Archive for the ‘stirile diminetii’ Category

MA DOARE MASEAUA!!! Rau de tot! Abia daca pot manca. Azi, cand ma spalam pe dinti, plangeam de durere- nu o pot atinge cu absolut nimic.
Mi-am luat inima in dinti si m-am intors la cabinet. Ziua a devenit de 1000 de ori mai frumoasa cand l-am vazut pe bombonel… George il cheama 8-> numele meu preferat.
Anyway!
Azi nu o sa scriu cu diacritice…sunt in suferinte. Pot fi scutita 😀

S-a întors…sau mai bine spus s-a reîntors arţarul, daaar din păcate nu am apucat să vorbesc cu el pentru că dormeam, chiar şi visam. Şi o altă reîntoarcere în viaţa mea: trezitul la ora 2. Chiar simţeam că îmi este dor de lipsa somnului… La naiba’n puii mei :))

P.s: Azi mă duc la dentist…asta înseamnă că iar o să îl văd pe tipul ăla cuuuteee

Pe la 9 o să mă duc să îl iau pe Traian din gară…vine prin Bucureşti. Yuhuuu!

AAAA!!! Să nu uit: Arţaruleee!!! Dacă vrei să mai vorbim trebuie să: fie să muţi ora de chinuit la 9- 9 juma, fie…o să mai dureze ceva până o să mai pierdem împreună cele 5 minute.



L.E: tipul cute a fost înlocuit azi de o tipă….mai piţi de felul ei, nu îmi simt juma din faţă din cauza anesteziei, trebuie să mă duc la cumpărături- să vezi distracţie când o să încerc să vorbesc cu vânzătoarele :))

Coreea de Nord ameninţă cu războiul- asta scrie în EVZ.
Se pare că au fost deranjaţi de unele lucruri pe care americanii le-au făcut, mai exact au distrus un satelit care avea scopuri paşnice. Hmm una la mână mi-e cam greu să cred că satelitul ăla era acolo doar de formă..nu ştiu, poate mă înşel. Şi a doua la mână este atitudinea americanilor care îşi bagă nasul cam peste tot. Şi-au mai luat-o o dată pe 11 Septembrie 2001, dar se pare că tot nu s-au învăţat minte. Ei consideră că au drepturi asupra tuturor, că ei sunt buricul pământului, ceea ce- îmi permit să spun- că nu este adevărat. Puţine ţări au o părere bună despre americani- chiar foarte puţine.
Ce părere am eu despre situaţia asta?! Că o merită cu vârf şi îndesat, totuşi nu sunt de acord cu un lucru: nu merită să moară oameni nevinovaţi penttru o bătălie între orgolii.

Azi este baba mea…am emoţii- de obicei plouă, tună şi fulgeră, daaar acum văd că este soare şi chiar cald- sper să fie aşa toată ziua 😀
Desigur că aseară am mai aflat un indiciu legat de Arţar: numele lui începe cu B- şi nu e Bogdan…să fie oare Bucur?!
Tot ce se poate.
N-am niciun chef de şcoală sau mai bine spus de facultate, daaaaarrrr… trebuie să fac şi pasul ăsta. M-am sictirit rău de la o vreme şi tare îmi este că mă trezesc pe ultima sută de metri că am 100 de mii de proiecte şi licenţa, iar eu nu m-am apucat de niciunul dintre ele…saaau de licenţă.
Promit să îmi fac curaj :))
În rest….toate bune şi frumoase!
Ne mai auzim peste câteva ore
P.s: m-am ars la deget :)) 😀

Organismul omului uneori mai face uneori scandal că îl hrănim numai şi numai cu tâmpenii. Cum îl calmăm? Păăăăiiii!!!Eu una nu prea sunt fana regimurilor, aşa căăăăă am început să beau ceai. De orice fel. Este foarte bine!
După o cană de ceai cu lămâie totul este minunat. Am început să dorm mai bine, să nu mă mai doară nimic, să fiu mai calmă şi mai relaxată.
Chiar o să mai beau o cană după ce vin de la piscină.
Măcar să mă relaxez şi mai mult decât o fac acolo.
Deci!!
Ce vă recomand?! Dimineaţa să beţi o cană cu ceai cu nişte pâine cu gem/ brânză/ finetti- de ce vă recomand? Pentru că asta a devenit meniul meu de dimineaţă şi este foarte foarte foarte bun!
Măcar am conştiinţa împăcată că dimineaţa nu mai mănânc toate idioţeniile 😀

600px-martisor_simplesvgLa mulţi ani domnişoarelor!
La mulţi ani doamnelor!
Astăzi este ziua noastră.

Cică: Un avion care venea de la Chişinău are probleme cu probleme cu trenul de aterizare, la Timişoara. 11 ambulanţe şi trei maşini de pompieri au fost trimise la aeroport. Turnul de control a anunţat că în avion sunt 47 de pasageri şi 4 membri ai echipajului. Până în acest moment, avionul aparţinând Carpatair nu a aterizat.
Încep să mă gândesc dacă mai merită să mergi sau nu cu avionul având în vedere că în ultima vreme avioanele sunt mai mult la sol decât în cer. Parcă era cel mai sigur mod de transport…eu una încep să îmi pun unele întrebări cu privire la acest statut.
O individa de 35 de ani, care si-a ucis doi bebelusi si care a povestit cu seninatate cum i-a zdrobit pe acestia, calcandu-i in picioare, a fost lasata in libertate de judecatori, pe motiv ca asasina este din nou… insarcinata.

De ce nu mă miră? În aceeaşi revistă scrie despre un puşti de 14 ani care l-a împuşcat pe prietenul lui de 7 ani. AAAHHH! Şi puştiul a murit.
Şi ne mai mirăm de ce se duce pe apa sâmbetei ţara asta. Eu cred că astfel de ştiri sunt nişte motive destul de puternice…cel puţin pentru mine sunt.
UCIS DE BĂTRÂNEŢE. Manea Mănescu, fost premier al României în perioada comunistă, a murit ieri după-amiază, la vârsta de 92 de ani.
Cine e nenea? Habar nu am! Şi sinceră să fiu nici nu ştiu de ce am pus asta aici…mă gândeam că sunt unii interesaţi de ştirea asta.
NAOMIII!!!Ştire mai veche, cred, eu am aflat ieri de ea- cică a fost batut/ă – încă nu ştiu la ce sex se încadrează. Pe lângă acest fapt, a mai fost şi tuns/ă şi aruncat/ă într-un containet. A venit mai apoi la Mama răniţilor- nenea Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaannnn Diaconescu- unde a povestit totul cu lux de amănunte- câh! Sper că după a făcut un duş ceva.
De mănuţă îl/o ţinea duduia Nikkita/ Nichita/ aia mare şi mai puţin luminată. Înţeleg că încerca să îl/o consoleze- puii mei şi eu aş plânge la aşa ceva, dar mi se pare puţin cam penală toată scena asta. Din câte îmi amintesc există un conflict între Naomi şi Nikkita…dar cică s-ar fi rezolvat- detalii picanterii.
BUUUNNN!!!! La ce concluzie ajungem?! Că nu există ştiri adevărate. Că oamenii crează false probleme, că asta este singura metodă prin care televiziunile şi revistele îşi atrag “victimele”. Suntem doritori de bârfe, de ştiri ieftine şi proaste. Ne este frică să deschidem ochii să vedem adevărata realitate, să vedem lumea în care trăim.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hBJlv2tQfKs]

A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.

A fost un vis crescut in munti, crescut in munti,
Nascut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti, inalti, carunti,
Ce astazi se destrama.

Voi ce va destramati, usor va destramati,
Voi, vise pe poteci (pe poteci)
In amintirea muntilor, a muntilor
Sa dainuim pe veci, sa dainuim

di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
oooo
da=di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
da-dam-dam dam

A fost odat-un vis frumos, un vis frumos
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros, cam dureros,
De te ranesc ma iarta.

dam di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-di-dam
oooo
da=di-dim di da-di-dam-di-dam
di-da-di-dam di da di da-dï-dam
da-dam-dam dam

DAAA!!!După cum vedeţi am chat pe blog. De ce? Mi s-a părut o idee chiar interesantă. Aşa pot vorbi cu cei care nu au somn la 2 sau…să pot vorbi cu oricine are chef să mă înjure şi nu numai.
Aşa că hai la chat-uit 😀

Aseară am fost la Teatrul Act, piesa “Netotu”- piesă recomandată de o colegă de facultate.
Ce impresie mi-a lăsat?
Ghimpel, prostul satului -interpretat de Marius Damian a fost mai mult decât genial! Pentru prima dată am stat ca pe ace la o piesă.
Spectacolul este o adaptare dramatică realizată de regizorul Cristian Juncu după texte de Isaac Bashevis Singer (Ghimpel Netotul) şi Jean Claude Carriere, iar interpretarea îi aparţine lui Marius Damian.
“Netotu'” prezintă viaţa dintr-o comunitate evreiască văzută prin ochii prostului satului, memorabil jucat de câştigătorul din 2004 al Marelui Premiu al Galei Tânărului Actor de la Mangalia.
Un spectacol despre nedreptate, Dumnezeu, dragoste şi inocenţă.
Un “unu la unu” cu spectatorul, care emoţionează cu mijloace extrem de simple şi sincere.

Este prima dată când am mers la ceainăria de la teatrul Act şi mai mult ca sigur că nu va fi şi ultima. Atmosfera este minunată, îşi induce o stare de relaxare deplină. Este ca o altă lume, o lume în care scapi de grijile cotidiene, de zgomotul uneori enervant al Bucureştiului. Acolo domnesc numai aromele ceaiurilor care parcă îţi trezesc simţurile. Muzica şi decorul sunt ultimele care întregesc acest mic univers numit : Teatrul Act.
Abia aştept să mai trag o fugă să comand un ceai şi să savurez o piesă minunată…

P.S: am uitat de prăjiturele…sunt minunate!!Ca la mama acasă!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GeILGX3nN0U]