Nietzsche a murit

Archive for the ‘romantism’ Category

din cauza unor evenimente personale nu o sa scriu cateva zile.
va multumesc pentru intelegere

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dmJQ569nmWE]

Vă mai amintiţi de prima iubire? Cea din copilărie. Eu una îmi amintesc foarte multe momente amuzante…sau nu din relaţia aia a noastră. Ciudat este că nu am mai vorbit cu “Iepurică” de vreo…7 ani?! Cam aşa. Era tare drăguţ în copilărie, dar ultima dată când l-am văzut era un tip slabănog, cu o voce răguşită de la prea multe ţigări fumate, cu ficatul varză de la prea multe beţii.
Noi de ce nu mai păstrăm legătura cu prieteniile din copilărie?
La fel s-a întâmplat şi cu prietenii de la bloc. Din gaşcă eu am plecat prima. Ajunsesem la liceu, aveam alte pretenţii, alte intenţii şi tot aşa. Deja când am ajuns la facultate abia dacă “salut” ne mai ziceam.
În fine! Deviez de la subiect.
Vorbeam de prima iubire. Vă mai amintiţi de prima iubire? Şi sincer acum!
Copchiii din ziua de azi abia dacă mai ştiu ce este aia cofetărie sau parc. Sau să meargă la cinema. Preferă să îşi “trăiască” relaţia pe mess sau la telefon.
Eu habar nu aveam ce era ăşa pc- deşi apăruseră, nu existau telefoanele mobile, ci numai pagere, pe care oricum nu ştiam să le folosesc.
Venea să mă ia de la şcoală şi ne ţineam de mână până aproape de bloc… asta ca să nu ne vadă părinţii.
Îl sunam pe fix şi ne venea factura imensă… mereu spuneam că ne-o încarcă ăştia de la Romtelecom, dar niciodată nu scăpam :))
Acum sunt doar sms-uri, mass-uri şi beep-uri…şi cam atât.

De mică mama m-a învăţat să fiu elegantă, delicată, să fiu o “little lady”. Şi am ascultat-o.
Totuşi, nu toate fetele îşi ascultă mamele sau sfaturile altora.
Eram la metrou şi văd 2 puştoaice…pe la vreo 16- 17 ani. Vorbeau cât să le audă tot metroul, molfăiau gume- ziceai că sunt 2 faci- limbajul trupului le dădea de gol…se vedea o vulgaritate de nedescris: de la “fă” până la “proasto”.
Nu am nimic cu limbajul lor, dar eu ştiam că o fată trebuie să fie delicată, elegantă, senzuală…Nu a zis nimeni să nu fie şi vulgară, dar vulgaritatea asta să se manifeste în altă parte…ştiţi despre ce vorbesc.
Buuuunnn!
Deci: până la urmă cum stă treaba cu această vulgaritate a ploadelor? Ele chiar consideră că sunt mai atrăgătoare dacă au un limbja şi o atitudine de…2 bani?
Mmmm sinceră să fiu chiar îmi este dor de eleganţa femeilor…eleganţă manifestată atât în limbaj, cât şi în comportament…dar poate cer prea multe. Uneori chiar cred că îmi doresc prea multe lucruri care cu greu pot fi împlinite.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bxmtUFrji48]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XhSx8uKdD5o&feature=PlayList&p=32C9E51D7A3B2A20&playnext=1&playnext_from=PL&index=1]

MA DOARE MASEAUA!!! Rau de tot! Abia daca pot manca. Azi, cand ma spalam pe dinti, plangeam de durere- nu o pot atinge cu absolut nimic.
Mi-am luat inima in dinti si m-am intors la cabinet. Ziua a devenit de 1000 de ori mai frumoasa cand l-am vazut pe bombonel… George il cheama 8-> numele meu preferat.
Anyway!
Azi nu o sa scriu cu diacritice…sunt in suferinte. Pot fi scutita 😀

Azi dimineaţă am trecut printr-o “criză a vârstei mijlocii” :)) de fapt nici nu cred că am ajuns acolo încă .
Mă gândeam să renunţ la blog, să nu îmi mai vărs fustrările, dracii, supărările, emoţiile uneori ascunse şi, totuşi, s-a aprins un beculeţ:de ce?! De ce să fac asta? De ce să renunţ la ce îmi place pentru o simplă stare care nu îmi dă pace? Nu merită! Nici măcar el! Cred că este timpul să îmi revin!
De unde schimbarea asta?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iPXedBaBTWw]
Ăsta este motivul!
O simplă melodie. Daaa!!! Şi eu mă aşteptam la acel prinţ pe un cal alb, cu armura sa strălucitoare. DA! Şi eu mă aşteptam ca viaţa mea să devină un basm: NEWS FLASH!!!! Nu e! Realitatea din acest moment îmi determină viaţa, sentimentele, tot ce simt, gândesc şi spun.
Cred că era şi cazul, având în vedere că toate celelalte au fost nişte încercări nereuşite… aaahhh! La naiba-n puii mei! Uite că încă îmi mai pasă.
Azi mi-am spus că pun cărţile pe masă. Cu riscul de a pierde multe lucruri, multe persoane care se dau prieteni, admiratori…etc.
Nu am nevoie de falşi cititori, nu am nevoie de oameni care să nu mă judece. Să poarte discuţii contradictorii…să îmi dea în cap când greşesc- nu chiar la propriu… Nu ştiu de unde vine nebunia asta de “pedepsire” a gândirii, de “pedepsire” a limbajului, a corectitudinii.
Dracu! Poate m-a pălit un satelit şi m-am mai trezit încă un pic la realitate. Ar fi o idee destul de bună.
O idee la fel de bună ca aceea când am început să capăt curaj în faţa oamenilor, să nu mă înroşesc toată când vreau să spun ceva…am văzut că nu prea îmi dă nimeni în cap, ba mai mult mă ajută să văd unde am greşit. Cred…adică sunt sigură că este un semn bun, nu?
Doamneeee!!! De unde am început şi unde am ajuns…
Dau vina pe muzica din Winamp…am voie,nu? Adică am voie să mă folosesc de scuza asta? NU?! Trebuie să am voie! 😀
Gata…am terminat…nu mai scriu! Promit!

… de frecat menta
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LcmQ8JMUeWU&feature=related]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=W5nan3TAYEA]

M-am trezit de dimineaţă cu o durere destul de nasoală în cot…nu cred că am dat cu el de perete, dar ştiu că m-am cam sictirit. Azi făceam 5 luni…fericire pe noi…sau pe mine. Totuşi, nu m-am trezit bocită, nu m-am trezit bosumflată sau emo. NU! M-am pus în fund şi m-am uitat la Badea. Aseară Mary era speriată că eram distrusă rău, cu nervii la pământ şi plină de sictir. Azi sunt aşa…flu flu flu. Nu ştiu de ce. Cred că este de la drogurile pe care le-am visat azi noapte că le luam…asta în condiţiile în care eu nici măcar nu am fumat vreodată…orice.
Mă gândesc cu o oarecare teamă că trebuie să mă ridic din pat…aaah nu! Stai aşa! Nu e teamă, este lene. O lene şi un sictir de nedescris. O fi de bine…o fi de rău…mmmm îi pasă cuiva? Nu.
Vorbeam de epăsare…sau vroiam să vorbesc de nepăsare, dar am luat-o pe arătură.
Mă gândeam să găsesc o definiţie a nepăsării…una aşa a la Cireşica, dar nu îmi vine nimic în minte…sau nu îmi venea. Acum stau şi constat că de fapt chiar propria-mi persoană a devenit o definiţie a nepăsării. Mmmmm ar trebui să mă sperie, să îmi pun întrebări, să mă gândesc la consecinţe, etcâuri de genu’.
O dată ajuns la stadiu de : Nu îmi pasă nici de mine constaţi că viaţa ta este mai frumoasă, mai calmă, mai …ai scăpat de apele tulburi de până acum câteva săptămâni, luni sau poate câţiva ani.
Nu mai pot să fiu păsătoare…de ce? Pentru că am descoperit un lucru care m-a şocat, relativ: problemele MELE sunt mai importante decât ale celorlalţi…mult mai importante. Eu sunt centrul universului MEU! Aşa cum şi voi sunteţi centrele universelor voastre. Deeeeciii definiţia nepăsării se intersectează relativ cu definiţia naturii umane- mamăăăă ce am scos-o pe asta…deja mă doare un creier :))
În fine!
Cred că am aberat mult şi prost azi…şi începe să îmi placă asta…