Archive for the ‘reguli’ Category
De cand ma stiu am fost total paralela cu tehnologia. Adica : de la calculatoare pana la un simplu stick. Azi m-au trecut toate emotiile cand calculatorul la care ma aflam incepuse sa o ia razna. Deja imi spuneam: al doilea calculator stricat. Am jurat ca nu o sa imi mai bag nasul pe unde nu imi fierbe oala, dar cum eu zic, tot eu aud si as putea spune ca degeaba.
Incepusem sa fac cateva rugaciuni in speranta ca nu i-am stricat calculatorul fratelui. L-am repornit- din nu stiu ce motive s-a inchis de nebun singur…va jur ca eu nu i-am facut nimic rau 😀 . Dupa ce l-am repornit am inceput sa imi rod unghiutele din dotare sperand ca v-a porni si nu imi v-a da iar un mesaj din acela scris in chineza si ca o sa ascund mica belea in care m-am bagat.
I-a luat aproape 5 minute sa porneasca, dar acum merge bine si nu mai da niciun mesaj ciudat. Deci e clar: NU IMI MAI BAG NASUL PE UNDE NU IMI FIERBE OALA CA EU SIGUR STRIC!
Ce invatatura tragem de aici:
eu: sa nu o mai fac pe informaticianul
voi: niciodata sa nu ma lasati sa va umblu prin calculator ca sigur vi-l stric.
Am la munca o colega care nu are cel mai grozav nume de familie sau cel putin asta afirma ceilalti. Din pacate, dupa cum spuneam si zilele trecute, am unii colegi cam redusi mintal.
In fine! Si cum au aflat numele tipei au inceput sa rada de el. Din punctul meu de vedere mi se pare un lucru pe cat de pueril pe atat de stupid. Si un alt lucru pe care l-am auzit a fost acela ca “numele iti contureaza personalitatea”. O alta tampenie, dar desigur este strict punctul meu de vedere. Desigur eu am avut placerea de a discuta cu respectiva si mi se pare o tipa super, dar singurul ei defect este ca o afecteaza foarte mult vorbele rautacioase ale altora…vi se pare cunoscut genul de persoana?
O alta chestie: RALU…Cah! Mi se sculase parul din cap cand am auzit ca mi se spune asa. O singura duduie imi spune asa. Am atentionat-o spunandu-i ca ma cheama Raluca si nu RALU . M-a intrebat de ce ma deranjeaza si i-am zis ca la botez mama mi-a pus numele de RALUCA si ca de obicei reactionez foarte urat cand imi spune cineva asa. Dar na, sa presupunem ca nu stia.
P.s: individa asta e ciudata rau. Ma brusca sa o tin de mana…si desigur ca i-am raspuns foarte elegant: “tu te-ai tacanit la cap?? De unde si pana unde am ajuns sa ma tin de mana cu tine?!” Culmea e azi a vrut sa imi arate ca si-a facut special unghiile pentru mine: cu floricele. Cand spun special ma refer la dezgustul pentru manechiura pentru pitipoance. Raspunsul la vederea unghiilor? “Cat sunt de roz si de…”
Acum ca mi-am eliberat sufletelul pot sa va zic un lucru: ma bucur ca se apropie week-endul si pot sa dorm pana la 12 fara sa am mustrari de constiinta.
Posted in d'ale muncii, esenta, gaşca, infectii ale societatii, mistere, noi, reguli, zapaciti, zilnice | 2 Comments »
Sunt perfect conştientă când mă gândesc că este fizic imposibil să mă înţeleg cu toţi viitorii mei colegi. Dar, din păcate, am şi câteva specimene pe care le-aş da numai cu capul de pereţi. De ce? Pentru simplul fapt că mi se par de-a dreptul retardate. Mai ştiu că nu sunt nici cea mai bună, coerentă şi normală fiinţă de pe planeta asta, dar respectivele persoane parcă întrec limitele bunului simţ.
Înţeleg că pentru tine este amuzant să trânteşti uşa în nas unei persoane, dar oare cât te-ai gândit când ai făcut lucrul ăsta? Probabil nu foarte mult…a se traduce în DELOC!
Mereu am fost o persoană cu simţul umorului destul de dezvoltat, dar unele glume tind să nu mai fie la fel de amuzante ca atunci când au fost făcute cu cap.
O altă chestie care mă cam sâcâie pe neuroni este atitudinea de mare “vedetă” a unora. TOŢI, dar absolut TOŢI suntem egali, fără niciun privilegiu. Dar există şi persoane care nu au aceeaşi părere ca a mea…tipic de altfel.
Per total? Colegi super, amuzanţi şi cu care ai ce să vorbeşti…ceea ce zic eu că e un lucru destul de bun.
THE END!
De câteva zila încoace tot sunt asaltată de tot felul de ştiri legate de venirea Madonnei în România. Nu mă duc la concert. Am 1000 de posibilităţi de a face asta, dar nu o fac. Fiţele individei m-au făcut să decid acest lucru. Mi se pare muuult prea pretenţioasă. Înţeleg că este regina muzicii pop…bla bla bla, dar la urma urmelor este tot OM ca şi noi.
O să îmi săriţi în cap şi o să îmi spuneţi că a făcut ceva. DAAA! A revoluţionat industria muzicală, dar nu a salvat lumea de la încălzirea globală sau nu a oprit războaie.
Constat că am ajuns să pupăm în cur fiecare vedetă care vine din afară…că vai doamne suntem şi noi băgaţi în seamă şi că în sfârşit vine Madonna la noi..WoW!
Duduia are nişte pretenţii muuult prea mari de la noi. Sper că ştiţi de zecile de camioane cu mobilă – da! vine cu mobila de acasă pentru a-i crea un mediu oportun meditaţiei CÂCAT!!!!, vrea 500 de trandafiri- aşa mă!!Salvaţi planeta, ce mama bainii! Vrea numai apă sfinţită- stai-ar în gât să îi stea.
Eu una nu niciodată nu am văzut într-un cântăreţ/cîntăreaţă mai mult decât un OM!
Cînd a fost cu moartea lui MJ parcă o luaseră toţi razna, parcă se sfârşea lumea. GATA OAMENI BUNI!!
Găsiţi-vă o ocupaţie! Serios! Mă sperie gândul că în afară de pupincurişti de cântăreţi altceva unii chiar nu vor fi.
…încep trainning-ul. Două luni în care o să învăţ diverse lucruri. Sunt nerăbdătoare să încep, să încep să îmi câştig iar banii de buzunar, să nu mai depind de ai mei şi să îmi permit unele lucruri pe care nu mi le mai permiteam de un an încoa.
De mâine o să cunosc oameni şi mentalităţi noi.
YEEEY!!!
Ca în fiecare an există câte un concurs care să ne arate câte porcării se pot face în ţara asta. Acum a fost Mamaia 2009.
Nu m-am sinchisit să îl urmăresc, dar am fost pasionată să aflu cine a câştigat şi ce a câştigat.
Ete şi lista:
Marele câştigător al Festivalului Mamaia: Alexa (Olga Fesenco). Olga va pleca spre casă cu un autoturism Skoda Fabia.
La Secţiunea Interpretare s-au acordat cinci premii în loc de trei:
Locul 1: Loredana Ciobotaru
Locul 2: Cristina Avasiu şi Renata Tolvai
Locul 3: Cristina Bondoc şi Alin Ignat
n cadrul Secţiunii Creaţie nu s-a mai făcut diferenţierea între locurile 1, 2, 3 şi 4. Patru dintre compoziţii au câştigat locul 1. Câştigătorul nu a mai plecat cu 1.500 de euro, ci doar cu jumătate din această sumă, deoarece premiile totale în valoare de 3.000 de euro s-au împărţit în mod egal celor care au ocupat locul 1.
Locul 1: “Vino măcar în vis” – Compozitor, textier, interpret: Mircea Romcescu
“Tu nu vezi cerul” – Compozitor: Andrei Tudor, Textier: Andreea Andrei, Interpret: Pasha (Alexandru Parfeni)
“Vreau doar iubirea ta” – Compozitor: Adrian Romcescu, Textier: Dana Dorian, Interpret: Adriana Vlad
“Prin ochii tăi pot visa” – Compozitor: Cristian Faur, Textier: Dana Dorian, Interpret: Paula Seling
Premiul Teo Peter – Trupa Big Deal – “Te strig”
Premiul special pentru creaţie – Clip video – Tony Tomas şi Trupa Cross
Premiul special pentru interpretare – Maxi single – Loredana Ciobotaru
Premiul Societăţii Române de Radiodifuziune pentru interpretare – Daniela Cojocaru
Premiul Societăţii Române de Radiodifuziune pentru creaţie – “Te-am ales pe tine” – Compozitor: Ivan Caragia, Textier: Daniela Doroftei, Interpret: Ivan Caragia
Premiul Tv Neptun – “Cine-ţi cântă” – Compozitor: Marius Moga, MIhai Coporan, Textier: Mihai Coporan, Dalma Kovacs, Andra Ciubotaru, Interpret: Dalma Kovacs
Premiul Mădălin Voicu şi al Fundaţiei Internaţionale Ion Voicu – Nicuşor Constantinescu – Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa în semn de recunoaştere şi preţuire pentru promovarea muzicii interpretative româneşti
Premiul Presei – Larisa Ciortan.
Sinceră să fiu nu mi-a plăcut deloc câştigătoarea marelui premiu, dar na…poate ceilalţi au fost sub nivelul mării, dacă pot spune aşa.
Desigur ca în fiecare an au existat oameni care s-au răţoit ca nişte curci bete. Unul dintre participanţi a fost Naomi- mereu am o problemă cu această persoană: fac referire la ea ca la o femeie sau ca la un bărbat?
Dezamăgit/ă că nu a luat niciun premiu a început să înjure ca la uşa cortului, ameninţând şi făcând mare scandal. Pfiu!
După ce acum două zile îl pupa în cur pe Mădălin Voicu azi toată chestia s-a întors la 180 de grade. Acesta/ aceasta a început să ameninţe că îi târăşte pe toţi pe la OTV ţi că o să îi facă să regrete că nu l-au/au ales/o câştigător/câştigătoare.
Să îmi fie cu iertare, dar cred că altfel nu se putea face observat/ă. La urma urmelor, este printre singurele persoane din showbiz-ul românesc care s-a lansat datorită scandalurilor în care a fost implicat/ă. Astfel că, cei care s-au ocupat de acest concurs trebuiau să se aştepte la o asemenea reacţie.
Nu înţeleg de ce a preferat să apeleze la OTV. Cumva domnul DD Senzaţional l-a plătit/a platit-o ca să se orienteze către el?
Anul acesta mă mai aştept ca la Cerbul de Aur să iasă un scandal aproximativ la el….că la preselecţia pentru Eurovision…Dumnezeu cu mila…în fiecare an se răţoiesc pe puţin 5 persoane.
Asta este!
Trăim în rromânia, ţara concursurilor cumpărate.
Un lucru pe care îl văd în fiecare zi la şoferi este lipsa centurii.
Înţeleg că în Bucureşti nu poţi merge cu o viteză nemaipomenit de mare, dar…
Azi, când veneam de la cumpărături, din 30 de şoferi numai 5 aveau centura de siguranţă. Din cei 5 3 erau femei.
Am văzut un tip care avea pe locul din spate un copil de vreo 3 ani, dar asta nu îl determina să fie mai atent sau să nu se bage total aiurea. EEHHH !!! Românul!Să nu mai spun că îi lipsea cu desăvârşire centura.
Niciodată nu o să înţeleg de ce nu îşi pun unii centura. Poate că este un lucru total “uncul” sau poate că nu se potriveşte cu rochiţa domnişoarei, dar să fim serioşi acum. Este unul dintre cele mai sigure lucruri din maşină. Eu îmi pun centura inclusiv când stau în spate, deeeşi rar stau în spate din cauza unui oarecum rău de maşină.
Revenind la subiect. Ce este atât de complicat ca atunci când te urci în maşină să îţi pui centura?
Mă uit la maşina părinţilor mei care, atunci când nu îşi pune şoferul centura, începe să ţâuie insuportabil.
Eu aş face o maşină care să ţâuie sau se opreşte atunci când cei din maşină nu au centură.
Ne mirăm de ce tot mor ăştia prin accidente…simplu: NU AU CENTURĂ! Nu spun că este sigură 100% , dar îţi oferă un minim de siguranţă.
Prefer să am o vânătaie pe piept decât un nas spart sau alte daune feţei.
De când am blog mi s-a întâmplat să primesc tot felul de mesaje mai mult sau mai puţin jignitoare. De multe ori mă deranjează când văd câtă răutate, invidie şi prostie poate exista într-o persoană.
“P” îmi spunea să îmi scot dex-ul de cuvinte “parfumate” şi să le răspund astfel încât să nu mai comenteze vreodată. Eu, din păcate, nu mă pot coborî la acel nivel pentru simplul fapt că nu îmi place să răspund cu aceeaşi monedă.
Cineva mă întreba de ce tot cenzurez unele comentarii. Răspunsul este unul simplu: PENTRU CĂ POT, parcă aşa spunea VisUrât,nu? Este blogul MEU şi fac ce vreau cu el.
Nu te obligă absolut, dar ASBOLUT NIMENI să mi-l citeşti, aşa cum nici eu nu sunt obligată să îţi citesc injuriile. Trebuie să accept şi criticile, dar le accept, le accept pe cele care au un rol contructiv asupra mea. Aşa cum Ioana sau Laura le au asupra mea. Numai eu ştiu de câte ori m-au apostrofat amândouă, dar au făcut-o fără să mă jignească sau să folosească cuvinte mai puţin demne de o femeie.
Am primit azi un mesaj care mi-a scos piticii războinici la înaintare.
Dragii mei, vreau să vă explic ceva(sau eSplic): eu mereu am fost adepta muncii. Nu mi-a plăcut să trândăvesc. Nu aveam un loc de muncă, stăteam acasă şi făceam de mâncare, curăţenie, cumpărături, spălam şi multe altele. Deeeci nu stăteam cu cracii la soare sperând să vină marele miracol şi să mă salveze.
Când i-am povestit lui “P” despre minunatul mesaj cum că eu aş fi ultima duduie de pe centură şi datorită banilor “câştigaţi prin muncă onestă” am plecat în Franţa mai avea puţin şi venea special în ţară şi cotonogea persoana respectivă. Sunt de părere că nu am greşit cu nimic muncind cu zecile de ore să îmi permit să îmi clătesc ochii cu puţină civilizaţie.Şi că m-am mândrit cu acest lucru. Nu regret că am făcut acest lucru.
Un alt aspect care văd că a ajuns să deranjeze pe mulţi (adică vreo 2 persoane): iubiţii mei. Cu cine am fost, cât am fost şi ce am făcut cu ei.
Singura persoană care ştie TOATE detaliile este prietenul meu. I-am spus verde în faţă tot şi nu s-a simţit deloc deranjat de aceste detalii privind trecutul meu. Tind să cred că suntem toţi oameni şi că greşim cu toţii,nu? Nu mi se pare normal să fiu judecată pentru nişte greşeli pe care le-am făcut în trecut şi pe care am avut grijă SĂ NU LE MAI FAC!
Că am avut şi eu hormoni plecaţi cu pluta este partea a doua, dar consider că la 24 de ani nu îmi mai permit să mă port ca o copilă bătută în cap. Aş vrea să pot crede că există măcar un strop de raţiune în fiecare dintre noi, o raţiune care nu ne face să ne purtăm ca la clasa a doua.
DA! OKEY! Nu sunt de acord că X-ulesc mă înjură sau Y îmi spune că am un blog de rahat, dar nici să le dau educaţie nu pot. DAAAAAAAAAAAAAARRR!!! Pot face un singur lucru: Să le cenzurez comentariile. Cui nu-i convine e liber să apese pe X-ul de sus şi să nu mă mai citească. Nu caut să am mii de vizitatori, vreau o mână de oameni care să mă respecte aşa cum şi eu îi respect pe ei.
O seară plăcută în continuare!
Posted in d'ale muncii, esenta, familie, infectii ale societatii, noi, P, reguli, zilnice | No Comments »
Cum stăteam eu cuminte la interviu şi ascultam, după cum a spus tipul de la interviu Mihai, “poezioara” am avut plăcerea de a cunoaşte şi nişte oameni noi.
Toţi erau studenţi şi printre primele interviuri. Oameni şi oameni, dar am văzut nişte lucruri care m-au cam…deranjat, dacă pot spune aşa.
În primul rând: el şi ea au venit împreună la interviu. Ea a fost respinsă după prima probă, el nu. După vreo oră, după ce am terminat şi a doua probă vine tipul la Mihai şi îi spune că prietena sa nu mai are chef să îl aştepte aşa că l-a rugat să abandoneze interviul. Tipul cuminte a ascultat-o şi a renunţat. Ciudat e că tipul era printre favoriţi,dar na…ata ete.
O altă chestie care m-a frapat a fost faptul că mulţi au renunţat pentru că aveau mult prea multe responsabilităţi, iar salariul nu era de peste 20 de milioane. Ştiu că este greu ca să ai multe responsabilităţi şi un salariu deloc de director, dar decât să stau acasă…mai bine nu.
M-am enervat să văd oameni care fug de muncă, m-am enervat să văd oameni care să spună: “bă…au ai mei bani, deeci nu mă interesează aşa de mult postul”. De ce vii atunci dacă mami şi cu tati au bani şi te pot ţine până la 100 de ani? De ce îţi strici timpul pe un interviu când ai putea să stai la salon.
O altă chestie care m-a frapat a fost faptul că încă mai sunt oameni care nu ştiu să folosească un calculator…un tânăr de 20 şi ceva de ani nu ştie să folosească word-ul sau excel? Dumnezeule mare!
Per total? Mă bucur că am fost prima selectată după terminarea interviului şi că în sfârşit o să scap din punct de vedere financiar de mămica şi de tăticu.