Archive for the ‘esenta’ Category

In ultima vreme am fost contactata de diverite personaje/ firme care vin cu tot felul de propuneri de “afaceri stralucite peste noapte”. Mereu le explic ca nu sunt interesata si ca fac parte din categoria oamenilor care spun NU fara sa aiba un motiv intemeiat. Pur si simplu NU vreau.

Azi am fost contactata de o domnisoara care la un moment dat mi-a trimis un material despre cum sa devin miliardara peste noapte. Povesti de adormit copiii. Nici macar nu am apucat sa citesc materialul dat fiind faptul ca timpul meu liber are o limita si nu vreau sa o irosesc cu astfel de lucruri.  M-a intrebat daca am avut timp sa citesc materialul…pana sa apuc sa ii raspund a inceput sa spuna povestea. Nici bine nu m-am desteptat ca ea deja isi pregatea contractul pe care eu sa il semnez. O promovare mult prea agresiva din punctul meu de vedere. Un fel de Meli Melo cu : doriti cosulet? ce doriti sa achizitionati? avem si reduceri? va place asta?!

Pe mine astfel de chestii ma irita la maximum! Am o varsta care imi permite sa decid ce si cum vreau. Nu cred ca am nevoie de sfaturi si daca as avea as cere.

Astazi domnisoara de la telefon a reusit sa ma scoata din pepeni (lucru care nu mi se intampla decat in cazuri duse la extrem). A trebuit sa ii dau cateva lectii de vanzari prin telefon. Si sa ii explic ca eu fac parte din categoria oamenilor care NU cumpara decat daca se duc sa ceara. Si atata vreme cat nu cunosc si nu sunt interesata sa cunosc cu siguranta o sa zic NU! pana o sa inchida telefonul.

Asa ca Ana-Maria Zavoiu – Account Manager EURO TRADE sper ca ai inteles ca exista 3 tipuri de clienti:

- cei pe care ii convingi oricum

- cei care sunt indecisi si asupra carora poti sa revii

- cei care spun NU la tot si pe care ii lasi in plata domnului.

 

De asemenea, ar trebui sa te bucuri ca nu te-am luat la intrebari eu pe tine si ca te-am lasat sa conduci discutia pana in punctul in care mi-ai cerut sa vin la birou sa discutam despre contract. Afla ca un client care o sa preia comanda in apel este un client pierdut si asupra caruia nu ai de ce sa revii.

Desigur astea sunt niste sfaturi ale unui om care lucreaza de peste 7 ani in domeniu. Slabut. Nu iti cer sa le iei in seama.  Dar te asigur ca la urmatorul apel voi reactiona si mai…neprofesional.

 

Pana una alta eu sunt zen si ascult niste muzica de relaxare. Cica face bine la ten! Pe cuvant de onoare ca nu am riduri!

 

Aseara am avut un vis tare ciudat. Atat de ciudat incat m-a trezit inainte de a tipa alarma.

Am visat ca o luasem de la zero cu totul. Ca eram intr-un oras mare si ca in aeroport nu ma astepta persoana responsabila de primirea mea. Asa ca mi-am facut curaj si am pornit impreuna cu inca 2 romance sa cautam cazare. Ciudat este ca nici bani nu aveam desiiiiiiii ii aveam (vise dubioase)

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Ci despre cum ar fi sa luati viata de la zero. Cu totul. Cu prieteni, cu o casa, cu un loc de munca sau chiar o noua tara.  Eu de multe ori m-am gandit la asta si mai mereu am ajuns la concluzia ca trebuie sa o iau de la zero…mai ales cu tara in care locuiesc. Totusi sunt si momente cand ma cuprinde o teama de nedescris.  Cred ca obisnuita si comoditatea pun stapanire cand vine vorba de astfel de situatii.

De asltfel si normal. Sunt curioasa cati dintre voi v-ati pus problema asta. Ca daca stam sa ne gandim putini sunt oamenii care accepta astfel de decizii.

De ceva vreme stau cam prost la capitolul inspiratie. Dar prost rau de tot. Atat de prost incat ma sperii si eu :)) Adevarul ca viata mea a ajuns sa fie atat de ….plictisitoare incat si monotonia pare mai activa decat mine :)))

Nu pot spune decat sa in ultimele…hmmmm 2 saptamani nu am facut mare lucru: munca- medici (diverse analize)- pastrat orgoliu din dotare in situatii in care am fost jignita, rectific, in situatii in care 2 craci cracanati sunt mai importanti decat o prietenie. Din astea!

Pana una alta viata mea nu mai este nici macar o drama. Ce bine ar fi fost! Dar na! Visez si eu la o lume mai frumoasa. Oare sa incep sa povestesc ce mai visez?

Nu stiu cati  au stat si s-au gandit ce demoni se ascund in ei, dar sigura ca daca o sa facem asta macar o data in viata…pai cred ca va dati seama de continuare. De curand am pus pe o foaie toti demonii mei. Lunga lista. Prea lunga. Si cred ca asta m-a facut sa constientizez muuulte lucruri. Unele pe care cred ca refuzam sa le vad din varii motive.

La un moment dat cineva mi-a zis “stiu ce pot,stiu ce vreau” si asta m-a facut sa ma gandesc. Oare cu totii stim ce vrem de la viata? Lista mea cu TO DO avea niste pasi pe care i-am dus la bun sfarsit pana la 30 de ani: am terminat o facultate si un master, am un loc de munca bun si… atat. S-a oprit lista. Acum ma gandesc ce vreau mai departe si nu stiu. Pur si simplu nu stiu. Cred ca si voi v-ati aflat la un moment dat in viata cand pur si simplu nu stiati ce vreti mai departe.

Cea mai tare fraza auzita pana acum a fost: este timpul pentru o familie, copii, din astea. Am ras si totusi pentru o secunda mintea mea a zis: si daca…?

Nu ma vad “la casa mea”, nu ma vad cu un copil, nu ma vad legata pe viata. Dintotdeauna mi-a placut libertatea, mi-a placut sa nu dau explicatii si am preferat ca relatiile mele sa mearga pe principiul: iesi cu prietenii, iar daca te duci la alta nu ma mai vezi. Am preferat sa nu imi complic existenta luptand pentru cineva. La un moment dat a fost acel cineva (si poate ca inca mai este…cu siguranta inca mai este) dar…pai prea complicat sa scriu un articol despre asta. Este prea complicat pentru o persoana atat de comoda ca mine.

Imi amintesc de o discutie din facultate cu o prietena care imi spunea ca la un moment dat cineva o sa ma faca sa ma indragostesc nebuneste si ca o sa existe acel moment in care o sa imi doresc sa imi intemeiez o familie. Am ras! Nu sunt genul care sa se indragosteasca nebuneste sau mai grav, sa o arate. Sunt o persoana destul de dificila…rectific sunt o “iubita” extrem de dificila si cred ca este cel mai mare demon al meu. Faptul ca toate lucrurile care ma deranjeaza ma consuma pe dinauntru. Nu ma agit, nu ma enervez, nu trantesc, nu tip. Cred ca la mine vorba “stii tu care e problema” s-a implementat mai mult decat era cazul.

 

 

MESAJ:

 

Dragilor, data fiind situatia extrem de neplacuta pe care o traversam vizavi de mult disputata eutanasiere, eu si Maria Zloteanu ne am mobilizat si am hotarat sa facem ce putem, cu ceea ce avem. Adica: am salvat- luat de pe strada si dus intr un adapost privat 3 sufletele minunate. Atat am putut deocamdata..pentru ca exista costuri: 100 ron/luna padocul + 50 ron/luna mancarea (sau le-o asiguram noi); pe langa acestea, la prezentarea in adapost, cateii trebuie sa fie vaccinati/deparazitati/cu carnetele de sanatate la zi; bineinteles, fiind de pe strada, am fost nevoite sa platim si pentru acestea: 70 ron/carnet (vaccinuri+deparazitare) si extra 70 in cazul in care intentionam sa ii gasim stapani adoptivi peste hotare (pasaport, chip). Daca doriti/puteti sa ne ajutati cu ceva fonduri (banuti si/sau mancare), mai putem salva cateva suflete, pana nu va fi prea tarziu. Odata ajunsi in adapost, cateii sunt in siguranta, iar noi ne putem concentra pe promovarea acestora pe site-urile de adoptii. Acestea fiind spuse, stiti unde sa ne gasiti in cazul in care doriti sa ajutati! Multumim anticipat!

 

Mariana Zloteanu, cont lei Banca Transilvania: RO10 BTRL 0640 1201 2276 22XX

 

Nu va cer marea cu sarea. Doneaza cine vrea si cat vrea. Nu mi se pare normal ca niste sufletele sa sufere pentru ca oamenii vor sa fie rai gratuit.

Eu mereu am fost de părere că Read the rest of this entry »

422987_270797459667141_639959860_nEu sunt genul de persoană care Read the rest of this entry »

Zilele trecute veneam de la muncă obosită Read the rest of this entry »

Am întâlnit o groază de Read the rest of this entry »

Pe lumea asta există un lucru pe care nu îl suport la Read the rest of this entry »