Nietzsche a murit

Archive for the ‘zilnice’ Category

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-P6buGd5dBA]

By P

Într-o lume
perfectă în gândurile sale
se naşte un ateu,
un ateu
care nu vede
cât de
nesemnificativă
e
perfecţiunea.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=l-_ZywDWRK8&feature=fvst]

IEEEEIIII am făcut rost de toate albumele Amy Winehouse 😡

Un lucru pe care îl văd în fiecare zi la şoferi este lipsa centurii.
Înţeleg că în Bucureşti nu poţi merge cu o viteză nemaipomenit de mare, dar…
Azi, când veneam de la cumpărături, din 30 de şoferi numai 5 aveau centura de siguranţă. Din cei 5 3 erau femei.
Am văzut un tip care avea pe locul din spate un copil de vreo 3 ani, dar asta nu îl determina să fie mai atent sau să nu se bage total aiurea. EEHHH !!! Românul!Să nu mai spun că îi lipsea cu desăvârşire centura.
Niciodată nu o să înţeleg de ce nu îşi pun unii centura. Poate că este un lucru total “uncul” sau poate că nu se potriveşte cu rochiţa domnişoarei, dar să fim serioşi acum. Este unul dintre cele mai sigure lucruri din maşină. Eu îmi pun centura inclusiv când stau în spate, deeeşi rar stau în spate din cauza unui oarecum rău de maşină.
Revenind la subiect. Ce este atât de complicat ca atunci când te urci în maşină să îţi pui centura?
Mă uit la maşina părinţilor mei care, atunci când nu îşi pune şoferul centura, începe să ţâuie insuportabil.
Eu aş face o maşină care să ţâuie sau se opreşte atunci când cei din maşină nu au centură.
Ne mirăm de ce tot mor ăştia prin accidente…simplu: NU AU CENTURĂ! Nu spun că este sigură 100% , dar îţi oferă un minim de siguranţă.
Prefer să am o vânătaie pe piept decât un nas spart sau alte daune feţei.

De când am blog mi s-a întâmplat să primesc tot felul de mesaje mai mult sau mai puţin jignitoare. De multe ori mă deranjează când văd câtă răutate, invidie şi prostie poate exista într-o persoană.
“P” îmi spunea să îmi scot dex-ul de cuvinte “parfumate” şi să le răspund astfel încât să nu mai comenteze vreodată. Eu, din păcate, nu mă pot coborî la acel nivel pentru simplul fapt că nu îmi place să răspund cu aceeaşi monedă.
Cineva mă întreba de ce tot cenzurez unele comentarii. Răspunsul este unul simplu: PENTRU CĂ POT, parcă aşa spunea VisUrât,nu? Este blogul MEU şi fac ce vreau cu el.
Nu te obligă absolut, dar ASBOLUT NIMENI să mi-l citeşti, aşa cum nici eu nu sunt obligată să îţi citesc injuriile. Trebuie să accept şi criticile, dar le accept, le accept pe cele care au un rol contructiv asupra mea. Aşa cum Ioana sau Laura le au asupra mea. Numai eu ştiu de câte ori m-au apostrofat amândouă, dar au făcut-o fără să mă jignească sau să folosească cuvinte mai puţin demne de o femeie.
Am primit azi un mesaj care mi-a scos piticii războinici la înaintare.
Dragii mei, vreau să vă explic ceva(sau eSplic): eu mereu am fost adepta muncii. Nu mi-a plăcut să trândăvesc. Nu aveam un loc de muncă, stăteam acasă şi făceam de mâncare, curăţenie, cumpărături, spălam şi multe altele. Deeeci nu stăteam cu cracii la soare sperând să vină marele miracol şi să mă salveze.
Când i-am povestit lui “P” despre minunatul mesaj cum că eu aş fi ultima duduie de pe centură şi datorită banilor “câştigaţi prin muncă onestă” am plecat în Franţa mai avea puţin şi venea special în ţară şi cotonogea persoana respectivă. Sunt de părere că nu am greşit cu nimic muncind cu zecile de ore să îmi permit să îmi clătesc ochii cu puţină civilizaţie.Şi că m-am mândrit cu acest lucru. Nu regret că am făcut acest lucru.
Un alt aspect care văd că a ajuns să deranjeze pe mulţi (adică vreo 2 persoane): iubiţii mei. Cu cine am fost, cât am fost şi ce am făcut cu ei.
Singura persoană care ştie TOATE detaliile este prietenul meu. I-am spus verde în faţă tot şi nu s-a simţit deloc deranjat de aceste detalii privind trecutul meu. Tind să cred că suntem toţi oameni şi că greşim cu toţii,nu? Nu mi se pare normal să fiu judecată pentru nişte greşeli pe care le-am făcut în trecut şi pe care am avut grijă SĂ NU LE MAI FAC!
Că am avut şi eu hormoni plecaţi cu pluta este partea a doua, dar consider că la 24 de ani nu îmi mai permit să mă port ca o copilă bătută în cap. Aş vrea să pot crede că există măcar un strop de raţiune în fiecare dintre noi, o raţiune care nu ne face să ne purtăm ca la clasa a doua.
DA! OKEY! Nu sunt de acord că X-ulesc mă înjură sau Y îmi spune că am un blog de rahat, dar nici să le dau educaţie nu pot. DAAAAAAAAAAAAAARRR!!! Pot face un singur lucru: Să le cenzurez comentariile. Cui nu-i convine e liber să apese pe X-ul de sus şi să nu mă mai citească. Nu caut să am mii de vizitatori, vreau o mână de oameni care să mă respecte aşa cum şi eu îi respect pe ei.
O seară plăcută în continuare!

Ca în fiecare vară apare câte un nou trend în modă. Niciodată nu am reuşit să ţin pasul, dar anul ăsta moda a luat-o razna rău de tot. CUM? Nu ştiţi despre ce vorbesc? Ruşine să vă fie! Vorbesc de acele cizmuliţe croşetate.
Cizmuliţe care stau frumos în picioarele piţipoancelor. Eu una recunosc că nu înţeleg câtuşi de puţin moda asta. Poţi să mă împuşti, să mă dai cu capul de pereţi, dar nu mă poţi face să înţeleg de ce o persoană sănătoasă la cap ar purta aşa ceva. Trebuie să fii puţin redus mintal să îţi maltratezi în halul ăsta picioarele.
Bă înţeleg că se poartă, dar dacă la anul, pe vremea asta, o să se poarte cojocul sau blana? Voi fetelor o să purtaţi aşa ceva că nu vreţi să fiţi de râsul lumii. Ce mama naibii?! Te îmbraci după cum dictează un tip gay şi deloc după cum te simţi tu bine…că deh! Ăla ştie mai bine.
Recunosc că şi eu îmi mai cumpăr haine care să fie în toi cu moda, dar nu fac din asta o pasiune: nu mi-aş lua niciodată ochelari din ăia ca de libelulă sau cizme croşetate.
Dar ce ştiu eu,nu?
Acum vine curiozitatea: o să le purtaţi şi la iarnă?

L.E:

De ce? Pentru că m-am trezit plină de viaţă, pentru că m-am trezit ascultând o melodie care m-a ridicat din pat fără să comentez.

Tot citesc prin ziare cum că X-ulescu a bătut-o pe iubita/ nevasta/mama/ bunica. De când mă ştiu am fost împotriva violenţei. Am sărit o singură dată la bătaie când credeam că este “cul” să faci una ca asta.
Dar niciodată, dar absolut niciodată nu aş putea înţelege de ce un bărbat loveşte o femeie. Adică să o bată până să o bage în spital…aşa ceva nu cred că poate fi înţeles de un om normal la cap.
Înţeleg că eşti redus mintal şi că este singura soluţie pe care o consideri eficientă, dar oare mintea ta de cocostârc beat nu îţi dă nişte semnale cum că nu este deloc bine ceea ce faci?
O altă vină o poartă femeile care acceptă toate rahaturile astea. Să ştiu că bărbatul lângă care stau a avut “curajul” să ridice mâna la mine…păi nu cred că ar fi deloc bine.
Înţeleg: nu ai unde să fugi, eşti singură într-un oraş, dar cred că există o prietenă care să te ajute o seară, cred că există un vecin căruia care să i se facă milă de tine şi să te ia acasă pentru o noapte.
O altă vină o poartă statul care nu face nimic ca să protejeze femeile de violenţa bărbaţilor.
Când mergeam la centru vedeam frica din ochii femeilor atunci când veneau bărbaţii lor ca să îşi vadă copiii. Erau atât de îngrozite, de speriate, de neîncrezătoare.
Nu vreau să ajung una din femeile care acceptă prima, a doua şi a zecea palmă pentru că îşi iubeşte bărbatul şi nu poate trăi fără el.
Vreau să cred că pe lumea asta există şi femei care să nu accepte astfel de tratamente din partea unuia care este mai mult decât redus mintal.

Toţi prietenii mei ştiu că sunt o fană înfocată a filmelor. Urmăresc zilnic minim 3 filme: mai vechi, mai noi, comedii, dramă, desene, etc.
Dar în ultima vreme nu am mai văzut niciun film care să mă impresioneze cât să îl văd şi a doua şi a treia sau a zecea oară. Majoritatea au subiecte expirate, cu actori care nu dau randament sau pur şi simplu nu sunt realizate conform standardelor mele. DA! Eu mă uit la un film dacă îmi îndeplineşte standardele.
Aseară am văzut G- Unit. Am râs, m-am amuzat, dar o spus cu mâna pe inimă că nu este un film la care să mă mai uit şi a doua oară. Nu ştiu de ce. Au fost unele secvenţe foarte haioase, dar nu ştiu…nu e acel ceva.
De exemplu la Moulin Rouge m-am uitat de peste 10 ori şi încă mă mai uit. Este un film vechi de mai bine de 8 ani, dar sunt îndrăgostită până peste cap de el. Romeo şi Julieta un alt film cu vechime de care nu mă pot sătura. Şi lista continuă.
Din păcate nu mai văd aceeaşi calitate în noile filme de pe piaţă.
Mi-e dor de un film în stilul Hannibal care să mă ţină cu sufletul la gură şi multe altele de acest gen.
Acum o văd pe Megan Fox aplecată, pe Jolie în curul gol şi…cam atât. DA! Recunosc că nu sunt fană Fox sau Jolie pentru simplul fapt că mi se par nişte actriţe nu tocmai grozave şi cam “nenaturale”. Îmi permit să le critic munca pentru că într-un fel sau altul ăsta este rolul oricărei persoane care se duce la un film.
Mi-e dor de un film de calitate şi din păcate nu văd să scoată cei din această industrie un film care să aibă nişte standarde ridicate.

BUUUNNN!!!Hai sa o luam cu inceputul: acum vreo doua luni mi-am luat un telefon. Tare mandra eram de el: micut, negru si simplu, exact cum imi place. De o luna de zile a inceput sa imi faca probleme.EEHHH ata ete! Asa sunt eu…mai stricacioasa.
Mi-am facut de dimineata curaj sa ma dau jos din pat si sa merg pana la magazinul orange de unde mi l-am luat ca sa il bage in service.
Toate bune si frumoase pana ajung la magazin: erau 10 oameni, dintre care numai 4 angajati. Surprinzator am fost nevoita sa stau la coada: MARTI la ora 8 juma.
EEEHHH!!! Ata ete! Nu e capat de tara.
Nimeresc la o duduie. Incep sa ii torn cate probleme imi face telefonul si ca vreau un service. Se uita asta prin telefonul meu [am uitat sa mentionez ca 15 minute am stat si m-am uitat la ea pentru ca era ocupata sa trimita la lume mesaje] si incepe sa tasteze la pc.
Deodata o aud:
“MMMM ai numai 15 numere de telefon in memorie? Dar ce are telefonul TAU?”
Am simtit ca ma apuca toate istericalele:
unu la mana: ce te freaca pe tine grija cate numere am eu in agenda?
si
doi la mana: de cand ai ajuns sa imi vorbesti la PER TU? Eu stiam ca pe client trebuie sa il respecti si totusi buletinul arata ca nu am 15 ani sa isi permita sa imi vorbeasca pe acest ton.
BUUUNNNN!!!Sa spunem ca este dimineata si nu i s-au trezit inca bunele maniere.
Cum stateam eu si ma uitam cand la podea, cand la moaca tipei vad pe biroul ei o oferta: “nu va suparati, dar cum sta treaba cu aceasta oferta a dumneavoastra?”
Sta asta, se uita debusolata la mine si imi spune: “ce oferta? Nu stiu despre ce vorbesti?”
Ii citesc calma anuntul si o aud: “Aaaahhh pai e cu un transfer de date, dar tu nu ai nevoie ca ai putine numere de telefon in agenda.”
Eu deja fierbeam…si POC am explodat: “poftim? Dar am zis ca este pentru mine? Acum nu mai am voie sa intreb?”
Tipa se uita la mine, zambeste si isi continua treaba inutila.
Eu mai aveam putin si saream peste tejghea sa ma bat parte in parte cu ea [:))]
“O sa puteti intra in posesia telefonului peste 15 zile”
“CAT????????????????????????????????”
“Pai sa stiti ca la alte firme stati si cate o luna”
“Dar nu ma intereseaza de alte firme.”
“Daca doresti iti pot da un telefon de la noi” [s-au dus pe apa sambetei manierele]
“DA! Si normal ca vreau. Totusi e vorba de 2 saptamani”
“Iti fac un proces verbal cu care sa vii cand iti ridici telefonul. Cu el si cu telefonul de la noi”- fraza asta mi-a repetat-o de peste 5 ori. Incepusem sa ma simt ca un copil retard.
Dupa aproape o ora am scapat si eu din chinurile la care m-o supus duduia cu pricina.
In concluzie, dragii mei de la ORANGE v-as sfatui sa va apucati sa va reeducati angajatii sau macar o parte din ei pentru ca dau dovada de o nesimtire fara limite.
P.s: Unde este regula cu clientul nostru, stapanul nostru? Sau asta se aplica numai pitzipoancelor de pe magheru si a domnilor la constum cu cravata?