu cunosc si nu sunt interesata sa cunosc cu siguranta o sa zic NU! pana o sa inchida telefonul.

Asa ca Ana-Maria Zavoiu – Account Manager EURO TRADE sper ca ai inteles ca exista 3 tipuri de clienti:

- cei pe care ii convingi oricum

- cei care sunt indecisi si asupra carora poti sa revii

- cei care spun NU la tot si pe care ii lasi in plata domnului.

 

De asemenea, ar trebui sa te bucuri ca nu te-am luat la intrebari eu pe tine si ca te-am lasat sa conduci discutia pana in punctul in care mi-ai cerut sa vin la birou sa discutam despre contract. Afla ca un client care o sa preia comanda in apel este un client pierdut si asupra caruia nu ai de ce sa revii.

Desigur astea sunt niste sfaturi ale unui om care lucreaza de peste 7 ani in domeniu. Slabut. Nu iti cer sa le iei in seama.  Dar te asigur ca la urmatorul apel voi reactiona si mai…neprofesional.

 

Pana una alta eu sunt zen si ascult niste muzica de relaxare. Cica face bine la ten! Pe cuvant de onoare ca nu am riduri!

 

Aseara am avut un vis tare ciudat. Atat de ciudat incat m-a trezit inainte de a tipa alarma.

Am visat ca o luasem de la zero cu totul. Ca eram intr-un oras mare si ca in aeroport nu ma astepta persoana responsabila de primirea mea. Asa ca mi-am facut curaj si am pornit impreuna cu inca 2 romance sa cautam cazare. Ciudat este ca nici bani nu aveam desiiiiiiii ii aveam (vise dubioase)

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Ci despre cum ar fi sa luati viata de la zero. Cu totul. Cu prieteni, cu o casa, cu un loc de munca sau chiar o noua tara.  Eu de multe ori m-am gandit la asta si mai mereu am ajuns la concluzia ca trebuie sa o iau de la zero…mai ales cu tara in care locuiesc. Totusi sunt si momente cand ma cuprinde o teama de nedescris.  Cred ca obisnuita si comoditatea pun stapanire cand vine vorba de astfel de situatii.

De asltfel si normal. Sunt curioasa cati dintre voi v-ati pus problema asta. Ca daca stam sa ne gandim putini sunt oamenii care accepta astfel de decizii.

De ceva vreme stau cam prost la capitolul inspiratie. Dar prost rau de tot. Atat de prost incat ma sperii si eu :)) Adevarul ca viata mea a ajuns sa fie atat de ….plictisitoare incat si monotonia pare mai activa decat mine :)))

Nu pot spune decat sa in ultimele…hmmmm 2 saptamani nu am facut mare lucru: munca- medici (diverse analize)- pastrat orgoliu din dotare in situatii in care am fost jignita, rectific, in situatii in care 2 craci cracanati sunt mai importanti decat o prietenie. Din astea!

Pana una alta viata mea nu mai este nici macar o drama. Ce bine ar fi fost! Dar na! Visez si eu la o lume mai frumoasa. Oare sa incep sa povestesc ce mai visez?

Nu stiu cati  au stat si s-au gandit ce demoni se ascund in ei, dar sigura ca daca o sa facem asta macar o data in viata…pai cred ca va dati seama de continuare. De curand am pus pe o foaie toti demonii mei. Lunga lista. Prea lunga. Si cred ca asta m-a facut sa constientizez muuulte lucruri. Unele pe care cred ca refuzam sa le vad din varii motive.

La un moment dat cineva mi-a zis “stiu ce pot,stiu ce vreau” si asta m-a facut sa ma gandesc. Oare cu totii stim ce vrem de la viata? Lista mea cu TO DO avea niste pasi pe care i-am dus la bun sfarsit pana la 30 de ani: am terminat o facultate si un master, am un loc de munca bun si… atat. S-a oprit lista. Acum ma gandesc ce vreau mai departe si nu stiu. Pur si simplu nu stiu. Cred ca si voi v-ati aflat la un moment dat in viata cand pur si simplu nu stiati ce vreti mai departe.

Cea mai tare fraza auzita pana acum a fost: este timpul pentru o familie, copii, din astea. Am ras si totusi pentru o secunda mintea mea a zis: si daca…?

Nu ma vad “la casa mea”, nu ma vad cu un copil, nu ma vad legata pe viata. Dintotdeauna mi-a placut libertatea, mi-a placut sa nu dau explicatii si am preferat ca relatiile mele sa mearga pe principiul: iesi cu prietenii, iar daca te duci la alta nu ma mai vezi. Am preferat sa nu imi complic existenta luptand pentru cineva. La un moment dat a fost acel cineva (si poate ca inca mai este…cu siguranta inca mai este) dar…pai prea complicat sa scriu un articol despre asta. Este prea complicat pentru o persoana atat de comoda ca mine.

Imi amintesc de o discutie din facultate cu o prietena care imi spunea ca la un moment dat cineva o sa ma faca sa ma indragostesc nebuneste si ca o sa existe acel moment in care o sa imi doresc sa imi intemeiez o familie. Am ras! Nu sunt genul care sa se indragosteasca nebuneste sau mai grav, sa o arate. Sunt o persoana destul de dificila…rectific sunt o “iubita” extrem de dificila si cred ca este cel mai mare demon al meu. Faptul ca toate lucrurile care ma deranjeaza ma consuma pe dinauntru. Nu ma agit, nu ma enervez, nu trantesc, nu tip. Cred ca la mine vorba “stii tu care e problema” s-a implementat mai mult decat era cazul.

 

 

MESAJ:

 

Dragilor, data fiind situatia extrem de neplacuta pe care o traversam vizavi de mult disputata eutanasiere, eu si Maria Zloteanu ne am mobilizat si am hotarat sa facem ce putem, cu ceea ce avem. Adica: am salvat- luat de pe strada si dus intr un adapost privat 3 sufletele minunate. Atat am putut deocamdata..pentru ca exista costuri: 100 ron/luna padocul + 50 ron/luna mancarea (sau le-o asiguram noi); pe langa acestea, la prezentarea in adapost, cateii trebuie sa fie vaccinati/deparazitati/cu carnetele de sanatate la zi; bineinteles, fiind de pe strada, am fost nevoite sa platim si pentru acestea: 70 ron/carnet (vaccinuri+deparazitare) si extra 70 in cazul in care intentionam sa ii gasim stapani adoptivi peste hotare (pasaport, chip). Daca doriti/puteti sa ne ajutati cu ceva fonduri (banuti si/sau mancare), mai putem salva cateva suflete, pana nu va fi prea tarziu. Odata ajunsi in adapost, cateii sunt in siguranta, iar noi ne putem concentra pe promovarea acestora pe site-urile de adoptii. Acestea fiind spuse, stiti unde sa ne gasiti in cazul in care doriti sa ajutati! Multumim anticipat!

 

Mariana Zloteanu, cont lei Banca Transilvania: RO10 BTRL 0640 1201 2276 22XX

 

Nu va cer marea cu sarea. Doneaza cine vrea si cat vrea. Nu mi se pare normal ca niste sufletele sa sufere pentru ca oamenii vor sa fie rai gratuit.

Eu mereu am fost de părere că Read the rest of this entry »

422987_270797459667141_639959860_nEu sunt genul de persoană care Read the rest of this entry »