Nietzsche a murit

Archive for the ‘zilnice’ Category

Cică: Un avion care venea de la Chişinău are probleme cu probleme cu trenul de aterizare, la Timişoara. 11 ambulanţe şi trei maşini de pompieri au fost trimise la aeroport. Turnul de control a anunţat că în avion sunt 47 de pasageri şi 4 membri ai echipajului. Până în acest moment, avionul aparţinând Carpatair nu a aterizat.
Încep să mă gândesc dacă mai merită să mergi sau nu cu avionul având în vedere că în ultima vreme avioanele sunt mai mult la sol decât în cer. Parcă era cel mai sigur mod de transport…eu una încep să îmi pun unele întrebări cu privire la acest statut.
O individa de 35 de ani, care si-a ucis doi bebelusi si care a povestit cu seninatate cum i-a zdrobit pe acestia, calcandu-i in picioare, a fost lasata in libertate de judecatori, pe motiv ca asasina este din nou… insarcinata.

De ce nu mă miră? În aceeaşi revistă scrie despre un puşti de 14 ani care l-a împuşcat pe prietenul lui de 7 ani. AAAHHH! Şi puştiul a murit.
Şi ne mai mirăm de ce se duce pe apa sâmbetei ţara asta. Eu cred că astfel de ştiri sunt nişte motive destul de puternice…cel puţin pentru mine sunt.
UCIS DE BĂTRÂNEŢE. Manea Mănescu, fost premier al României în perioada comunistă, a murit ieri după-amiază, la vârsta de 92 de ani.
Cine e nenea? Habar nu am! Şi sinceră să fiu nici nu ştiu de ce am pus asta aici…mă gândeam că sunt unii interesaţi de ştirea asta.
NAOMIII!!!Ştire mai veche, cred, eu am aflat ieri de ea- cică a fost batut/ă – încă nu ştiu la ce sex se încadrează. Pe lângă acest fapt, a mai fost şi tuns/ă şi aruncat/ă într-un containet. A venit mai apoi la Mama răniţilor- nenea Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaannnn Diaconescu- unde a povestit totul cu lux de amănunte- câh! Sper că după a făcut un duş ceva.
De mănuţă îl/o ţinea duduia Nikkita/ Nichita/ aia mare şi mai puţin luminată. Înţeleg că încerca să îl/o consoleze- puii mei şi eu aş plânge la aşa ceva, dar mi se pare puţin cam penală toată scena asta. Din câte îmi amintesc există un conflict între Naomi şi Nikkita…dar cică s-ar fi rezolvat- detalii picanterii.
BUUUNNN!!!! La ce concluzie ajungem?! Că nu există ştiri adevărate. Că oamenii crează false probleme, că asta este singura metodă prin care televiziunile şi revistele îşi atrag “victimele”. Suntem doritori de bârfe, de ştiri ieftine şi proaste. Ne este frică să deschidem ochii să vedem adevărata realitate, să vedem lumea în care trăim.

Eram azi la Bebe Expo când am văzut cel mai stupefiant lucru de până acum: o mămică- însărcinată în luna a7a sau a8a- avea un minunat pachet de ţigări pregătit să îl devoreze.
Însărcinată? Şi fumează? Îmi amintesc de o fază de acum 4 ani când am văzut o altă mămică ieşind dintr-un bar cu sticla de tărie în mână şi cu ţigara aprinsă în gură…şi aia însărcinată în luna a 6a sau a7a.
Eu nu înţeleg un lucru: de ce puii mei mai păstraţi sarcina dacă sunteţi atât de retardate? Sunt mii de femei care şi-ar dori un copil şi nu îl pot face şi voi ca vacile proaste îi distrugeţi sănătatea?!
DA!!!Sunt frustrată din cauza chestiei ăsteia…da!!Ştiu ce înseamnă să distrugi viaţa unei fiinţe inocente…
Şi voi?! Retardatelor în voi se află cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unei femei….şi voi îl omorâţi puţin câte puţin. Nu vă numiţi mame, ci nişte cretine ordinare care se cred vedete.
Mi-e milă de soarta copiiilor voştri pentru că ei sunt cei care o să sufere cel mai mult.

Nuuu!!!Nu aştept niciun bebe! Aici o să vorbesc despre Bebe Expo de la Sala Polivalentă. Am văzut atâţi de mulţi bebe şi atâtea mămici gravide încât cred că încep să cred că vreau şi eu unul… Sper să mă trezesc repede din “ieşirea asta” hormonală.
Şi nici despre asta nu vreau să vă vorbesc, ci despre Parentime. O nouă organizaţie care te ajută să îţi creşti copilul. Nu vă gândiţi la bone, dădace a la tv sau alte tâmpenii de genul. NU! Ci la cursuri de educare, de comunicare, cursuri de cum să acorzi primul ajutor- ia spuneţi sincer: dacă plodul se otrăveşte îi daţi lapte, nu? E TOTAL ERONATĂ CHESTIA!!! Se dă lapte numai dacă a dat pe gât sodă causită, în alte cazuri laptele grăbeşte moartea.
Spuneam într-un post trecut că nu ştim să ne educăm copiii…şi mare dreptate am avut! Problema mai gravă este că nici nu acceptăm ajutor din afară. Mă întreabă o duduie sictirită de viaţă: cum adică : cursuri pentru părinţi? Cine suntem noi să îi educăm ei copiii. Am încercat să îi explicăm că de fapt nu vrem să îi creştem copilul, ci doar să o ajutăm să comunice cu el mai uşor- că diferenţa mare de vârstă automat că afectează şi relaţia dintre cei doi.
Nu dom’le că ea ştie ce e mai bine pentru el şi că nu are nevoie de niciun ajutor de acest gen. Am tăcut, m-am făcut că plouă şi mi-am văzut de viaţă.
Acum sincer cum credeţi că v-a fi relaţia dintre cei 2? Eu cred că una groaznică.
În România, momentan, aceasta este singura organizaţie de acest gen care ajută părinţii. Mulţi sunt sceptici- şi le dau oarecum dreptate din moment ce nu s-a mai promovat un asemenea mod de a ajuta părinţii, dar sinceră să fiu eu una m-aş înscrie la un curs de acest gen… Cum ar fi cel de acordare a primului ajutor. Sunt cazuri în care părinţii nu au ştiut să acorde primul ajutor şi copilul a murit.
Asta este realitatea. Cer să ne educăm corespunzător copiii, dar cred că înainte de toate trebuie să ne educăm pe noi!
Nu mai suntem pe vremea lu’ împuşcatu’ să nu mai avem acces la informaţii sau la bunuri. Şi totuşi nu ştim să profităm de acest lucru.
Păcat!

După vreo 10 ore de stat în picioare am cedat psihic şi am luat taxiul până acasă- de la Tineretului până în Militari. CEA MAI MARE GREŞEALĂ FĂCUTĂ VREODATĂ!!!De ce? Pentru că nenea şofer asculta Radio Vocea Evangheliei- nici nu ştiam că există aşa ceva.

Nu…dar serios acum…cum este posibil să şi fredonezi cântecele alora?! A fost cel mai cumplit drum din viaţa mea. Mă gândeam să îl rog să schimbe postul, dar omul şi-a cam dat seama că nu îmi place după faţa pe care am făcut-o când mi-a zis ce post e…deci…aşa ceva nu se poate. Suna ca emisiunile alea de pe vremea lu’ împuşcatu’ [vorba lui Marius]. Atât de comuniste…trăiam cu impresia că îmi spală creierii…cu dragostea lor purăă şi perfectă…bla bla bla… a fost cumplit. Groaznic!!! data viitoare merg cu metroul:)))

Presupun că nu are sens să vă spun despre ce este vorba,nu? Minunatele reclame la detergenţi sau balsamuri pentru rufe.

Toaaate, dar toooooate sunt la fel. În schimb, am văzut una…nu ştiu dacă ar trebui să mă prăpădesc de râs sau de plâns. Este la balsam de rufe.

Într-un club un tip admiră o tipă şi totodată îi admiră şi rochia cea nouă. Vine amica lui şi îi spune că rochia nu este nouă, ci că este spălată cu nu ştiu ce balsam. Scoate din geantă balsamul şi îl tufleşte pe masă din club.

Reacţia mea a fost una cât se poate de normală: ce mama lui Ştefan cel Mare aşa fac şi duduile din bambu. Scot balsamul de rufe pe masă şi se mândresc cu hainele minunate.

ESTE O TÂMPENIE OAMENI BUNI!!!! Cum se poate una ca asta. Oare ăia care dau naştere unor asemenea reclame nu se gândesc că alea de prin cluburi una la mână că nu umblă cu aşa ceva după ele şi doi la mână slabe şanse ca să spele?! Dumnezeule!! Eu una am început să mă crucesc la  ce idioţenii am ajuns să văd la televizor.

NU! Nu sunt specialistă în reclame- nu zic spot că nu îmi place cum sună- dar ca posibil cumpărător al acelui produs cu greu mă puteţi convinge să cumpăr un produs utilizat de duduile din cluburi…eeeh!!!Am eu piticii mei la cap.

Per ansamblu?! Oameni buni gândiţi-vă că nu oricine spală, nu oricine se duce prin cluburi şi mai ales nu oricine ajunge să meargă cu detergentul de rufe după el în club.

Am o problemă. Una legată de aflarea unui răspuns.  Cum să intreb pe cineva de ce s-a purtat cu mine ca şi când aş fi fost ultima persoană de pe planetă- de la un limbaj de mahala până la ameninţări?!

Cei care mă cunosc ştiu că nu sunt genul care să pună piciorul în prag la asemenea situaţii şi de multe ori mă las călcată în picioare de persoane care nu fac nici cât o ceapă degerată.

În fine!!! Ideea stă în felul următor: mi s-a cam pus pata să mai fiu umărul plângăcioşilor- ştiuuu!!!Şi eu mă plâng des, dar nu îmi “înjunghii ” prietenii pe la spate. Din păcate, marea mea problemă, după cum mai spuneam este că nu am curajul să întreb: Care a fost faza cu acel comportament faţă de mine?

ŞTIU!!! Pentru voi sunt nşte probleme copilăreşti, infantile, dar pentru mine chiar nu sunt! Şi chiar aş vrea să aflu motivele- care sigur nu sunt întemeiate pentru care am fost considerată preşul personal al unei persoane…

Deci?! Cum să abordez problema?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hBJlv2tQfKs]

A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.

A fost un vis crescut in munti, crescut in munti,
Nascut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti, inalti, carunti,
Ce astazi se destrama.

Voi ce va destramati, usor va destramati,
Voi, vise pe poteci (pe poteci)
In amintirea muntilor, a muntilor
Sa dainuim pe veci, sa dainuim

di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
oooo
da=di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
da-dam-dam dam

A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.

dam di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
oooo
da=di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-dï-dam
da-dam-dam dam

DAAA!!!După cum vedeţi am chat pe blog. De ce? Mi s-a părut o idee chiar interesantă. Aşa pot vorbi cu cei care nu au somn la 2 sau…să pot vorbi cu oricine are chef să mă înjure şi nu numai.
Aşa că hai la chat-uit 😀

Ieri intră pe mess Blondy- cu care nu am mai vorbit de vreo 2 săptămâni.

Ce faci fată?

Bine fată?

Când m-ai dai pe acasă?

Linişte şi pace din partea mea. Sinceră să fiu nu prea mai am ce face în Galaţi. Este atât de plictisitor oraşul ăla încât mi s-a acrit de el. Mă duc să stau în casă. Ce mai ies cu “cuplurile”- adică sunt un fel de a5a roată de la căruţă şi cam atât.

Când eram mai mică aveam gaşca de prieteni, dar…deja când am ajuns la liceu aveam alte pretenţii…chestii, trestii.

Rar mi se face dor de oraşul natal…rar mă duc acasă. De ce? După cum am mai spus: de ce să stau în casă?

DA!!!!Ştiu!!!O să îmi spuneţi: stai cu ai tăi, mai “bârfiţi” de una, de alta…mmmm nu!!! De ce? Pentru că oricum vorbesc aproape zilnic cu ei la telefon şi chiar nu mi se face dor să stau şi faţă în faţă cu ei să îi aud: şcoala e pe primul loc, lasă băieţii, nu mai ieşi, când vii acasă? Dar cu cine ieşi, dar unde ieşiţi? Dar ăi cunoaştem?

ŞŞŞTIUUU!!! Încearcă să fie protectori, poate prea protectori. Mereu încerc să le explic faptul că nu mai am chiar 2 ani şi că aş fi oarecum capabilă să mă protejez şi singură. Ei nu înţeleg că aici, la Bucureşti, nu trebuie să dau niciun fel de explicaţii…poate doar lui Mihai- dar el oricum rar mă supune la acelaşi interogatoriu.

Îmi iubesc părinţii…chiar muuult!! Dar mă sâcâie interogatoriul la care mă supun de fiecare dată. Şi de fiecare dată le spun că nu au de ce să îşi facă griji că nu merg singură pe stradă, că suntem gaşcă ….mă rog! Ştiţi voi şi restul poveştii.

Îmi amintesc că în primul an de facultate ieşeam cu iubitul meu de atunci- un retard şi jumătate…şi într-o seară am ajuns pe la vreo 2 dimineaţa. Când am ajuns la Galaţi i-am zis lui daddy. Să moară de inimă: CUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUMMM???? La 2??????????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

I-am explicat că eram cu tipul ăla- aproape 2 metri şi vreo 100 de kg… şi că nici dracu nu se atingea de noi- plus că mersesem cu taxiul…

Dumnezeule!!!Atât mi-a trebuit! 2 zile de morală. De atunci nu le mai zic de astfel de ieşiri că îi apucă damblaua. Sunt părinţii mei…şi este de datoria lor să mă protejeze, dar ei cum vor ca eu să trec prin viaţă dacă tot timpul mă ţin pe puf? Şi mă alintă şi nu mă lasă să mă dau singură cu capul de pereţi?!

Netul mi-a făcut cam mulţi nervi ieri…cred că vrea o bătaie .

În fine!

Nu despre asta vroiam să scriu, ci despre Oscaruri şi filmele celebre.

Slumdog millionaire- cică filmul a câştigat Ocarul bla bla bla. Părerea mea? Este la fel de plictisitor ca şi filmul cu Brad Pitt. Fie sunt eu al naibii de pretenţioasă la capitolul filme…fie nu ştiu. Nu îmi pot da seama. Ideea este că am încercat să văd filmul cap coadă. Am reuşit, dar în timp ce filmul rula eu eram şi pe la bucătărie, mai vorbeam şi cu alţii. Pur şi simplu m-a plictisit. Nu ştiu câte ore are,dar eu ştiu că mă tot chinui de pe la ora 4 după-amiaza şi abia acum am reuşit să îl termin.

Povestea unui puşti care câştigă la „Vrei să fii miliardar?” în variantă indiană. Mmm nimic nou sub soare. Şi eu vreau să câştig acolo.

Totuşi pe lângă jocul ăsta mai prezintă şi viaţa lui- din fragedă pruncie până pe la vreo 20 şi de ani. Cu fratelui cam plecat cu pluta, cu mă-sa moartă, cu fata vieţii lui, cu care şi rămâne şi finalul cât se poate de penal- după părerea mea. Ştiţi filmele indiene,nu? Şi ştiţi că ăia dansează şi cântă…asta fac şi ăştia fac la final. Sincer? M-a dezamăgit teribil filmul ăsta.

În filmul cu Brad Pitt mi se pare interesantă ideea, dar mi-a luat vreo 3 ore să îl văd…pentru simplul fapt că mă plictiseam!!!LA CULME AŞ PUTEA SPUNE!

Nu mi s-a părut regizat prea grozav…păcat de actori.

Filmul cu tanti aia din Titanic- în tinereţi- a fost cel mai acceptabil dintre toate pe care le-am văzut. Dar finalul mi s-a părut jenant…un fel de: hai să îl terminăm mai repede că ne-am plictisit. În rest a fost chiar okey…spre fericirea ochilor mei J))

Nu mai văd filme de calitate. Este trist, dar ăsta este adevărul. Puţine filme mă mai ţin cu sufletul la gură, mă fac să fiu atentă, fără a mai face şi alte lucruri pe lângă vizionare….

După cum spuneam: poate că sunt prea pretenţioasă pentru categoria asta de divertisment…sau poate…oamenii cu filmele chiar habar nu au ce să facă. Mi-e dor de un film de calitate. Un film de care să mă îndrăgostesc…Ata ete! Cer uneori prea multe.