Archive for the ‘reguli’ Category
Ca în fiecare vară apare câte un nou trend în modă. Niciodată nu am reuşit să ţin pasul, dar anul ăsta moda a luat-o razna rău de tot. CUM? Nu ştiţi despre ce vorbesc? Ruşine să vă fie! Vorbesc de acele cizmuliţe croşetate.
Cizmuliţe care stau frumos în picioarele piţipoancelor. Eu una recunosc că nu înţeleg câtuşi de puţin moda asta. Poţi să mă împuşti, să mă dai cu capul de pereţi, dar nu mă poţi face să înţeleg de ce o persoană sănătoasă la cap ar purta aşa ceva. Trebuie să fii puţin redus mintal să îţi maltratezi în halul ăsta picioarele.
Bă înţeleg că se poartă, dar dacă la anul, pe vremea asta, o să se poarte cojocul sau blana? Voi fetelor o să purtaţi aşa ceva că nu vreţi să fiţi de râsul lumii. Ce mama naibii?! Te îmbraci după cum dictează un tip gay şi deloc după cum te simţi tu bine…că deh! Ăla ştie mai bine.
Recunosc că şi eu îmi mai cumpăr haine care să fie în toi cu moda, dar nu fac din asta o pasiune: nu mi-aş lua niciodată ochelari din ăia ca de libelulă sau cizme croşetate.
Dar ce ştiu eu,nu?
Acum vine curiozitatea: o să le purtaţi şi la iarnă?
L.E: 
Posted in Tot citesc prin ziare cum că X-ulescu a bătut-o pe iubita/ nevasta/mama/ bunica. De când mă ştiu am fost împotriva violenţei. Am sărit o singură dată la bătaie când credeam că este “cul” să faci una ca asta.
Dar niciodată, dar absolut niciodată nu aş putea înţelege de ce un bărbat loveşte o femeie. Adică să o bată până să o bage în spital…aşa ceva nu cred că poate fi înţeles de un om normal la cap.
Înţeleg că eşti redus mintal şi că este singura soluţie pe care o consideri eficientă, dar oare mintea ta de cocostârc beat nu îţi dă nişte semnale cum că nu este deloc bine ceea ce faci?
O altă vină o poartă femeile care acceptă toate rahaturile astea. Să ştiu că bărbatul lângă care stau a avut “curajul” să ridice mâna la mine…păi nu cred că ar fi deloc bine.
Înţeleg: nu ai unde să fugi, eşti singură într-un oraş, dar cred că există o prietenă care să te ajute o seară, cred că există un vecin căruia care să i se facă milă de tine şi să te ia acasă pentru o noapte.
O altă vină o poartă statul care nu face nimic ca să protejeze femeile de violenţa bărbaţilor.
Când mergeam la centru vedeam frica din ochii femeilor atunci când veneau bărbaţii lor ca să îşi vadă copiii. Erau atât de îngrozite, de speriate, de neîncrezătoare.
Nu vreau să ajung una din femeile care acceptă prima, a doua şi a zecea palmă pentru că îşi iubeşte bărbatul şi nu poate trăi fără el.
Vreau să cred că pe lumea asta există şi femei care să nu accepte astfel de tratamente din partea unuia care este mai mult decât redus mintal.
Toţi prietenii mei ştiu că sunt o fană înfocată a filmelor. Urmăresc zilnic minim 3 filme: mai vechi, mai noi, comedii, dramă, desene, etc.
Dar în ultima vreme nu am mai văzut niciun film care să mă impresioneze cât să îl văd şi a doua şi a treia sau a zecea oară. Majoritatea au subiecte expirate, cu actori care nu dau randament sau pur şi simplu nu sunt realizate conform standardelor mele. DA! Eu mă uit la un film dacă îmi îndeplineşte standardele.
Aseară am văzut G- Unit. Am râs, m-am amuzat, dar o spus cu mâna pe inimă că nu este un film la care să mă mai uit şi a doua oară. Nu ştiu de ce. Au fost unele secvenţe foarte haioase, dar nu ştiu…nu e acel ceva.
De exemplu la Moulin Rouge m-am uitat de peste 10 ori şi încă mă mai uit. Este un film vechi de mai bine de 8 ani, dar sunt îndrăgostită până peste cap de el. Romeo şi Julieta un alt film cu vechime de care nu mă pot sătura. Şi lista continuă.
Din păcate nu mai văd aceeaşi calitate în noile filme de pe piaţă.
Mi-e dor de un film în stilul Hannibal care să mă ţină cu sufletul la gură şi multe altele de acest gen.
Acum o văd pe Megan Fox aplecată, pe Jolie în curul gol şi…cam atât. DA! Recunosc că nu sunt fană Fox sau Jolie pentru simplul fapt că mi se par nişte actriţe nu tocmai grozave şi cam “nenaturale”. Îmi permit să le critic munca pentru că într-un fel sau altul ăsta este rolul oricărei persoane care se duce la un film.
Mi-e dor de un film de calitate şi din păcate nu văd să scoată cei din această industrie un film care să aibă nişte standarde ridicate.
BUUUNNN!!!Hai sa o luam cu inceputul: acum vreo doua luni mi-am luat un telefon. Tare mandra eram de el: micut, negru si simplu, exact cum imi place. De o luna de zile a inceput sa imi faca probleme.EEHHH ata ete! Asa sunt eu…mai stricacioasa.
Mi-am facut de dimineata curaj sa ma dau jos din pat si sa merg pana la magazinul orange de unde mi l-am luat ca sa il bage in service.
Toate bune si frumoase pana ajung la magazin: erau 10 oameni, dintre care numai 4 angajati. Surprinzator am fost nevoita sa stau la coada: MARTI la ora 8 juma.
EEEHHH!!! Ata ete! Nu e capat de tara.
Nimeresc la o duduie. Incep sa ii torn cate probleme imi face telefonul si ca vreau un service. Se uita asta prin telefonul meu [am uitat sa mentionez ca 15 minute am stat si m-am uitat la ea pentru ca era ocupata sa trimita la lume mesaje] si incepe sa tasteze la pc.
Deodata o aud:
“MMMM ai numai 15 numere de telefon in memorie? Dar ce are telefonul TAU?”
Am simtit ca ma apuca toate istericalele:
unu la mana: ce te freaca pe tine grija cate numere am eu in agenda?
si
doi la mana: de cand ai ajuns sa imi vorbesti la PER TU? Eu stiam ca pe client trebuie sa il respecti si totusi buletinul arata ca nu am 15 ani sa isi permita sa imi vorbeasca pe acest ton.
BUUUNNNN!!!Sa spunem ca este dimineata si nu i s-au trezit inca bunele maniere.
Cum stateam eu si ma uitam cand la podea, cand la moaca tipei vad pe biroul ei o oferta: “nu va suparati, dar cum sta treaba cu aceasta oferta a dumneavoastra?”
Sta asta, se uita debusolata la mine si imi spune: “ce oferta? Nu stiu despre ce vorbesti?”
Ii citesc calma anuntul si o aud: “Aaaahhh pai e cu un transfer de date, dar tu nu ai nevoie ca ai putine numere de telefon in agenda.”
Eu deja fierbeam…si POC am explodat: “poftim? Dar am zis ca este pentru mine? Acum nu mai am voie sa intreb?”
Tipa se uita la mine, zambeste si isi continua treaba inutila.
Eu mai aveam putin si saream peste tejghea sa ma bat parte in parte cu ea [:))]
“O sa puteti intra in posesia telefonului peste 15 zile”
“CAT????????????????????????????????”
“Pai sa stiti ca la alte firme stati si cate o luna”
“Dar nu ma intereseaza de alte firme.”
“Daca doresti iti pot da un telefon de la noi” [s-au dus pe apa sambetei manierele]
“DA! Si normal ca vreau. Totusi e vorba de 2 saptamani”
“Iti fac un proces verbal cu care sa vii cand iti ridici telefonul. Cu el si cu telefonul de la noi”- fraza asta mi-a repetat-o de peste 5 ori. Incepusem sa ma simt ca un copil retard.
Dupa aproape o ora am scapat si eu din chinurile la care m-o supus duduia cu pricina.
In concluzie, dragii mei de la ORANGE v-as sfatui sa va apucati sa va reeducati angajatii sau macar o parte din ei pentru ca dau dovada de o nesimtire fara limite.
P.s: Unde este regula cu clientul nostru, stapanul nostru? Sau asta se aplica numai pitzipoancelor de pe magheru si a domnilor la constum cu cravata?
M-am gândit ca ar fi o idee bună să îi pregătesc fratelui meu ceva de mâncare pentru când o să ajungă acasă. Toate bune şi frumoase până am început să lucrez cu aragazul. Nu am mai stat în bucătărie să gătesc de câteva luni bune- vara de obicei făceam lucruri uşoare. EEEEHHH!!! Problemă mare când am pus să fac carnea. În mai puţin de jumătate de oră toată casa mea era plină de fum iar eu cu evantaiul,ventilatorul şi multe alte surse de ventilaţie fugeam prin casă ca să o aerisesc.
După vreo jumătate de oră în care fugeam ca disperata prin casă să scap de dovezile compromiţătoare că am gătit am reuşit să fac ordinea de la început.
Cât de mâncare…să ştiţi că mâncarea a ieşit bună 😀
DAAAAARRRRR promit că de acum las plăcerea de a găti DOAR bărbaţilor. Este mai simplu şi mai bine aşa- mai bine pentru vecinii mei :))
În lipsă de ocupaţie şi mai ales în lipsa unui somn sănătos m-am gândit să fac un joc: haideţi să aflăm cine e Jack Spintecătorul.
Ete la ce m-am gândit eu:
1. Trupul femeilor era mutilat în ultimul hal: medic? Eventual unul din domeniul chirurgiei- să presupunem că avea instrumentele necesare pentru a face o astfel de operaţie
2. Vârsta a doua: prea tânăr nu putea fi pentru că ar fi avut multe greşeli în ceea ce priveşte tăierea, poate că ar fi avut şi unele ezitări. Nici bătrân nu putea fi deoarece nu ar fi avut puterea necesară cât să elimine cu aşa uşurinţă o femeie.
3. Necăsătorit: iniţial am zis că e, iar crimele fiind dovada frustrărilor acumulate în timpul căsniciei, dar astfel de ieşiri ar fi stârnit suspiciunile soţiei. Fiind singur nu era nevoit să dea explicaţii nimănui de ce trebuie să vină sau să plece aşa de târziu.
4. Destul de bogat şi arătos: presupunem că acele doamne de companie nu l-ar fi acostat dacă era un beţivan cu hainele rupte.
5. Îşi alegea victime de o vârstă mai înaintată[victimele aveau între 41 şi 47 de ani]- puterea unei femei de 40 şi ceva de ani nu se poate compara cu a uneie de 20.
6. Avere: să presupunem că avea un cabinet medical personal- luarea instrumentelor dintr-un spital public ar fi ridicat nişte semne de întrebare.
Voi mai aveţi şi alte idei?
P.s: Cred că m-am ţăcănit :))
În una din zilele de plictiseală m-am gândit la o chestie mai mult sau mai puţin obişnuită.
O dispută intelectuală între Jack Spintecătorul şi Hercule Poirot.
De vreo lună încoa’ tot citesc pe minunatul gugle despre ei. Jack Spintecătorul cred că este singurul bărbat…sau mai bine spus criminal pentru care am făcut o pasiune ajunsă la rang de obsesie sau cel puţin mai sunt câţiva paşi până la acel punct.
Niciodată nu am citit cu atâta pasiune despre crimele odioase ale unui om, un om care nu a fost niciodată descoperit, arestat şi pedepsit pentru cruzimea şi sadismul de care dădea dovadă.
Dacă Hercule Poirot ar fi fost mai mult decât imaginaţia unei minţi sclipitoare şi dacă ar fi trăit în acea perioadă l-ar fi descoperit?
Hercule Poirot ar fi fost capabil să afle cine este Spintecătorul?
Acest joc mai mult decât murdar dintre cei doi oameni cu o inteligenţă de invidiat ar fi fost deliciul multor oameni- sună puţin cam infricoşătoare ideea, o recunosc.
Şi într-un final cine credeţi că ar fi avut de câştigat?
Eu pun banii de pariu pe Jack Spintecătorul pentru simplul motiv că niciodată nu lasă urme, dar cum spune Poirot: orice criminal face o greşeală la un moment dat, o greşeală care îl va da de gol.
Aseară, dacă tot o fost handralăul pe la mine l-am rugat să îmi facă mai mult decât celebrele sale ciuperci umplute. Oameni buni vă zic că am mâncat cu o poftă de nedescris. Sunt fooooaaarte fooooaaarte fooooaaarte fooooaaarte fooooaaarte bune! Mai aveam puţin şi mai ceream încă o porţie, daaaar tare îmi era ca după să nu mă răstesc la şireturi.
Ca o concluzie spun următorul lucru: bărbaţii chiar gătesc mai bine decât femeile, iar eu am avut şi dovada.
Am citit în nu ştiu ce ziar că din toamnă elevele vor fi obligate să aibă o ţinută decendă la şcoală. Reacţia lor? Desigur că sunt deranjate de acest fapt. CUM? Ele să poarte uniformă sau să se îmbrace cât mai mult?[de cele mai multe ori sunt aproape dezbrăcate.]
Bun!
Înţeleg, nici mie nu mi-a plăcut să port uniformă, iar de cele mai multe ori mă simţeam ca în antichitate când femeile nu aveau acelaşi statut ca şi bărbaţii- tind să cred că nici acum nu s-au schimbat foarte multe. Mai înţeleg că uniforma nu este niciodată pe placut fetelor: fusta prea lungă, sacoul prea lung sau mare, culoarea e câh şi mii şi mii de alte motive, care mai de care mai speciale, asta ca să nu spun absurde.
Totuşi, ministerul nu este de condamnat la luarea acestei decizii. Ultima dată când am dat pe la fostul meu liceu m-am crucit. Fete cu fuste de un milimetru- cred că fermoarul şi buzunarele făceau toată fusta, bluze decoltate ca să se vadă decolteul a la Andre. Asemenea ţinute nu sunt pentru şcoală. Sunt conştientă că o să se găsească vreo piţi care să comenteze aiurea şi să o deranjeze atitudinea mea, dar acesta este adevărul. Există o ţinută pentru şcoală şi una pentru agăţat băieţi. Ştiu că nu e deloc “cul” să stai câte 8 ore într-o ţinută apropiată cu cea de pe vremea lu’ bunica, dar nici nu muriţi. N-au murit altele înaintea voastră sigur nu o să fiţi voi primele.
În fine!
Şi cum citeam eu articolul dau de declaraţia unei puştoaice de clasa a12a care afirma că ea preferă să fie exmatriculată decât să i se interzică să vină cu batista lu’ tăticu la şcoală. BRAVO! Du-te aşa şi să dea Domnu să fii exmatriculată şi să nu aibă părinţii ce să îţi facă- să vezi atunci cum o să dispară fustiţele din garderobă.
Duduile din liceu să spunem că încă nu au neuronii adunaţi într-un singur tot unitar, dar oare alea de la facultate cum stau?
Am terminat o facultate cu muuuuuulte fete şi muuulte fete care purtau mini. Nu am nimic cu ele, Doamne fereşte! Multora le stătea chiar bine, dar totuşi e şcoală. Chiar dacă nu ai respect faţă de instituţie, ai respect faţă de omul care stă în faţa ta şi îţi predă.
DA dragii mei! Sunt o persoană de modă veche şi nu mi-e ruşine să o neg. Consider că anumite reguli nu trebuie încălcate şi că oricât de mult te-ai chinui să le încalci tot o să eşuezi lamentabil, tot o să dai peste un profesor “comunist” care o să te asculte la fiecare oră şi care nu o să îţi dea mai mult de 6 pentru că nu îi place ţinuta ta.
Dragele mele, din păcate, eu nu sunt persoană în măsură să vă dea sfaturi cum să vă îmbrăcaţi şi ce atitudine să aveţi faţă de anumite reguli, dar credeţi-mă că nu este capăt de ţară să ai aceeaşi culoare la sacou şi la fustă cu a colegei.
Ca la fiecare “reuniune” de familie eu încep să îmi reneg existenţa pe planeta asta. În afară de câţiva membri care merită tot respectul meu restul sunt toţi o apă şi un pământ.
Cum nici bine nu am ajuns acolo m-au şi luat la întrebări: vaaaaaaiii Raluca dar ce ai crescut, vaaai dar ai prieten, vaaaaiiii dar cum merge cu facultatea?!
Şi eu cum sunt o domnişoară educată le-o tăiam: sunt obosită, este aşa de important?! ETC!
Unul din lucrurile pe care nu le suport este interogatoriul din timpul reuniunii. Mă mir cum de nu m-au întrebat şi cât mai port la săndăluţe. Mai un zâmbet sec, mai o înghiţitură şi mai seacă, totul până s-au plictisit să primească răspunsuri sictirite. Niciodată nu am fost fană a unor astfel de reuniuni pentru simplul fapt că nu suport ipocrizia ridicată la nivel de rang. CÂH!!!!!
Singurele lucruri care m-au bucurat au fost cele 3 zile alături de părinţii mei, căţeii cu care m-am jucat en gros şi hamacul în care mi-am pierdut ideile de câteva ori.