Archive for the ‘zilnice’ Category
Este ora…23.51. Nu am somn…mint sunt ruptă în gură de oboseală, dar de când m-a enervat “duduia” nu mai pot închide ochii. Între timp am mai primit de la încă 2 persoane acelaşi mesaje.
“MARIA: buna cf ai sa ma imprumuti un euro pe telefon?
ME: ia zi cine esti?
MARIA: te rog:(”
Ăsta este de la ultima persoană. Cum funcţionează spartul parolei: îşi spune:
“emma: sall vrei sa ti arat ce site cu poze mi am facut?
Me: aaaaaa
emma: uite da trb sa te log si apar http://poze-messenger.mooo.com/
Me: 🙂
Me: sorry dar nu ma loghez”
Acum să îmi fie cu iertare, dar după ce era să fiu fraierită cu telefonul- mi se dădea un premiu de 1000 de euro sau un telefon Nokia nu ştiu de care în schimbul încărcării unei cartele cu 20 de euro- mi-am cam învăţat lecţia. Se pare că nu şi aceste persoane. Acum sincer: de ce te-ai loga într-un loc ca ăla? Site-urile în care sunt puse poze nu necesită userul şi parola ta de messenger sau de mail- asta doar în cazul în care nu eşti un utilizator al site-ului respectiv.
În fine!
Singurul lucru care mă deranjează enorm de mult este că prea mulţi oameni sunt luaţi de proşti- deşi ei săracii sunt doar naivi.
[nu confundaţi naivitatea cu prostia. pentru mine sunt 2 lucruri total opuse şi diferite]
Tind să înţeleg că singurul lucru de a face bani este prin fraudă, DA! DRAGII MEI!!! CHESTIA ASTA SE NUMEŞTE FRAUDĂ!!!
Şi este păcat! De ce să vă irosiţi neuronii încă în stare de funcţionare- din câte văd- la asemenea lucruri. Mai bine faceţi ceva util, productiv, constructiv…eeeh!!dar şi eu acum! Cer marea cu sarea, nu?
Posted in Stăteam cuminte şi mă uita la “Familly Guy” când deodată intră o fostă colegă de muncă- cu care mai mult de “salut” şi “pa” nu ne ziceam.
După nici 2 minute văd că intră pe mine şi îmi tufleşte: “buna cf ai sa ma imprumuti un euro pe telefon?”. Eu am zis că nu văd bine. Mă crucesc şi îi spun clar că NU. Ea se pare că nu prinde ideea şi îmi spune : “te rog:(”
Fratele meu ce ai? Ai băut? Adică nu ţi-aş fi dat euro ăla nici când eram colege de muncă… ce te face să crezi că acum s-a schimbam situaţia? Pe fruntea mea scrie bancă şi eu nu ştiam?
Nu pot să suport oamenii care habar nu au de existenţa ta pe pământ, dar când au nevoie de ceva de la tine imediat devii prietenul lor cel mai bun.
Şi uite aşa seara mea minunată s-a dus pe apa sâmbetei că m-o enervat duduia…
L.E: DUDUII I-AU SPART PAROLA DE MESSENGER ŞI AU TRIMIS MASS LA TOATĂ LUMEA- HA! ŞI EU ERA SĂ PĂŢESC ASTA- OAMENI BUNI AVEŢI GRIJĂ CĂ SUNT PREA MULŢI RETARZI CARE AU CHEF DE GLUME PROASTE
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KXUQzmaFnPM]
Nu ştiu câţi dintre voi ştiu, dar sunt o persoană geloasă…şi rar arăt asta. O prietenă de-a mea îmi povestea de o experienţă pe care, din păcate am simţit-o şi eu. PRietenul ei era “curtat” şi de o altă duduie…care de altfel se dădea mare prietenă cu respectiva. Ea era genul care ştia un singur lucruŞ îl iubesc, mă iubeşte, de ce să îmi fac griji? Până într-o zi când cei doi s-au despărţit. EEEhhhh asta este, se întâmplă şi la case mai mari- ei încă sunt buni prieteni…şi nici nu ai spune că sunt despărţiţi…în fine, deviez de la subiect. Şi într-o seară tipa se duce la ex-ul ei să mai stea şi ei la o bârfă ca între oameni. Într-un din discuţii el îi spune ei că a venit la o cafea, la el în casă, duduia care îl curta. Ei i-a picat faţa.Nu ştia dacă să o sune pe aia şi să o omoare prin telefon sau să îi sară la jugulara lui. El foarte clam i-a spus că nu are de ce să se panicheze că nu o să se întâmple nimic între ei…adică între el şi admiratoarea lui.
Totuşi el devine gelos dacă ea iese în oraş cu un alt tip…doar ca amici.O să spuneţi că el nu o iubeşte…ba eu tind să cred că o iubeşte, dar lejeritatea lui în faţa altor femei nu îi prea ajută imaginea în faţa altora.Poate pentru el nu contează, dar contează pentru ea. Şi cel mai mult o deranjează este că respectiva s-a dat drept prietena ei. Nu este normal. Pentru mine asta înseamnă ipocrizie. Şi într-un fel regretă că nu a crezut când prietenul ei i-a spus că duduia nu este ceea ce pare a fi.
EH! asta este! Omul învaţă din greşeli.
Şi acum că v-am spus povestioara vă pun şi o întrebare: voi cum aţi fi reacţionat dacă eraţi în locul prietenei mele?
Este dimineață, cel puțin pentru mine. Sunt destul de obosită, ieri după examen am ieșit în oraș și am pus capul pe pernă pe la vreo 1, dar somnul meu a fost întrerupt subit de Ovidiu care mi-a spus că i-a venit o idee genială de cum să facă un banner. L-am înjurat printre dinți ;)) și am adormit din nou. De dimineață l-am luat la coate și îi ziceam: dooormi? dar de ce dormi??? trezește-te!!!!Probabil că și el m-a înjurat printre dinți și s-a culcat la loc…și încă mai doarme.
Anyway! Eu totuși sunt curioasă când o să îmi revin din amorțeala asta care mă domină de când am terminat-o cu politologia. Sunt mai tot timpul obosită și vreau să dorm. Dacă aș dormi 24 din 24 ar fi super, dar…se pare că nu prea se poate. Pe 2 Februarie o să am un alt examen. Și sinceră să fiu nu am niciun chef să mă apuc de el, dar…la naiba! trebuie!
Acum stau și mă gândesc că nici vremea de afară nu prea mă ajută să îmi revin- plouă și este morăcănos…bleax!!!!
Să sperăm că până în maxim 2 zile să îmi revin și eu să mă apuc de învățat.
P.s: asta cred că este cea mai inferctă sesiune
M-am mutat după cum se observă…şi pentru asta trebuie să îi mulţumescu lui D3M3NŢIAL care m-a îndrumat pas cu pas…Şi care nu a murit cedat psihic încercând să îmi explice toate lucrurile alea.
Aşa că ai o bere de la mine 😀
Toată lumea ştie că în perioada asta majoritatea studenţilor intră în sesiune. toate bune şi frumoase…până când vine partea cu învăţatul.după ce mi-am strofocat neuronii să înveţe la politologie nu mai am nicio tragere să învăţ. pur şi simplu nu mai am chef. de ce? nu ştiu. m-am sictirit! am ajuns ca o legumă plictisită de viaţă.
am ajuns la stadiul în care îmi este lene să mă dau jos din pat…şi de ce?:((
cred că toată experienţa asta cu minunata politică m-a traumatiuat şi m-a obosit psihic.
şi totuşi: de ce există sesiune?
oare nu s-a întrebat nimeni acest lucru ? 😕
eu una sunt chiar foarte curioasă de unde a apărut , care e “inteligentul” care a creat SESIUNEA.
gata! mă întorc la tocit.
azi am examen :((
Mi s-a pus pata frate. deci eu nu mai suport! într-o vreme intram pe un forum şi îmi plăcea..era o atmosferă destinsă fără certuri şi personaje dubioase.
de câteva luni în schimb o apărut o duduie care mă calcă pe toate bătăturile. m-a făcut în toate felurile- în condiţiile în care ea habar nu are cine sunt. citeşte numai nişte lucruri legate de mine şi atât. nu m-a văzut şi nu am văzut-o niciodată…dar de fiecare dată caând are ocazia se ia aiurea de mine. asta a dus la decizia mea de a NU MAI INTRA pe forumul respectiv. într-un fel o să regret amarnic. de ce? pentru că îmi făcusem nişte amici…asta este! nu le pot avea pe toate.
dar sincer nesimţirea unora depăşeşte limitele bunului simţ…iar această duduie deja a atins limitele.
sunt mult prea orgolioasă ca să mai intru într-un loc unde ştiu că nu mai sunt primită ca înainte.
de ce să citesc aproape zilnic insulte? masochistă nu sunt. dacă duduia altceva în afară de SEX, LIMBAJ VULGAR şi INSULTE nu mai ştie să îi fie de bine! din partea mea nu are decât să rămână cu utilizatorii pe care îi are momentan…cu sau fără mine o să îi fie la fel de bine.
da! sunt frustrată. pentru că nu mi se pare normal…dar ce ştiu eu de astfel de lucruri,nu? doar sunt o ploadă râzgâiată care nu are nimic interesant de spus…
şi în ultima vreme chiar mi s-a pus pata să renunţ definitiv şi la blog…din cauza unor personaje de acelaşi gen…care nu fac decât să îmi aducă injurii…oameni buni nu mai suport nesimţirea care predomină pe aici şi nu numai…
Am ajuns acasă, după o lungă perioadă în care m-am ascuns de ai mei…nu ştiu de ce…poate teama de a nu afla ce am făcut până acum câteva luni. Ăncă mă mai gândesc la ce…şi totuşi la ce bun?
m-au primit neaşteptat de bine. mama m-a luat în braţe şi m-a strâns puternic…aproape că uitasem sentimentul pe care îmbrăţişarea mi-l provoca de fiecare dată.
tata m-a sărutat pe frunte şi mi-a urat :”bine ai venit!”
au imbătrânit…mult! pe undeva se văd nişte riduri…parcă ar fi un teren arat feţele lor.
ajungem acasă, fac un duş şi mă schimb de hainele cu care am fost în nişte pijamale pufoase.
mama mă primeşte în bucătărie cu mâncăruri alese. ciugulesc ceva şi mă prefac obosită…ştiu că au chef de discuţii, dar eu nu.
de o dată aud: şi cum mai merge cu el?
în secunda doi m-am albit la faţă. m-am uitat în farfurie de frică să nu îmi vadă ochii…dacă mi-i vedeau sigur începeam să plâng.
le-am spus scurt că s-a terminat şi mi-am văzut de mâncare.
ei nu au prins aluzia cum că nu vreau să discut despre asta şi au continuat cu întrebările. le răspundeam sec..telegrafic.
mama s-a uitat la mine şi şi-a dat seamă că mă deranjează… “lasă fata să manânce! discutăm în altă zi.”
am vrut să îi mulţumesc, dar nu am putut. nu m-am putut uita la ea. îmi dăduseră lacrimile…refuzam să mă vadă aşa…era înjositor chiar şi pentru mine…eu eram aia care niciodată nu îşi arată sentimentele…acum…
vroiam ca aceste momente de linişte …stupide de altfel să fie şterse de pe faţa pământului…nu îmi ieşea…
am continuat să mănânc…cu greu…şi înghiţituri seci. i-am mulţumit mamei şi m-am dus în camera mea.
la câteva minute bate cineva în uşă…deschid şi o văd în faţa mea pe mama. mă ia de mână şi mă roagă să îi povestesc.nu am chef. sunt sătulă…nu vreau să îmi mai amintesc. de ce mă chinuie? nu îşi dau seama că-s sictirită de povestea asta?
se uită în ochii mei şi îşi dă seama că “fetiţa ei” a murit. încearcă să mă resusciteze, dar nu mai simte nimic. ochii sunt goi.
îi spun sec: “mi-e somn şi vreau să dorm!”
se ridică cu o durere care o apăsa. îmi stinge lumina şi apoi închide uşa după ea.
toată noaptea am plâns.
p.s: această poveste este pură fantezie!
Am primit o nouă LEAPŞĂ. de la cine? de la Ovidiu
1. Cât de departe eşti de copilărie?
Consider că încă mai sunt un copil…deşi uneori realitatea îmi păleşte câte o palmă şi îmi spune: ALOOOO!!!!GARAAA!!!ai 23 de ani 🙂
2. Mai ai prieteni din copilărie?
DA!!!!chiar una dintre prietenele mele cele mai bune este din copilărie.
3. Care sunt cele mai frumoase momente ale copilăriei tale?
Zilele de vară când jucam toate nebuniile, primul sărut, prima dată când m-am ţinut de mână cu un băiat, lipsa grijilor, când începeam şcoala şi mă revedeam cu colegii.
4. Câte vise de copil ţi-au fost îndeplinite?
Păi…câte puţin din fiecare. mi-am dorit să fiu mare [adică să cresc şi am crescut], mi-am dorit să ajung la Bucureşti şi am ajuns.mi-am dorit mulţi prieteni şi am. mi-am dorit să ajung în Franţa şi am ajuns…
Leapşa pleacă mai departe la DARAEL, SUNSHINE, CORA şi către LITTLE DOT