Archive for the ‘zilnice’ Category
Vineri am văzut la realitatea o ştire legată de violenţa care există la desenele animate. pe primul loc- postul care are cele mai multe desene cu violenţă este Cartoon Network.
şi acum fie vorba între noi oamenii ăia cam au dreptate. unde sunt desenele de altă dată? acum nu vezi decât desene cu monştri, cu bătaie sau cu crime – da! sunt şi din alea.
de ce nu se mai fac desene de altă dată? îmi amintesc când eram mică de desenele alea amuzante, fără violenţă, cu un mesaj educativ. dar acum?
ciudat este că nici CNA-ul nu se sesizează să ia nişte măsuri pentru a preveni afectarea copiilor sau mai bine spus a psihicului lor.
am rămas şocată când am văzut cum s-a comportat în faţa televizorului la desenele animate de la ora respectivă.
nu este normal!
părinţii nu iau atitudine. rămân- unii dintre ei- indiferenţi la acest fapt…şi mai târziu probabil că vor regreta enorm…
Posted in [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lojg4p21gvU&hl=en&fs=1]
Discutam cu cineva despre fericire…sau mai bine spus despre lucrurile care ne produc fericirea. la ce răspuns am ajuns? că puţine persoane se mai bucură în ziua de azi de lucrurile mărunte gen o plimbare prin parc sau o floare “furată” dintr-o grădină.
acum fericirea reprezintă un inele mare pe degetul domnişoarei, o maşină de lux, o vilă, mulţi bani…într-un cuvânt avere, bunuri materiale.
de ce?
unde mai este fericirea aia când ieşeam la o plimbare cu prietenii sau făceam picnicuri în faţa blocului în timp ce lumea trecea şi se crucea?
poate pentru că am crescut sau poate pentru că am ajuns să avem prejudecăţi …mentalităţi închise.
este păcat! este chiar păcat că s-a ajuns la stadiul ăsta, la stadiul în care nu mai conştientizăm anumite lucruri.
ne gândim numai la cum să supravieţuim, ne gândim numai la cum să o ducem mai bine, fără a ne mulţumi – uneori- cu lucrurile pe care le avem.
Definitia fericirii
Ce este fericirea pentru noi? Ce ne face fericiti? Exista in viata fericirea sau e doar un vis? Sunt intrebari la care eu, impreuna cu niste prieteni, am incercat sa raspundem.
Cu siguranta toti, la un moment dat, ne-am intrebat ce este fericirea… Si totusi, toti cunoastem notiunea de „fericireâ€, toti o simtim, dar o definitie nu poate nimeni sa formuleze, in ciuda faptului ca stim cand suntem nefericiti si ce cautam cand visam la fericire. Fiecare o percepem altfel, pentru fiecare „a fi fericit†inseamna altceva. Reteta fericirii… nu exista nici ea, difera de la o persoana la alta. Unii sunt fericiti pentru ca sunt realizati din punct de vedere financiar, altii – pentru ca au prieteni, ca iubesc si sunt iubiti, ca sunt realizati profesional… si lista poate continua.
Ce este fericirea pentru mine?
Fericirea o gasim in orice lucru marunt care ne face sa zambim, sa ne bucuram. Fericirea este orice lucru de care ma bucur; nu stiu exact ce este fericirea pentru mine, dar este cu siguranta un motiv de a zambi, de a fi optimist, de a fi bucuros si vesel mereu, un motiv in plus sa realizez ce frumoasa e viata. Fericirea poate fi o idee, un context, o notiune, un sentiment sau un simplu cuvant ce ne aduce zambetul pe buze.
Ce ma face fericita?
Depinde de starea mea de spirit. Astazi sunt fericita pentru ca m-am trezit si am mai vazut un rasarit, ca sunt optimista, ca am pofta de viata, sunt fericita ca iubesc si sunt iubita de cei dragi mie, pentru ca am invatat sa fiu intelegatoare si rabdatoare cu oamenii, sunt fericita ca viata imi aduce mereu noi provocari carora le fac fata cu brio, sunt fericita ca viata nu imi da mai mult decat imi trebuie, sunt fericita ca merg la scoala, ca am cu cine ma certa pentru ca in felul asta sunt sigura ca am si cu cine ma impaca, sunt fericita de fiecare adiere a vantului peste fata mea pentru ca realizez ca traiesc, sunt fericita ca exista munti, ape, paduri unde ma pot relaxa… sunt mii de motive pentru care sunt fericita, dar cel mai important: sunt fericita ca exist 🙂
Exista in viata fericirea sau e doar un vis?
Exista, sunt sigura de asta. Mai mult decat atat, e la tot pasul, insa suntem mult prea ocupati sa o vedem. M-am oprit astazi la semafor si, uitandu-ma in jurul meu, ce credeti ca am vazut? Oameni grabiti, sobri, incruntati, lipsiti de pofta de viata. Nu stiu daca am vazut zece oameni care sa fie fericiti si acest lucru sa se poata citi pe fetele lor. Eu merg pe strada cu zambetul pe buze pentru ca sunt fericita si-mi doresc sa se vada lucrul acesta pentru ca nu se stie niciodata cine se poate bucura de acest zambet. Este atat de important sa aratam ca suntem fericiti si sa pretuim acest lucru la maxim.
Daca nu ar exista fericirea, cred ca ar fi un vis superb din care nu m-as mai trezi nicicand; dar, din fericire pentru noi, este o realitate atat de frumoasa si la indemana tuturor, incat este pacat sa nu stim sa-l pretuim si sa-l valorificam. [sursa]
oamenii când zic fericire se gândesc la iubire, eu când zic fericire mă gândesc la toate lucrurile care mă fac să zâmbesc- inclusiv pătura moale cu care mă învelesc când stau în fotoliu…
de ce nu mai ştim să apreciem aceste lucruri? de ce ne gândim că fericirea are o valoare materială?
Dragii mei!
eu încă mai sunt în sesiune- din păcate…până pe 8 o să mă tot chinui cu examenele şi toate alea.
totuşi zilele trecute am primit un mail. era de la psihologul de la centru. toţi copiii întreabă de mine. le este dor. şi mie de ei.
le-am explicat că până nu termin cu sesiunea nu am cum să dau pe la centru…motivele sunt destul de clare. au fost foarte înţelegători. chiar mi-am urat şi “baftă!” şi lucrul ăsta mă face să mi se facă şi mai mult dor de ei.
sunt curioasă dacă au mai venit copii noi, cum s-au descurcat ăştia micii cu tezele şi tot aşa. am o nerăbdare de nedrescris. pe 9 februarie la ora 8 dimineaţa o să fiu la ei. să îi pup pe toţi şi să ne apucăm să facem temele împreună…aşa cum făceam şi în alte dăţi.
asta este! mi-e dor de ei…mi-e dor rău de ei şi abia aştept să îi revăd.
Dimineaţă…chioară de somn mă îndrept spre gura de metrou. vine metroul, mă urc şi aştept să plece.
aproape de staţia la care trebuia să cobor trece un individ pe lângă mine. parfumul lui, inconfundabil de altfel, m-a trezit instantaneu. puţea de la un kilometru distanţă. DE CE?!!!!
este dimineaţă…de ce puţi de dimineaţă???
ca să fie tacâmul complet a mai făcut şi ceva sapături nazale…poate poate dădea peste o mină de aur…sau poate de un săpun cu apă?
în fine.
o altă chestie pe care nu prea o înţeleg este cea cu pasatul locului unei bătrâne. mulţi nici măcar nu se simt că mămăiţa abia se ţine pe picioare…de ce nu îi pasezi locul? că doar nu mori dacă stai câteva staţii în picioare…
nu înţeleg de ce oamenii ascultă manele la telefoane- fără căşti că e mai COOL aşa…să afle şi ceilalţi ce gusturi muzicale ai…sau pur şi simplu ascultă muzică la căşti atât de tare încât aud şi eu… nu este normal
molfăitul gumii ca o vacă pierdută prin metrou: de ce molfăi guma aia parcă ai fi o vacă? serios? este absolut dizgraţios- mai ales pentru o fată. nu am nimic împotriva oamenilor care mănâncă gumă, dar totuşi…fă-o mai delicat
vorbitul la telefon setat pe interfon…cât să audă şi vecinul cum te cerţi cu lumea…
sunt multe lucruri care se întâmplă la metrou şi pe care nu le înţeleg…eehh noi să fim sănătoşi…
p.s: încă nu îmi vine să cred că am trecut la politologie :))
AM LUAT LA POLITOLOGIE!
ATÂT! AZI SUNT PUR ŞI SIMPLU FERICITĂ!!!!!
M-am trezit la 6 să mă duc la examen…
morăcănoasă şi lipsită de viaţă…
am deschis catalogul virtual şi ochii mi-au strălucit!
prima notă din sesiunea asta : un veritabil 8 la sociologia opiniei publice. s-a luat şi 10 [felicitări ălora], dar eu mă mulţumesc şi cu 8.
deci azi sunt fericită.
gata mă duc la politologie…şi sunt pregătită sufleteşte să îl iau :))
Metrou- dimineaţî, chioară de somn…în faţa mea un domn- pe la vreo …maxim 30 de ani. singurul lucru care îmi atrage atenţia este ţinuta lui impecabilă. este îmbrăcat la costum…un costum negru, cu o cămaşă deschisă la culoarea şi un palton negru…
este genul meu preferat de bărbat. de ce? pentru că sunt topită după bărbaţii la costum- să le stea şi bine…nu să arate ca nisşte cocalari eleganţi…
îmi plac bărbaţii care sunt eleganţi, cărora le place să se aranjeze. să aibă unghiile făcute, părul pieptănat, totul să fie ca la carte…dacă mai au şi cioc sau barbă m-au lăsat fără glas…
de când mă ştiu am avut o pasiune pentru astfel de bărbaţi…nu ştiu de ce…pur şi simplu mă atrag…
mi se par fascinanţi. misterioşi …
poate am eu o problemă, dar un bărbat la costum este mult mai atractiv – din toate punctele de vedere decât unul care nu ştie ce înseamnă să fii elegant.
totuşi puţini bărvaţi ştiu să fie eleganţi…aici nu fac referire numai la partea verstimentară, ci şi la caracter, comportament…
degeaba ai costum de la D&G dacă nu ai cele elementare principii ale eleganţei…
eeeh!
dar ce ştiu eu,nu?
ştiu că mi se pare dizgraţios un bărbat care se epilează, care se pensează…care nu are măcar un strop de masculinitate în el…
îmi plac bărbaţii eleganţi, dar îmi plac şi cei …păroşi =))
vreau să aibă păr pe piept, să aibă şi un pic de burtică…să nu fie tipul ăla de bărbat metro-sexual… BLEACX!!!!
până la urmă fiecare are piticii lui la cap, nu?
voi ce pitici aveţi la capitolul ăsta?
Am revenit în Bucureşti. în sfârşit! simţeam cum creierul meu o lua razna. nu îmi place în galaţi şi mai tot timpul încerc să evit să mă înorc în “oraşul natal”.
în fine.
m-am trezit după vreo 2 sau 3 ore de somn la 5 dimineaţa. plină de viaţă şi fericită…dar ce mama naibii doar nu e crăciunul ca să reziste.
am ajuns la gară, după ce mi-am completat celebrele tichete cu reducere pentru studenţi, m-am dus la un ghişeu şi am zis clar: RAPIDUL DE BUCUREŞTI! şi îi întind tichetele- pentru cei care nu ştiu cum arată unul e foarte simplu: găseşti de unde pleci şi unde trebuie să ajungi…adică scrii cu mănuţa ta galaţi- bucureşti nord.
în fine
deviez de la subiect.
îi pasez duduii tichetul, banii şi legitimaţia de student, nu uitaţi că i-am zis şi ce fel de tren vreau.
tipa se uită la mine ca la felul 7 şi mă întrebă: Unde mergeţi?
iniţial am zis că are glume în program de dimineaţă.
calmă şi plină de farmec îi repet: BUCUREŞTI!
după care deranjată de atitudinea mea mă întreabă: şi cu ce tren?
atunci am zis că asta îşi bate joc de mine…aaah!!! şi să nu uit la ora aia cretină-6 şi un pic era doar un tren către BUCUREŞTI!
strâng din dinţi şi deja nervoasă îi tuflesc: RAPID AM ZIS!
se uită cu scârbă la mine…îmi dă toate actele, îi dau banii şi plec…
eeeh
şi de ar fi măcar asta singura belea….nuuuuuu doamne fereşte…măcar o dată în viaţă să nu fiu atât de scârbă de dimineaţă…dar nu pot dom*le…nu pot…
îmi amintesc că scumpul şi dragul meu telefon s-a stricat [vedea-te-as îngropat] aşa că mă duc să îmi iau nişte reviste să am ce citi.
buuun!!!
mă postez ca un om educat ce m-a făcut mama şi aştept…şi aştept…şi aştept…
iniţial am zis că a murit aia, apoi când i-am auzit vocea am zis că acum scoate ziarele din “cuptor”…am tăcut.
în faţa mea se bagă o cretină…deja cedam psihic. am zis că până mă urc în trec omor pe cineva.
– o revistă FHM şi un Plai cu boi, vă rog!
caută duduia vreo jumătate de oră şi îmi expune o revistă: asta e plai cu boi?
mi-a stat pe limbă să nu îi zic: nu ştiu să citesc, ce mă întrebi pe mine…dar la ora aia refuzam să mă enervez şi pe a doua persoană.
după ce iau revistele mă îndrept spre maşină…dar nu am parte de prea mult noroc…ca de fiecare dată oamenii intră pe la ieşire şi ies pe la intrare…idioţilor de ce credeţi că se închid uşile în nasul vostru??????
DDDOOOHHH!!!!!!!!!!! THINK!!!!
apoi
în tren am dormit ca un îngeraş- ce sunt ;;)
şi m-am dus fuguţa la orange- mama lui de telefon.
stau- iau un număr de ordine-46- am zis că dacă aştept 45 de persoane să îşi facă damblaua o iau rara de tot…după o jumatate de oră aud: 46!!!
eram în culmea fericirii…mai aveam puţin şi începeam să plâng.
un singur lucru m-a deranjat- faptul că tipul de la service m-a tutuit. okey! sunt perfect conştientă că sunt cu mult mai mică decât tine…dar aici este vorba de un client al Orange-ului, nu de prietenul tău.
în fine…poate am eu principiile mele mai ciudate, dar nu mi s-a părut normal comportamentul şi limbajul individului.
şi cea mai tare fază a fost când mi-a zis: da! după câte observ nu mai porneşte…înseamnă că este stricat…SĂ MORI TU? crezi că mai veneam la voi dacă era telefonul sănătos? şi crezi că nu mi-am dat şi eu seama că e stricat? doar eu ţi-am zis: FRATE!!!NU ÎMI MERGE TELEFONUL!!!!
doamneeee!!!azi lumea a avut ceva cu mine :))
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=weoGpyvIqP8&hl=en&fs=1]