Nietzsche a murit

Archive for the ‘petreceri’ Category

CONCURSUL BREE!!!
Ăia mari şi tari care se lăudau că o să participe şi mai ales că o să câştige: numai gura este de voi.
Câştigătorul…sau mai bine spus câştigătoarea este Cristinuţa.
Aşa că draga mea, când ne vedem la Galaţi primeşti premiul :p
FELICITĂRI!!!:*

În primul rând, probabil şi cel mai important: LA MULŢI ANI TUTUROR DOMNIŞOARELOR, DOAMNELOR ŞI MAMELOR!!. -nu cred că are rost să spun toată povestea de fiecare dată,nu? Nu de alta, dar sunt cam comodă din fire şi mai ales că nu îmi place să repet aceleaşi urări…chiar dacă uneori sunt un strop mai diferite…intenţia rămâne aceeaşi.
În al doilea rând, au revenit insomniile. Este aproape ora 3, am dormit 4 ore în noaptea asta şi deja nu mai am somn…tipic.
Ce o să fac azi? Doar e ziua mea…O SĂ MERG LA CUMPĂRĂTURI!!!!!!!!!! Şi după la sală…să mă extenuez cu totul…să trag din greu până reuşesc să casc.
Mă enervează că iar nu mai dorm. Credeam că dacă beau nişte ceai înainte de culcare o să ţină, daaaaarrr adevărul este cu totul altul.
Stau mă uit lal ună şi luna se uită la mine.
Ciudat este că am visat că eram îndrăgostită de un puştiulică- ha ha ha! de parcă o să se mai întâmple vreodată să fac greşeala asta :))
Ultima dată când am avut insomnii şi am fost la medic mi-a spus: este pe sistem nervos! Nu avem cum să te ajut! Nu mai fi stresată şi gata.
Acum sinceră să fiu nu prea aş fi încântată să iau nişte somnifere pentru că nu cred că sunt soluţia ideală.
Aşa că o să fac ce fac toţi oamenii sănătosşi la cap: fac mişcare până o să pic din picioare…şi atunci sper să reuşesc să dorm cele 8 ore minunate.
În rest?
Cam nimic interesant!
P.s: Arţarule…cine eşti tu de fapt?
L.E: LA MULŢI ANI MUTER!

Am observat o chestie cât se poate de ciudată: oamenii ies în fiecare vineri, sâmbătă şi duminică în baruri, cluburi, terase, etc. Întrebarea mea este: DE CE?
Ce are dacă stai în casă la un film sau…pur şi simplu cu familionul?
Cineva mi-a spus că sunt ca o tocilară care nu are o viaţă socială prea activă.Mmmm având în vedere că eu în cursul săptămânii sunt numai pe drumuri la sfârşitul săptămânii nu vreau decât să stau în pijamale până la 12, să iau micul dejun şi prânzul în pat. Fără nicio grabă, fără nimeni care să mă streseze.
Îmi place să mă uit la filme până seara târziu cu nişte floricele, pufuleţi sau orice altceva…
Nu sunt fană cluburilor- prea mult fum, prea multe pipăieli, prea mulţi beţivi.
Aveam o perioadă în care ieşeam cu gaşca destul de des prin cluburi sau baruri, dar acum…
Pur şi simplu sunt plictisită de locurile alea 4/4 cu muuult fum…
Pe terase mai înţeleg: este vară, este cald, vreţi să vă răcoriţi… la fel ca şi în baruri- alea pentru nefumători- la naiba în puii mei eu sunt nefumătoare.
Îmi plac ceainăriile- sunt relaxante.Fără zgomotul ăla stresant al duduilor sau fără telefoanele cu manele ieftine.
Deci până la urmă: de ce vă place să mergeţi prin cluburi/ baruri/ terase, etc?

Azi m-am decis: îmi schimb viaţa! Nu mă mai plâng şi nu mai sunt copilul ăla alintat şi râzgâiat!
De unde mi-a venit minunata idee?
M-am plimbat cam 2 ore prin ninsoare- pentru cei care ştiu Bucureştiul: De la Unirii până în Piaţa Victoriei…pe jos, ascultând melodia asta:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zY8qQNqzShs] – dublu click pe ea că nu vrea altfel…nu ştiu de ce. Mâine o să îl stresez pe D3m3nţial poate ştie el.
Cândva promisesem să nu mă mai plâng pentru toate nimicurile pentru că nu merită.
Azi asta am făcut! Mi-am pus în ordine ideile, m-am gândit ce vreau să fac, unde vreau să ajung, mi-am planificat, în gând viitorul…şi am de gând să mă ţin de el!
Nu vreau să mai fiu fata aia plângăcioasă…ce peştii lui Ştefan cel Mare doar nu eram aşa până acum. Nu este sfârşitul lumii că nu mai suntem împreună…
În fine!
Azi chiar a fost o zi a schimbărilor…şi mă simt chiar bine.
P.s: Duminică mă duc la teatru …ABIA AŞTEPT!

Buuuun!!!Cristi este unul dintre cei mai mari băutori de bere pe care i-am cunoscut vreodată…Şi prin urmare m-am decis să îi fac o mică surpriză: să îi prezint istoria berii.
Aşa că Crisule ia o gură de loc şi citeşte:
Berea a apărut acum cca. 6000 de ani. Vine cel mai probabil de la pâine care s-a udat şi a început să fermenteze, de unde a apărut procesul de fermentare.
Această descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel că nu se poate şti sigur, unde a fermentat la început berea.– tu îţi dai seama ce tare ar fi fost dacă o descopereai tu?
În toată lumea 20000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la normală, slab alcoolizată, pils, amară, cremă de bere şi bere neagră.
Chinezii au produs berea numită ‘Kui’ cu aproximativ 5000 de ani in urmă. In Mesopotamia, o tabletă de lut veche de 4000 de ani, indică faptul că meseria de berar era una foarte respectată şi că cei mai buni berari erau femei. In vechiul Babilon, femeile berar erau deasemenea si preotese. Zeiţele Siris şi Nimkasi erau patroanele berii, iar unele tipuri de bere erau rezervate exclusiv unor ritualuri divine.
În 2100 î.Hr. Hammurabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementări privind activitatea tavernelor in marele lui Cod de Legi. Aceste reglementări aveau în vedere distribuţia berii şi erau creeate astfel încat să protejeze consumatorii. Pedeapsa prevăzută pentru vânzarea unei cantităţi mai mici decat cea menţionată era înecul, ce s-a dovedit o metodă eficientă pentru prevenirea repetării infracţiunii.
O veche tabletă, acum in păstrare la Muzeul Metropolitan din New York, descrie berea babiloniană ca: bere neagră, bere deschisă, bere roşie, bere cu trei straturi, bere cu cap, bere fără cap, etc. Mai se menţionează faptul ca berea era băută printr-un pai, iar în cazul familiei regale un pai aurit, destul de lung încât să ajungă de la tron la un container mare de bere ţinut în apropiere.
Acum 5000 de ani in Egiptul Imperial al faraonilor, berea era un important aliment în dieta zilnică.
Oamenii se strângeau să bea in “case ale berii”. Berea era băutura naţională a ţării, un aliment de bază ce îşi gasea loc atât în meniul nobilimii cât şi în cel al oamenilor de rând (fellah). Pe lângă faptul că era o băutură, berea era folosită şi ca medicament.– de asta nu prea eşti tu răcit…că bei bere …ce ruşine că nu mi-ai spus şi mie de leacul ăsta.
La sfârşitul secolului 17, alocaţia săptămânală pentru elevii de toate vârstele de la o şcoală din Anglia consta în 2 sticle pe zi. mamăăă aici era de tine.
Berea era mult mai sigură şi mai bună la gust decât apa potabilă disponibilă, care adesea provenea din râuri poluate. Berea era deasemenea comună la locul de muncă. Omul de stat şi de ştiinţă, Benjamin Franklin, care a trăit în Londra între anii 1757-1774, a înregistrat consumpţia zilnică de bere într-o tipografie din Londra ce a vizitat-o. Fiecare dintre angajaţi consumau o halbă înainte de micul dejun, o halbă între mic dejun şi prânz, o halbă la prânz, o halbă la ora 6 şi o halbă când terminau lucrul.– repet: AICI ERA DE TINE.
Mărci de bere faimoase

Italia
Peroni – Nastro Azzurro – Moretti
SURSA

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZxCVyAwp8_w]

Buuun!!! Am fost la Cluj- am zis că mă duc…v-am înnebunit zicând mereu că plec acolo.
Ce părerea mi-a făcut?
Păi!
Clujul este un oraş mic, dar mic rău- sau cred asta pentru că m-am obişnuit cu Bucureştiul şi… poate fi şi asta o explicaţie.
A fost destul de frig, a nins mereu ceea ce m-a cam secat. Nu suport frigu., nu suport frigul cu ninsoarea.
De ce spun că este mic? Păăăiii de la gară până în centru cu taxiul faci cam 5-10 minute maxim. Şi gara este oarecum la periferie.
Oamenii sunt minunaţi, calmi,doar ştiţi voi cum sunt ardelenii:mai molcomi,mai “leneşi” şi…nah! m-am trezit eu moldoveancă în mijlocul ardelenilor.
Arhitectura este, într-adevăr veche, ei păstrând stilul acesta şi la clădiri noi. Aici chiar am fost impresionată- şi ghidul meu personal Marius [:D] chiar a făcut o treabă bună povestindu-mi diferite povestioare ale oraşului.
Nu auzeai claxoanele maşinilor. În cele 2 zile cât am stat nu am auzit decât o singură dată “vocea” unei maşini.
Liniştea asta chiar m-a “domolit” un pic. A fost oarecum benefică pentru neuronii mei.
Am văzut tot felul de monumente- nu mă puneţi să le înşir că sigur o să uit vreo unu sau două.
Am ieşit într-un bar/ restaurant…unde era cam foaaaaarteee plin, dar super drăguţ aranjat. Singurul lucru care m-a enervat- nu!!!NU DERANJAT, CI ENERVAT!- a fost că am stat 2 ore să aşteptăm să ne aducă comanda. Urât! Foarte urât!
Seara este atât de linişte că dacă te chinui mai mult îţi poţi auzi gândurile. A fost prima noapte în care am dormit neîntoarsă- poate şi drumul de 9 ore de la Bucureşti până la Cluj a avut o influenţă.
Totuşi simt o oarecare urmă de dezamăgire- mă aşteptam la altceva. Nu ştiu la ce…dar eu mă gândeam şi vedeam Clujul altfel…poate că vorbeşte oboseala din mine.
Merită văzut? CATEGORIC!
Merită să te muţi acolo? Da! Dar numai dacă eşti o persoană doritoare de linişte.
Aş renunţa la Bucureşti pentru Cluj? Sub nicio formă. Puteţi să mă faceţi nebună, dar după Paris, Bucureştiul este oraşul meu de suflet.

It’s like I checked into rehab
And baby, you’re my disease
It’s like I checked into rehab
And baby, you’re my disease
I gotta check into rehab
‘Cause baby you’re my disease
I gotta check into rehab
‘Cause baby you’re my dïsease

Azi am ultimul examen din sesiunea asta. Am zis aşa: când ajung de la examen 2 zile o să dorm neîntoarsă. Pur şi simplu sunt terminată psihic.DA! Am obosit!
Abia aştept somnul de azi 😀

Vorbeam cu Dan despre mare…şi cât de dor îmi este de ea. De nopţile de la mare când înotam în apa caldă, când era linişte, fără copii gălăgioşi, când mă puteam pierde printre valurile mici. Mi-e dor de prietena mea de la mare, cea cu care mergeam la plajă şi râdeam ca nebunele de unele singure, când ieşeam în cluburi şi agăţam, în glumă, băieţi.
Mi-e dor de mare şi de soarele cald de vară. Mi-e dor de multe lucruri care ţin de mare, de scoici, de nisipul care uneori mă frigea în tălpi, până şi de alge şi de meduze. Mi-e dor de apa sărată pe care uneori o înghiţeam când Geo mă băga cu capul la fund, când valurile mă dădeau jos din picioare când eram aproape de mal…
Mi-e dor de crema de protecţie, de muzică de pe plajă, de porumbul vândut de către tot felul de indivizi- unii mai dubioşi decât alţii- şi noi îl savuram fără probleme. Mi-e dor de pozele cu maimuţica, de salteaua mea golflabilă şi de costumul meu de baie…ăla negru cu biluţe colorate…
mi-e dor de crema mea creolă după câteva zile de stat la soare, de pistruii care îmi invadau nasul, de scoici, de prosopul ud, de cearşaful plin cu nisip..
Mi-e dor de apus şi de răsărit, de aerul rece…de tot…
Mi-e dor de mare!</stronî