Archive for the ‘zilnice’ Category
Mi s-a întâmplat să mai intre câte unul, altu pe messenger şi să îmi propună un schimb de link-uri. Am acceptat de fiecare dată pentru simplul motiv că nu văd mare pagubă să am în blogroll încă o persoană.
Recunosc cu mâna pe inimă că nu îi citesc zilnic pe cei din lista mea, dar asta nu înseamnă că regret că am ocazia să cunosc ideile altor persoane.
Totuşi mi s-a întâmplat ca să mi se ceară un schimb de link şi după nici o lună să observ că individul mă ştersese fără să mă anunţe. Am citit după “regulile” impuse de acesta pentru un schimb de linkuri. Mi s-a părut puţin cam…hmmm…cum să mă exprim? Cam parşiv la acest capitol: păi stai să înţeleg: te crezi Arhi/ VisUrât/Zoso să îmi ceri un număr de 100 de vizitatori unici?!
Mi se pare nesimţire. PUNCT!
Nu cer acum să mă bage din nou în lista sa pentru că nu vreau să am de a face cu astfel de oameni dotaţi cu o nesimţire de nedescris.
Mereu se întâmplă ca ajuns în “top” să ai pretenţii de vedetă de carton. Sunt curioasă câţi din cei care se cred are sculă pe basculă mai au năsucul la nivelul “oamenilor de rând”.
Dragii mei ipocriţi să vă amintesc că sunteţi oameni ca şi mine şi ca oricare altă persoană? Sau simţiţi nevoia să fiţi bagaţi în seamă de oameni mari ai acestei lumi?
Mi-e scârbă şi mă simt uneori profund jignită de atitudinea unor oameni atât de josnici şi limitaţi în gândire.
Posted in [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YK7A8WdT9i0]
M-am gândit ca ar fi o idee bună să îi pregătesc fratelui meu ceva de mâncare pentru când o să ajungă acasă. Toate bune şi frumoase până am început să lucrez cu aragazul. Nu am mai stat în bucătărie să gătesc de câteva luni bune- vara de obicei făceam lucruri uşoare. EEEEHHH!!! Problemă mare când am pus să fac carnea. În mai puţin de jumătate de oră toată casa mea era plină de fum iar eu cu evantaiul,ventilatorul şi multe alte surse de ventilaţie fugeam prin casă ca să o aerisesc.
După vreo jumătate de oră în care fugeam ca disperata prin casă să scap de dovezile compromiţătoare că am gătit am reuşit să fac ordinea de la început.
Cât de mâncare…să ştiţi că mâncarea a ieşit bună 😀
DAAAAARRRRR promit că de acum las plăcerea de a găti DOAR bărbaţilor. Este mai simplu şi mai bine aşa- mai bine pentru vecinii mei :))
În lipsă de ocupaţie şi mai ales în lipsa unui somn sănătos m-am gândit să fac un joc: haideţi să aflăm cine e Jack Spintecătorul.
Ete la ce m-am gândit eu:
1. Trupul femeilor era mutilat în ultimul hal: medic? Eventual unul din domeniul chirurgiei- să presupunem că avea instrumentele necesare pentru a face o astfel de operaţie
2. Vârsta a doua: prea tânăr nu putea fi pentru că ar fi avut multe greşeli în ceea ce priveşte tăierea, poate că ar fi avut şi unele ezitări. Nici bătrân nu putea fi deoarece nu ar fi avut puterea necesară cât să elimine cu aşa uşurinţă o femeie.
3. Necăsătorit: iniţial am zis că e, iar crimele fiind dovada frustrărilor acumulate în timpul căsniciei, dar astfel de ieşiri ar fi stârnit suspiciunile soţiei. Fiind singur nu era nevoit să dea explicaţii nimănui de ce trebuie să vină sau să plece aşa de târziu.
4. Destul de bogat şi arătos: presupunem că acele doamne de companie nu l-ar fi acostat dacă era un beţivan cu hainele rupte.
5. Îşi alegea victime de o vârstă mai înaintată[victimele aveau între 41 şi 47 de ani]- puterea unei femei de 40 şi ceva de ani nu se poate compara cu a uneie de 20.
6. Avere: să presupunem că avea un cabinet medical personal- luarea instrumentelor dintr-un spital public ar fi ridicat nişte semne de întrebare.
Voi mai aveţi şi alte idei?
P.s: Cred că m-am ţăcănit :))
În una din zilele de plictiseală m-am gândit la o chestie mai mult sau mai puţin obişnuită.
O dispută intelectuală între Jack Spintecătorul şi Hercule Poirot.
De vreo lună încoa’ tot citesc pe minunatul gugle despre ei. Jack Spintecătorul cred că este singurul bărbat…sau mai bine spus criminal pentru care am făcut o pasiune ajunsă la rang de obsesie sau cel puţin mai sunt câţiva paşi până la acel punct.
Niciodată nu am citit cu atâta pasiune despre crimele odioase ale unui om, un om care nu a fost niciodată descoperit, arestat şi pedepsit pentru cruzimea şi sadismul de care dădea dovadă.
Dacă Hercule Poirot ar fi fost mai mult decât imaginaţia unei minţi sclipitoare şi dacă ar fi trăit în acea perioadă l-ar fi descoperit?
Hercule Poirot ar fi fost capabil să afle cine este Spintecătorul?
Acest joc mai mult decât murdar dintre cei doi oameni cu o inteligenţă de invidiat ar fi fost deliciul multor oameni- sună puţin cam infricoşătoare ideea, o recunosc.
Şi într-un final cine credeţi că ar fi avut de câştigat?
Eu pun banii de pariu pe Jack Spintecătorul pentru simplul motiv că niciodată nu lasă urme, dar cum spune Poirot: orice criminal face o greşeală la un moment dat, o greşeală care îl va da de gol.
Aseară, dacă tot o fost handralăul pe la mine l-am rugat să îmi facă mai mult decât celebrele sale ciuperci umplute. Oameni buni vă zic că am mâncat cu o poftă de nedescris. Sunt fooooaaarte fooooaaarte fooooaaarte fooooaaarte fooooaaarte bune! Mai aveam puţin şi mai ceream încă o porţie, daaaar tare îmi era ca după să nu mă răstesc la şireturi.
Ca o concluzie spun următorul lucru: bărbaţii chiar gătesc mai bine decât femeile, iar eu am avut şi dovada.
Am citit în nu ştiu ce ziar că din toamnă elevele vor fi obligate să aibă o ţinută decendă la şcoală. Reacţia lor? Desigur că sunt deranjate de acest fapt. CUM? Ele să poarte uniformă sau să se îmbrace cât mai mult?[de cele mai multe ori sunt aproape dezbrăcate.]
Bun!
Înţeleg, nici mie nu mi-a plăcut să port uniformă, iar de cele mai multe ori mă simţeam ca în antichitate când femeile nu aveau acelaşi statut ca şi bărbaţii- tind să cred că nici acum nu s-au schimbat foarte multe. Mai înţeleg că uniforma nu este niciodată pe placut fetelor: fusta prea lungă, sacoul prea lung sau mare, culoarea e câh şi mii şi mii de alte motive, care mai de care mai speciale, asta ca să nu spun absurde.
Totuşi, ministerul nu este de condamnat la luarea acestei decizii. Ultima dată când am dat pe la fostul meu liceu m-am crucit. Fete cu fuste de un milimetru- cred că fermoarul şi buzunarele făceau toată fusta, bluze decoltate ca să se vadă decolteul a la Andre. Asemenea ţinute nu sunt pentru şcoală. Sunt conştientă că o să se găsească vreo piţi care să comenteze aiurea şi să o deranjeze atitudinea mea, dar acesta este adevărul. Există o ţinută pentru şcoală şi una pentru agăţat băieţi. Ştiu că nu e deloc “cul” să stai câte 8 ore într-o ţinută apropiată cu cea de pe vremea lu’ bunica, dar nici nu muriţi. N-au murit altele înaintea voastră sigur nu o să fiţi voi primele.
În fine!
Şi cum citeam eu articolul dau de declaraţia unei puştoaice de clasa a12a care afirma că ea preferă să fie exmatriculată decât să i se interzică să vină cu batista lu’ tăticu la şcoală. BRAVO! Du-te aşa şi să dea Domnu să fii exmatriculată şi să nu aibă părinţii ce să îţi facă- să vezi atunci cum o să dispară fustiţele din garderobă.
Duduile din liceu să spunem că încă nu au neuronii adunaţi într-un singur tot unitar, dar oare alea de la facultate cum stau?
Am terminat o facultate cu muuuuuulte fete şi muuulte fete care purtau mini. Nu am nimic cu ele, Doamne fereşte! Multora le stătea chiar bine, dar totuşi e şcoală. Chiar dacă nu ai respect faţă de instituţie, ai respect faţă de omul care stă în faţa ta şi îţi predă.
DA dragii mei! Sunt o persoană de modă veche şi nu mi-e ruşine să o neg. Consider că anumite reguli nu trebuie încălcate şi că oricât de mult te-ai chinui să le încalci tot o să eşuezi lamentabil, tot o să dai peste un profesor “comunist” care o să te asculte la fiecare oră şi care nu o să îţi dea mai mult de 6 pentru că nu îi place ţinuta ta.
Dragele mele, din păcate, eu nu sunt persoană în măsură să vă dea sfaturi cum să vă îmbrăcaţi şi ce atitudine să aveţi faţă de anumite reguli, dar credeţi-mă că nu este capăt de ţară să ai aceeaşi culoare la sacou şi la fustă cu a colegei.
Ca la fiecare “reuniune” de familie eu încep să îmi reneg existenţa pe planeta asta. În afară de câţiva membri care merită tot respectul meu restul sunt toţi o apă şi un pământ.
Cum nici bine nu am ajuns acolo m-au şi luat la întrebări: vaaaaaaiii Raluca dar ce ai crescut, vaaai dar ai prieten, vaaaaiiii dar cum merge cu facultatea?!
Şi eu cum sunt o domnişoară educată le-o tăiam: sunt obosită, este aşa de important?! ETC!
Unul din lucrurile pe care nu le suport este interogatoriul din timpul reuniunii. Mă mir cum de nu m-au întrebat şi cât mai port la săndăluţe. Mai un zâmbet sec, mai o înghiţitură şi mai seacă, totul până s-au plictisit să primească răspunsuri sictirite. Niciodată nu am fost fană a unor astfel de reuniuni pentru simplul fapt că nu suport ipocrizia ridicată la nivel de rang. CÂH!!!!!
Singurele lucruri care m-au bucurat au fost cele 3 zile alături de părinţii mei, căţeii cu care m-am jucat en gros şi hamacul în care mi-am pierdut ideile de câteva ori.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=NGU8BJ6qMsk&feature=PlayList&p=65C57B21F3D0861F&index=18&playnext=2&playnext_from=PL]